Grade, tipuri si semne ale influentei demonice

[heaven]

Despre Jack Spintecatorul nu pot sa spun nimic,pentru ca,din cate stiu nu sunt decat supozitii in privinta identitatii sale,nu se stie exact cine a fost personajul care a stat in spatele acestui nume rasunator.

În prealabil postat de heaven

Despre Jack Spintecatorul nu pot sa spun nimic,pentru ca,din cate stiu nu sunt decat supozitii in privinta identitatii sale,nu se stie exact cine a fost personajul care a stat in spatele acestui nume rasunator.

Da, ai dreptate.:-)
Dar din povestea creata in jurul acestui personaj controversat, retin parca ca era vorba de o relatie defectuasa cu tatal ..Desi am citit ca o ipoteza este sa fi fost chiar tatal criminalul..

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana3

Mihnea, cum poate sti o persoana daca este posedata sau nu?
Vroiam sa deschid un topic nou despre cum trebuie facut pentru a deosebi duhurile, dar uitandu-ma pe site cam pe unde sa il incadrez, mi-am zis ca de fapt poate ca este deja inclus in ceea ce ai scris deja. Ideea este ca protestantii sunt acuzati deseori de catre unii ortodocsi ca ceea ce se intampla miraculos la ei este de fapt de la satana. Asta inseamna ca, daca ar fi adevarat, ar trebui sa aiba o oarecare forma de posesie demonica.
Intrebarea mea este: un posedat poate face rugaciuni Domnului si sa ramana posedat? Un om care face minuni, sau prin care se fac minuni, cum ar putea sti ca minunile vin intr-adevar de la Dumnezeu si nu este vorba despre o posesie demonica si ca atare de minuni facute de diavol?
Daca intrebarile sunt nepotrivite acestui topic, va rog sa imi spuneti si deschid unul separat.
Multumesc.

Bune întrebări şi foarte ontopic.

1. Cred că este foarte greu, dacă nu cumva imposibil ca o persoană care deja a ajuns la stadiul posesiei să îşi mai dea seama în cât de mare măsură e influenţată de diavol. Pentru asta există preoţi şi există duhovnic. Pe de altă parte, chiar preoţii şi duhovnicii ar trebui să aibă o anumită pregătire în această privinţă şi să nu trateze asemenea situaţii cu superficialitate, după cum, din câte am înţeles, s-a făcut în cazul Tanacu.
2. Minunile protestanţilor vin de la diavol ? Posibil, dar nu putem să afirmăm asta la modul general, fără a risca două imprudenţe într-o singură propoziţie.
Mai întâi, trebuie constatate, cercetate şi confirmate acele minuni. Multe lucruri despre care se spune că sunt minuni, de fapt sunt fenomene naturale sau chiar rodul fraudei. În cercetarea miracolelor, Biserica Catolică are un mecanism foarte complicat, cu două furci caudine, atât la nivelul Bisericii Particulare unde pretinsa minune s-a petrecut, cât şi la nivelul universal al Bisericii, unde acelaşi segment din Curie care se ocupă de sfinţi se ocupă şi de minuni. Întotdeauna se pleacă de la premiza că minunea nu a existat, poziţie numită şi "atitudine negativă". Nu ajunge ca cineva să declare că s-a vindecat, ci trebuie să fie vorba de o boală a cărei vindecare să fie inexplicabilă potrivit stadiului actual al ştiinţei, să fie confirmată de 4 dosare medicale (atât boala cât şi vindecarea ei, fiecare dintre ele necesitând aviz al unor medici independenţi cât şi aviz al unor medici desemnaţi de Biserică), vindecarea să se petreacă instantaneu sau într-o perioadă foarte scurtă de timp, să existe martori şi mărturii scrise. Din mii de dosare cu minuni, abia câteva pe an primesc certificarea Bisericii.
Pe urmă, nu trebuie plecat de la ideea că tot ce vine de la protestanţi vine de la dracul şi că orice protestant suferă de posesie demonică. Schisma el o inspiră, fără doar şi poate, rămânând de cercetat dacă acele eventuale minuni tot de la ucigă-l toaca vin. Dumnezeu, care şi pe un măgar l-a făcut să profeţească, desigur că poate să ofere anumite carisme şi celor care rejectează Biserica Lui. El este capabil să transforme răul în bine, a făcut asta de atâtea ori !

3. Posesia nu se vindecă prin simpla rugăciune. Mai întâi, cel cu adevărat posedat a încetat de mult să se mai roage, fiind într-o asemenea stare încât nici nu i-ar fi prea uşor să mai ducă o rugăciune la sfârşit. Este ca atunci când aş avea de dus o greutate mare, de care sunt covârşit. Nu o pot duce singur, am nevoie de ajutor. Dacă povara mea este o greutate materială, atunci am nevoie de ajutor material: oameni care să pună umărul, să pună priceperea lor şi sculele lor. Tot aşa e şi dacă am o asemenea povară spirituală. Nu pot singur, am nevoie de ajutor. Umărul care mă ajută şi îmi oferă ajutorul supranatural de care am nevoie este norul de martori al lui Dumnezeu. Priceperea este experienţa exorcistului, iar sculele lui spirituale sunt cele ale Bisericii: obiecte sfinţite, formule, devoţiuni.

