Rugaciunea inimii

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de zargan

O carte foarte buna, recomandata celor care doresc sa mearga pe "calea cea ingusta" este "Experiente ascetice" de Sfantul Ignatie Briancianinov. Se gaseste la libraria Sophia ( http://www.librariasophia.ro/carti-E....-so-3096.html ). Eu o prefer multor altor carti, care in general nu fac distinctie intre "incepatori" si "avansati". In cam toate cartile, incepatorii sunt deja calugari care au ajuns la un anumit grad de despatimire, cu mult mai mare decat noi, cei care traim in lume. Majoritatea cartilor sunt scrise pentru calugari care sunt pregatiti pentru retragere in pustie sau zavorare.
Pentru cei care au incercat deja sa-si coboare mintea in inima, extrem de utila (sau cel putin asa o consider eu) este cartea "Despre inselare" scrisa tot de Sfantul Ignatie Briancianinov (mare parte din ea este inclusa in Experiente Ascetice). Tot pentru incepatori, Sfantul Ignatie recomanda scrierile Sfantului Vasile de la Poiana Marului.
Doamne ajuta.

Multumim mult pentru cuvintele tale. Eu as recomanda varianta gratuita a Sfantului Ignatie Briancianinov. Mi se pare ca am vazut-o in semnatura unui user care postaza regulat pe forum. Pana la urma orice astfel de lucrare nu poate fi decat folositoare sufletului, iar noi trebui sa ne facem timp sa le cercetam.
Intr-o perioada credeam ca, pentru "rugaciunea inimii", sfaturile "pelerinului rus" sunt dintre cele mai folositoare pentru noi, mirenii de rand. Mai apoi am ajuns la Sf. Ignaitie Briancianinov si parca mi-a placut mai mult. Si in "Scara" Sf. Ioan Scararu, am gasit multe lucruri de folos, care au darul de a ne pregati pentru aceasta puternica rugaciune. Dar mai tarziu m-am atasat sufleteste de Sf. Antonie Marturisitorul, in "Calea rugaciunii launtrice" care m-a coplesit, cu atat mai mult cu cat, varianta aceasta o putem gasi, (ca pe toate celelalte) gratuit atat in scris cat si audio, prin osteneala unui monah de la manastirea Frasinei. Acum sa nu se intelaga ca sunt unul dintre cei care reusesc sa puna in practica toate acele invataturi. La inceput eram destul de entuziast si de naiv in aceiasi masura. Mai tarziu am inteles ca trebuie multa chibzuinta, rabdare, smerenie necuprinsa si o permanenta comunicare cu un duhovnic care sa inteleaga mai bine decat tine, care doresti sa te ostenesti, insemnatatea acestei rugaciuni. Vad ca se pune mare accent pe "respiratie", dar eu am inteles ca nici pe departe nu trebuie sa ne stea gandul la ea, intrucat, la timpul cuvenit, se va desavarsi de la sine.
Doamne-ajuta!

[cristiboss56]

