raspunsul la provocari

[Delirul]

Apropos era unul pe aicea, ateu convins care postase ceva legat de crestinism si de ce suntem crestini samd Vad ca nu mai este threadul lui si sincer mi-ar parea rau daca l-a sters vreun moderator fiindca acestor oameni nu tebuie sa li se raspunda astfel ci pur si simplu trebuiesc ignorati. Pt ei din cate am vazut nu exista un rau mai mare decat sa nu le raspunda nimeni la provocari.

[IonelS]

Trebuuie sa ne rugam pt vrasmasi ! ATAT ! Mai mult , trebuie sa-i si iubim !

[florinbrasov0]

În prealabil postat de timeea89

Cum trebuie sa procedam cu cei care-si bat joc de noi, care ne lanseaza atacuri, care incearca cu orice pret sa ne scoata din sarite? Pentru mine e clar ca acesti oameni sunt primii care sufera de pe urma acestor porniri ale lor, dar noi ce ar trebui sa facem? Am observat ca unii chiar nu au limite, e oare bine sa intorci mereu si celalalt obraz?

Eu cred ca in primul rand trebuie sa zicem in sinea noastra: "pentru pacatele mele mi se intampla asta". Apoi s-ar putea ca ceea ce nise reproseaza sa fie adevarat, chiar daca modul in care ni s-a spus nu e unul tocmai frumos.
Cand este cazul trebuie sa raspundem. Si nu e bine sa hranim ego-urile altora. Daca nu avem cu cine vorbi cred ca e mai bine sa o lasam balta si sa ne vedem de treaba noastra.
Imi aduc aminte o pilda pe care o voi reproduce aproximativ:"Niste crestini erau urmariti de niste pagani pentru a fi omorati din cauza credinta lor. Acestea fugeau, de rupeau pamantul, din calea prigonitorilor. Dupa ce i-au prins, pagangii au observat ca victimele lor nu se temeau de moarte . Mirati au intrebat:
- De ce ati fugit daca nu va e frica de moarte?
Raspunsul a fost:
- Am fugit pentru ca voi sa nu ne prindeti si sa nu va faceti alte pacate omorandu-ne pe noi."
Dumnezeu sa ne miluiasca.

[Bast-et]

Nu inteleg, ce argumente va deranjat?
Suntem in 2010 si avem libertate de cuvant, de parere, si nu vad nimic rau in asta.

[florinbrasov0]

În prealabil postat de Bast-et

Nu inteleg, ce argumente va deranjat?
Suntem in 2010 si avem libertate de cuvant, de parere, si nu vad nimic rau in asta.

Macar ai citit ce scrie in prima postare din acest topic?

"Cum trebuie sa procedam cu cei care-si bat joc de noi, care ne lanseaza atacuri, care incearca cu orice pret sa ne scoata din sarite?"

Este vorba in general, nu neaparat pe acest forum.
Nu a zis nimeni ca nu ai libertate de cuvant si de parere.
Aici este vorba de intentie, si de cei care vin rau-intentionati ca sa isi bata joc si sa ne enerveze cu orice pret. Nu de cei care vor sa poarte o discutie, sa puna niste intrebari ca sa afle ceva.

[ap2010]

În prealabil postat de timeea89

Cum trebuie sa procedam cu cei care-si bat joc de noi, care ne lanseaza atacuri, care incearca cu orice pret sa ne scoata din sarite? Pentru mine e clar ca acesti oameni sunt primii care sufera de pe urma acestor porniri ale lor, dar noi ce ar trebui sa facem? Am observat ca unii chiar nu au limite, e oare bine sa intorci mereu si celalalt obraz?

solutii sunt in functie de personalitatea celui care te deranjeaza:daca are o urma de educatie si il ignori te va lasa in pace(rare cazuri);alta solutie:sugereaza-i ca in timpul liber sa citeasca o carte,sa practice un sport etc;daca este plin de sine foloseste ironia,care e singurul lucru pe care nu-l suporta cei foarte mandri.

În prealabil postat de Bast-et

Nu inteleg, ce argumente va deranjat?
Suntem in 2010 si avem libertate de cuvant, de parere, si nu vad nimic rau in asta.