4. Cum putem deosebi minuni făcute de Dumnezeu cu minuni făcute de diavol ? E mult de discutat aici. Subiectul e pasionant în sine şi poate fi, uneori, util. Merită dezvoltat cu altă ocazie.

[Mihnea Dragomir]

Merită dezvoltat cu altă ocazie.

Mai înainte de a deosebi între minunile care vin de la Dumnezeu şi minunile care vin de la maimuţa Lui, am să spun un lucru care ar putea părea şocant: nicio minune nu se face complet în afara voiei lui Dumnezeu. Aici, trebuie să deosebim între voinţa comisivă a lui Dumnezeu şi voinţa permisivă a Lui. Nimic nu se desfăşoară, nici chiar în ordine naturală, văzută, fără voia lui Dumnezeu. Nici chiar mişcarea unui fir de păr de pe capul nostru. Cu atât mai adevărat trebuie să fie acest lucru în ceea ce priveşte cele din ordinea nevăzută. Să ne amintim câte i se întâmplă dreptului Iov. Vin acele necazuri de la Dumnezeu, ori de la diavol ? Desigur că de la diavol. Dar, citim acolo, diavolul are îngăduinţa lui Dumnezeu de a-l încerca pe Iov aşa cum o face. Primeşte şi un mandat limitat: "de viaţa Lui, să nu te atingi!". Deci, Dumnezeu nu este "out of control". Nici atunci, nici cu alte prilejuri. El "niciun veac nu-l scapă din putere". Pentru a nu fi subiect al tentaţiilor diabolice care se petrec prin voinţa permisivă a lui Dumnezeu ne rugăm la penultima cerere din Rugăciunea Domnească, atunci când spunem "şi nu ne duce pe noi în ispită". De aceea, când spunem "minune care vine de la diavol" trebuie să avem permanent în vedere acest aspect.

Acuma, să obsevăm că, în unele cazuri mai rare, putem deosebi cu uşurinţă între minuni care vin de la Dumnezeu şi minuni care vin de la diavol după felul de minune de care e vorba. Pentru aceasta, trebuie să plecăm de la o banalitate: diavolul ştie mai multe decât noi şi poate mai multe decât putem noi, dar nici nu ştie, nici nu poate cât Dumnezeu. Cu alte cuvinte, el are posibilitate limitată de a face minuni, încât putem spune că unele minuni vin în mod sigur de la Dumnezeu judecând după natura lor. Astfel:
-diavolul nu poate învia morţii. Nu el, ci Altul este izvorul vieţii. De aceea, dacă auzim de o minune de înviere (vorbesc de învieri reale, nu de iluzii de tipul spiritismului), atunci ştim sigur că o astfel de minune vine de la Dumnezeu.
Ea poate veni de la Dumnezeu, prin sfinţii Săi, sau în mod direct. Iată unul dintre motivele pentru care Învierea este atât de importantă pentru noi: să îi învie pe alţii, şi sfinţii pot, după cum citim în Actele Apostolilor. Dar să se învie pe El însuşi, numai Dumnezeu în mod direct poate. De aceea, ceea ce sărbătorim la Paştile Domnului este dovada absolută a dumnezeirii Sale.
-diavolul cunoaşte evenimente din trecut, precum şi acele evenimente din viitor care nu depind de libera voinţă a omului. Dar Dumnezeu singur poate cunoaşte dinainte dacă oamenii vor alege binele ori răul şi numai El cunoaşte, în baza preştiinţei Sale, cine se va mântui şi cine va fi damnat.
Ştiind aceste lucruri, să facem o aplicaţie. Să presupunem că cineva, un prezicător, ne spune că "în ziua X, un trăznet va cădea deasupra satului Y, lovind locuinţa unui om îmbrăcat în albastru". Ei bine, în ziua X, acest lucru chiar se întâmplă. Întrebare: o asemenea minune vine de la Dumnezeu sau de la diavol ? Răspuns: nu putem şti, doar din acest lucru: şi Dumnezeu, şi diavolul au acces la cunoaşterea dinainte a unor evenimente naturale şi amândoi au puterea de a-i inspira pe oameni.
Acuma, să schimbăm un pic datele problemei. Să presupunem că e vorba nu de un trăznet, ci de o persecuţie, iar cel care prezice ne spune că omul îmbrăcat în albastru va rezista torturii şi îl va mărturisi pe Domnul până la sfârşit. De data aceasta, putem şti cu siguranţă că o astfel de minune vine de la Dumnezeu, fiindcă El singur ştie dinainte în ce fel aleg oamenii şi dacă ei vor muri în stare de graţie sau în stare căzută.

Cu limbajul lor greoi şi complicat, teologii ar rezuma acest prim criteriu de deosebire în fraza: "diavolul are capacităţi praeter-naturale, dar nu supra-naturale".

