Frica si indoiala lui Cristos !(marcu 14,33-36)

[Mihnea Dragomir]

Comisia care, la vremea respectivă, a judecat cauza de beatificare a Maicii Tereza de Calcutta a fost pusă în dificultate de câteva dintre scrisorile sfintei, în care se plângea că Dumnezeu nu o mai aude în rugăciunile ei. "Pentru ce tace Dumnezeu şi nu îmi răspunde ?" întreba călugăriţa. S-a discutat mult dacă acest simţământ omenesc că Dumnezeu tace la rugăciunile noastre este sau nu este îndoială în credinţă.

Om adevărat, în toate asemenea nouă în afară de păcat, Isus a cunoscut foamea. Setea. Suferinţa fizică. Trădarea. Şi a mai cunoscut singurătatea. Tăcerea lui Dumnezeu.

[rugati-va neincetat]

În prealabil postat de Radu32

cateva idei interesante,am citit cu interes !
intr-adevar, Isus e solutia in jurul careia se invarte totul,tot ce ne ramane noua, nenorocitilor de muritori,e sa ne apropieem de El,si sa descoperim, solutia de salvare ! El sa ne lumineze in cautarea noastra ! AMIN !

Radu32, esti ortodox sau nu ?

Ca vad ca scrii Iisus cu un singur I.
Ai citit semnificatia numelui Iisus la Sfantul Maxim Marturisitorul ??

Daca nu, atunci nu-ti mai da cu parerea in notiuni teologice care te depasesc. Nu de alta, dar mai induci si pe altii in eroare.

Mare atenţie !
"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22,29)

[joseph_ben_iacob]

În prealabil postat de Radu32

Daca citim cu atentie si sinceritate, Noul Testament, nu putem sa nu remarcam,cele doua momente cruciale ale biografiei consemnate a mantuitorului,in care El este cuprins de indoiala si frica, adica de o mare deznadejde !

1). primul episod de acest gen, este consemnat a se fi petrecut in gradina Ghetsimani, cand ,spune marcu 14 cu 33-36 :"A luat cu el pe Petru si pe Iacov si pe ioan si a inceput sa se spaimante si sa se mahneasca foarte tare "
El le-a zis :Sufletul meu este cuprins de o intristare de moarte, ramaneti aici si veghiati !"

Apoi a mers putin mai inainte,s-a aruncat la pamant si se ruga,ca daca este cu putinta sa treaca de la el ceasul acela.

2) al doi-lea episod in ordine cronologica e cel al crucificarii ,cand se pare ca ultimele cuvinte ale lui Cristos ianinte de a muri,au fost cele ale deznadejdii supreme si ale diperarii maxime :

marcu 15, 34 "si in ceasul al noualea, Isus a strigat cu glas tare :- Eloi,Eloi, lama sabachtani !"

Ce putem sa invatam noi, fiinte fragile si supuse greselii, din aceste momente ale Mantuitorului ?
Noi cei care uneori in viata, ne confruntam ,la fel ca si el in acele clipe, cu momente-limita ale vietii (moarte,boala,accident,ura, lipsa de iubire,neimplinire,esec,deznadejde,lipsa de orizont ) ?

Daca insusi mantuitorul a fost cuprins de o fica terifianta, si de o deznadejde devastatoare, cum putem noi, niste slabanogi sa ne mentinem in paramertii normali ai credintei, inca odata, in cazul confruntarii cu momentele-limita (desigur, unii sunt scutiti aproape toata viata de ele, dar nu despre ei este vorba !)

Mantuitorul a fost cuprins de deznadejde nu din cauza suferintelor fizice ce aveau sa vina ci din cauza despartirii de Tatal.
Hristos pe cruce a fost despartit de Dumnezeu Tatal lucru care se regaseste si in afirmatia Domnului "Dumnezeul Meu ,Dumnezeul Meu pentru ce M-ai parasit".
Hristos si Tatal nu au fost separati niciodata si de aceea acest moment al separarii a fost unic si irepetabil. Noi nu putem intelege ce insemna pentru Hristos separarea de Tatal.