Hop si eu! Adica eu, Pr.Gheorghe, sa nu ma intelegi gresit! Domnule draga, daca ne folosim de drepturile noastre (libertatile fundamentale spre exemplu) nu trebuie sa uitam nici de responsabilitatile noastre (tot fundamentale, cum ar fi bunul simt, obligatia de a nu rani pe cineva, s.a.)! Este foarte adevarat si faptul ca daca cineva nu respecta obligatiile sale morale (si fundamentale!!!), devine calcator al drepturilor fundamentale ale celuilalt. Ce o fi fost mai intai: oul sau gaina?

[Danut7]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Mandrie si smerenie; pacat si virtute! Intre aceste doua coordonate se desfasoara cele mai multe momente din viata noastra de crestin.

Mandria a fost numita, pe drept cuvant, "mama tuturor pacatelor"! Smerenia este virtutea corespondenta, "antidotul" pentru mandrie, numita si ea, "mama virtutilor"! Intelepciunea se arata ca o trasatura a unui om prin care acesta reuseste sa perceapa in chip simtitor si rational granita dintre Bine si rau. Am scris "bine" cu majuscula deoarece, in lucrarea Intelepciunii doar unul este binele real: cel care este in legatura directa cu Dumnezeu, deci este un atribut al Divinitatii. Intelepciunea, in cazul unui crestin, trebuie sa mearga "brat la brat" cu dorinta de a alege Binele si a respinge raul. Daca acestea doua (Intelepciunea si dorinta de Bine) exista in om, terenul este pregatit! Acel om va auzi fara indoiala glasul lui Dumnezeu si se va intoarce spre El. Ce spune acest Glas? Este o chemare catre regasire, o chemare plina de dor a Tatalui catre un fiu pierdut! Unii dintre cei care aud Glasul se imbarca neintarziat pe corabia-Biserica si pleaca spre Tara Tatalui. Altii se ratacesc insa si pier pe cai gresite si pustii!

Mandrie si smerenie! Mandria spune: "trebuie sa am grija de cei din jurul meu, ca uite ce rai sunt, trebuie sa-i fac sa inteleaga!". Smerenia zice: "trebuie sa am grija de mine ca uite ce rau sunt, suflete al meu, pocaieste-te!". Mandria spune iar: "dar nu poti sa-i lasi pe cei de langa tine sa fie rai, invata-i la bine!". Smerenia plange si-ti cere: "vai tie, innegritule suflete, vezi tu ce rele ai savarsit pana acum fara sa te pocaiesti si lasa grija de altii ca esti prea cuprins de cele rele, incat si invatator de-ai fi tot nu mai poti sa inveti pe altul; pocaieste-te, suflete!". Dialogul continua si fiecare va avea o alegere proprie intre mandrie si smerenie pana la urma.

Atat! Ma mai intreb doar, ce rost au aceste discutii, aici? Poate pe unii ii ajuta in mod adevarat si asta e bine. Poate pe altii ii smintesc si asta este rau! Atata timp cat nu vom uita ca pacatele proprii sunt mai mari decat ale tuturor celorlalti inca mai este speranta!

Deci, timeea89, pentru tine intreaba si caieste-te, dar de ce te interesezi ce fac ceilalti? Tu cauta sa mergi spre Bine si cine va avea ochi va vedea si va merge cu tine! Pentru "orbi" insa, exista in Biserica indrumatori; limiteaza-te la a-i trimite acolo, cu exemplul propriu si cu rugaciunea ta catre Domnul, pentru ca "daca orb pe orb va calauzi, vor cadea amandoi in groapa". Iar ca sa-i pedepsesti cumva... Nici vorba! Raul nu aduce dacat rau!

Domnul sa ne calauzeasca spre bine!

Parinte hai ca esti bun.. Dumnezeu sa te binecuvanteze, sa iti dea intelegere , putere , intelepciune , dragoste, smerenie si har in slujirea ta.

[timeea89]

În prealabil postat de Bast-et

Nu inteleg, ce argumente va deranjat?
Suntem in 2010 si avem libertate de cuvant, de parere, si nu vad nimic rau in asta.