[fallen]

E oare posibil ca acelasi individ, acum sa aiba ganduri bune, serioase, de la Sfantul duh, apoi peste o jumatate de ora totul sa se naruie, de parca altcineva a pus stapanire pe mintea si pe sufletul lui? Cum s-ar putea explica fenomenul? A fost spiritul cel rau putin plecat si apoi s-a intors acasa? (glumind); sau aceeasi persoana are mai multe personalitati?
Fara suparare, daca as sti ca tot ce gandesc, spun si fac rau este influenta unui spirit malefic, m-as simti mai putin vinovata, dar daca nu e asa si spiritul ala rau sunt chiar eu?

Explicația ar fi nestatornicia noastră, complacerea într-o stare amorțită, în care suntem lipsiți de vigilență, neatenți la ispitele pe care le primim în gând.

Te poți ruga sau poți să te afli într-o stare prielnică Duhului Sfânt, care te va vizita, te va mângâia și lumina, îți va inspira gânduri, vorbe bune. Însă vrăjmașul nu poate suporta această stare, căci îl arde. El vrea să te paraziteze; și atunci îți trimite ispite, gânduri... Primirea sau respingerea lor, însă, de noi ține.

Datoria noastră e să ne ținem „firewall-ul” activ (chiar f. potrivit mi se pare numele, căci trebuie să avem un zid de foc împrejurul minții, care nu e altceva decât rugăciunea; permanentă). Spun Părinții că fiecare gând ce ne vine în minte trebuie adus ofrandă lui Dumnezeu, pus înaintea lui Hristos, pentru a vedea dacă este bun sau rău, dacă e de primit sau de respins.

[fallen]

Nu stiu ce sa zic. de cele mai multe ori starea aceasta apare si/ sau se accentueaza ca urmare a faptului ca incerc sa "ma rog" ( = citesc rugaciuni). Posibil ca la mine rugaciunea sa nu aiba efectul scontat, adica sa-mi dea incredere, ci din contra sa accentueze starea de deznadejge, impresia ca as fi in voia altcuiva, a sortii, a intamplarii sau a unor spirite. Pe bune, zici ca ma rog la stiu eu ce sfant si in locul lui, ma aude si ma ia sub "aripa" lui un drac...Cum e posibil asa ceva?

E normal să se întâmple așa, căci tocmai atunci își face simțită prezența, când te rogi. Îl deranjezi. Altfel, stă liniștit.
Dacă asta e semn că îl arde, atunci trebuie să-l arzi mai tare cu rugăciunea. Și cât mai des. Până la urmă te va lăsa, căci nu poate răbda.

Asta o spunea duhovnicul meu în legătură cu postul: că dracul îi atacă mai tare pe începători, cu gânduri că e greu, că nu se poate pentru că mergi la serviciu, că e scump să postești și câte și mai câte. Însă pe cei care s-au întărit în hotărârea asta nu-i mai deranjează cu astfel de ispite, căci știe că lupta e pierdută și că n-ar face decât să pună cununi pe capul lor. Vine, însă, cu alt soi de ispite (poate mândrie ș.a.).

Dar și de spovedanie profundă e nevoie, ca să nu te aibă la mână cu ceva.

[lore86]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mulţi autori vorbesc despre un al patrulea grad: posesia perfectă. Aici, toate semnele oribile din stadiul precedent se remit aparent şi cei din jur pot crede că persoana a redevenit "normală". Ceea ce s-a întâmplat, de fapt, a că demonul a preluat adevărata posesie, a trecut de domeniul psihic şi se ascunde, acum, în nucleul cel mai profund al persoanei respective. O asemenea persoană profund posedată nu va mai arăta în exterior nimic spectacular, afară de împrejurări rare când este provocată: dar va trăi mereu pentru diavol, ducând întreaga viaţă în păcat, fără nici cel mai mic semn de remuşcare sau de ruşine. Adeseori asemenea persoane pot fi plăcute la înfăţişare şi, surprinzător, pot avea un comportament plăcut.

am auzit vorbinu-se despre asa ceva, dar nu am stiut cum se numeste.
Sfintii parintii descriu aceluia exact acelasi manifestarilacut la infatisare si cu un comportament placut, in schimb interiorul e demonic.
Multumesc, Domnule, pentru aceasta reala informatie.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR » Despre demonizati

Asa cum reiese din Omilia 5, explicatia 17, ,,Demonul se poate apropia de noi doar dacă suntem în nelucrare. Mântuitorul spune în Ghetsimani: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” [Lc 22, 46]. Încercarea vine doar când noi suntem într-o stare ce ne permite alegerea, adică într-una de neangajare în ceva."

Cred ca Sfantul se referea aici la cei care au cunoscut starea de bucurie prin Duhul Sfant, stare mult pizmuita de diavoli. Un astfel de om trebuie sa fie mereu angajat in ceva placut lui Dumnezeu ca unul care a primit mult si mult i se cere. Altminteri se poate demoniza mai repede decat altii care nu au cunoscut aceasta stare de bucurie.