Recomandarile facute de Zaragan sunt extrem de utile , dar raman simple lecturi atata timp cat nu auncam din noi mandraia , ura si judecarea aproapelui noastru . Suntem deranjati de orice virgula , de orice observatie , de orice , numai de propile patimi nu , si atunci ma intreb , putem noi vorbi de rugaciunea inimii si a mintii , inainte de a ne curati efectiv pe noi insine ? Se spune pe buna dreptate ca cel ce rosteste aceasta rugaciune , impiedica duhul si inima sa cada sub influenta gandurilor , a incercarilor , a tentatilor , caci aceasta rugaciune este pana la urma un suspin al sufletului , un suflet cazut in pacat , si o recunoastere a neputintei noatre ,dar este o rugaciune ce aduce slava Ziditorului , lasandu-ne cu totul in voia Lui . Cand poti deveni curat cu inima , decat atunci cand ea este lasata sa se intoarca in casa ei , caci atunci cand ea , inima , este tulburata de orice , nicicand nu poate fi unita cu mintea , minte ce judeca stramb , pizmuieste , si ii sta gandul la ce a spus X sau Y , de cum a spus , de ce a spus , cand a spus , si pentru ce a spus , caci aceasta minte trimite semnale nefaste inimii , si incepe tot circul , dar numai de rugaciunea lui Iisus nu poate fi vorba . Teoretic putem vorbi la nesfarsit de aceasta rugaciune , dar doar teoretic , caci mandria , nebunia lumii nu te lasa in pace , si atunci te preocupa complet altceva , cum sa-l pui la colt pe userul cutare , sa indemni la razvratire , sa faci orice , numai de tine sa nu te ocupi . Cand vrei sa fi om bun , cand mosneag sfatos , cand judecator neiertator , dar orice in afara de crestin adevarat , caci cel ce da importanta vislor , soaptelor satanei si vedenilor , este sub alta stapanire , cu toate ca el crede cu toata finta ca slujeste lui Dumnezeu .Atata timp cat nu ne facem ordine in ganduri si imaginatie , nu putem vorbi nici de treapta intai a rugaciunii lui Iisus , si sa fim cinstiti cu noi insine , un utulizator de net , fie si forumist bun sau rau , nu poate dobandi aceasta rugaciune decat doar din punct de vedere teoretic , restul este o mare inselare , caci unul din beneficile aceste rugaciuni este alinarea in tulburarile si intristarile noastre , gasirea linistii launtrice , pe un fond de smerenie desavarsit , ori intrand aici pe acest forum , pe net in general, devi cu voie sau fara de voie incordat , tulburat , cuprins de neliniste , descurajare , treci de la o stare la alta , fara a avea efeciv un beneficiu in insusirea corecta a acestei rugaciuni , simpla prin cuvinte , dar atat de greu de trait , caci rugaciunea facuta doar cu mintea , asa imprastiata cum e , este o rugaciune rece, mecanica , de fatada , fie ca suntem bossi , oameni buni sau rai , mosnegi , sau mai stiu eu cum !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

(...) si sa fim cinstiti cu noi insine , un utilizator de net , fie si forumist bun sau rau , nu poate dobandi aceasta rugaciune decat doar din punct de vedere teoretic , restul este o mare inselare , caci unul din beneficile aceste rugaciuni este alinarea in tulburarile si intristarile noastre , gasirea linistii launtrice , pe un fond de smerenie desavarsit , ori intrand aici pe acest forum , pe net in general, devii cu voie sau fara de voie incordat , tulburat , cuprins de neliniste , descurajare , treci de la o stare la alta , fara a avea efeciv un beneficiu in insusirea corecta a acestei rugaciuni , simpla prin cuvinte , dar atat de greu de trait , caci rugaciunea facuta doar cu mintea , asa imprastiata cum e , este o rugaciune rece, mecanica , de fatada , fie ca suntem bossi , oameni buni sau rai , mosnegi , sau mai stiu eu cum !