Prima data cand am citit nu intelesesem despre ce vorbiti, mi-am zis ca poate am sarit eu peste vreun mesaj, apoi am vazut ce s-a scris mai departe. Imi pare rau daca cineva s-a simtit vizat, eu chiar am zis in general, nici nu am vazut ce postati, deci cred ca a fost o neintelegere. Imi pare rau daca au fost confuzii.

[timeea89]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Mandrie si smerenie; pacat si virtute! Intre aceste doua coordonate se desfasoara cele mai multe momente din viata noastra de crestin.

Mandria a fost numita, pe drept cuvant, "mama tuturor pacatelor"! Smerenia este virtutea corespondenta, "antidotul" pentru mandrie, numita si ea, "mama virtutilor"! Intelepciunea se arata ca o trasatura a unui om prin care acesta reuseste sa perceapa in chip simtitor si rational granita dintre Bine si rau. Am scris "bine" cu majuscula deoarece, in lucrarea Intelepciunii doar unul este binele real: cel care este in legatura directa cu Dumnezeu, deci este un atribut al Divinitatii. Intelepciunea, in cazul unui crestin, trebuie sa mearga "brat la brat" cu dorinta de a alege Binele si a respinge raul. Daca acestea doua (Intelepciunea si dorinta de Bine) exista in om, terenul este pregatit! Acel om va auzi fara indoiala glasul lui Dumnezeu si se va intoarce spre El. Ce spune acest Glas? Este o chemare catre regasire, o chemare plina de dor a Tatalui catre un fiu pierdut! Unii dintre cei care aud Glasul se imbarca neintarziat pe corabia-Biserica si pleaca spre Tara Tatalui. Altii se ratacesc insa si pier pe cai gresite si pustii!

Mandrie si smerenie! Mandria spune: "trebuie sa am grija de cei din jurul meu, ca uite ce rai sunt, trebuie sa-i fac sa inteleaga!". Smerenia zice: "trebuie sa am grija de mine ca uite ce rau sunt, suflete al meu, pocaieste-te!". Mandria spune iar: "dar nu poti sa-i lasi pe cei de langa tine sa fie rai, invata-i la bine!". Smerenia plange si-ti cere: "vai tie, innegritule suflete, vezi tu ce rele ai savarsit pana acum fara sa te pocaiesti si lasa grija de altii ca esti prea cuprins de cele rele, incat si invatator de-ai fi tot nu mai poti sa inveti pe altul; pocaieste-te, suflete!". Dialogul continua si fiecare va avea o alegere proprie intre mandrie si smerenie pana la urma.

Atat! Ma mai intreb doar, ce rost au aceste discutii, aici? Poate pe unii ii ajuta in mod adevarat si asta e bine. Poate pe altii ii smintesc si asta este rau! Atata timp cat nu vom uita ca pacatele proprii sunt mai mari decat ale tuturor celorlalti inca mai este speranta!

Deci, timeea89, pentru tine intreaba si caieste-te, dar de ce te interesezi ce fac ceilalti? Tu cauta sa mergi spre Bine si cine va avea ochi va vedea si va merge cu tine! Pentru "orbi" insa, exista in Biserica indrumatori; limiteaza-te la a-i trimite acolo, cu exemplul propriu si cu rugaciunea ta catre Domnul, pentru ca "daca orb pe orb va calauzi, vor cadea amandoi in groapa". Iar ca sa-i pedepsesti cumva... Nici vorba! Raul nu aduce dacat rau!

Domnul sa ne calauzeasca spre bine!

Lucram pentru o doamna cu handicap. Ea se certa cu toata lumea ca i se parea ca toti isi bat joc de ea. Ca atare s-a plans si de mine (dar in acelasi timp nu vroia sa plec, si aveam si momente cand ne intelegeam bine, deci eu cred ca nu avea ceva personal cu mine). Intrebarea mea este: trebuia sa-i explic ca nu avem nimic cu dansa si ca vrem s-o ajutam cat putem, si sa-i spunema ca ceea ce pe dansa o vexeaza nu facem intentionat, asa cum isi imagina ea? Sau sa tacem, considerand ca daca ii raspundem o invatam?