Fie ca s-a deschis sezonul de vanatoare, fie ca nu, nu pot sa nu-ti dau dreptate. De fiecare data am spus acelasi lucru: "Mantuirea NU vine pe internet!"
Cat despre "sensibilitatea" sufleteasca a fiecaruia dintre noi, de inselarile si temerile fiecaruia, daca exista "o valoare" reala sau doar una inchipuita, daca in viata de zi cu zi avem macar pe unul singur care sa aiba un motiv sa ne urasca, daca intelegem sau nu ce e dragostea inainte de a ne reaminti conflicte personale, fara sa avem nici cel mai mic proces de constiinta ca poate de la noi s-a declansat "furtuna", daca am face din acest post o sincera incercare de a ne calca pe inima si sa nu mai "zgandaram" cainii printre garduri (metafora cu cainii, nu e intamplatoare!), daca am avea catusi de putin limpezimea efectului vorbelor noastre cand abordam persoana si nu subiectul, poate... poate ne putem ridica la inaltimea... un biet crestin, care ARE VOINTA sa se mantuiasca.
Eu ma astept la "incercari" mult mai grele pentru acest post, dar cu tine, chiar sa vreau, nu pot sa ma cert. Nu pentru ca tu sau eu am avea un diferit mod de perceptie si nici fiindca unul dintre noi sau amandoi, suntem extrem de orgoliosi. (Din punctul meu de vedere, stiu ca sunt orgolios, dar razbunarea personala, n-a facut "casa buna" cu mine de multi ani, si chiar daca m-am razvratit pe moment, nu numai ca n-am tinut manie, ci chiar am cautat sa-mi gasesc eu, cea mai mare parte din vina, sa-mi para sincer rau, si sa-mi cer iertare - daca mai am cui, si nu cumva mi-a trantit usa in nas, inainte sa-i adresez o vorba - si sa iert pur si simplu.) Bun. Eu NU sunt ce vreau sa par... (oare cine e, ca e cam greu in lumea de azi!...) Ma intreb daca dincolo de vorbe, tu esti la randul tau ce vrei sa pari a fi? Atat timp cat "pui zavor la usa" pentru un frate crestin ortodox, fie el si profund antipatic, inseamna ca nu ne razvratim inpotriva fratelui cu pricina, ci impotriva credintei pe care o propavaduim.
Stiu, toate sunt doar "vorbe" la urma urmei... Doar noi avem impresia ca sunt mai importante decat ale celorlalti. Daca vorbele noastre folosesc sau nu cuiva, doar bunul Dumnezeu stie Totusi, daca nu pornim la drum "cu pace", nu putem ajunge la un rezultat bine-placut lui Dumnezeu. Si o prostie, o bazaconie daca o spui, lasa loc ca intelepciunea altuia sa poata interveni.
Suntem in Postul Mare, Cristi. Poate si tu la randul tau, ai "ceva special" de facut pana la Craciun. Pacatosi asa cum suntem, daca nu pentru tara asta, macar pentru familie sa reusim sa ne rugam mai mult. Iarta-ma daca inca mai sunt in gandurile tale negre... Nu-mi doresc asta. Pentru mine, daca spun doua vorbe catre Dumnezeu si un gand pentru tine, ele sunt curate, Cristi, fiindca altfel as face pe mine de teama sa nu cumva sa se intoarca insutit la mine, sau la copiii mei.
Daca "nu ma suporti", accepta sfatul colegului nostru: "Fuuugi!" Dar eu spun ca din partea mea eu tot mai cred ca dincolo de aparente, tu esti un om bun!

[cristiboss56]

Un indemn care este extrem de folos , este de a ne carmui in asa fel ochii ca sa nu sa napusteasca asupra noastra valul aprig al poftei , iar auzul sa nu primeasca ceva vatamator , precum si limba sa nu rosteasca cuvinte neangaduite , sa nu ne rapuna mania , intristarea , revolta , si atunci putem rosti rugaciunea inimii , nu doar in cuvinte , ci ceva mai mult de atat . Care este rezultatul final al acestei rugaciuni , decar indumnezeirea omului , precum Apostolul Pavel a spus : " Nu eu sunt cel ce viaza , ci Hristos este cel ce viaza in mine " !
Cale lunga pana acolo , in rest doar simple cuvinte . . . !
Inchei aceasta scurta interventie cu spusele Parintelui Petroniu , la care este bine a reflecta ! El spunea aproximativ :
Amaratele suflete ajung pana acolo sa-si traiasca viata lumeasca si egoismul cu multa fervoare si justificare religioasa , incat isi inchipuie ca daca sunt <<morali>>sau reactioneaza emotional la credinta , isi lucreaza << mantuirea>> !
Cata amagire draceasca . . . !

[zargan]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Multumim mult pentru cuvintele tale. Eu as recomanda varianta gratuita a Sfantului Ignatie Briancianinov.... !

Nu stiam de varianta de pe internet, gratuita. Oricum, pentru cate ofera, adica toate cele 4 volume, pretul este ok.
Fata de ceea ce am citit pana acum (si eu tot cu Pelerinul Rus am inceput :) ) cartile Sfantului Ignatie au fost cele care mi-au lamurit cele mai multe aspecte, si totodata, cele care m-au readus cu picioarele pe pamant. Cat despre alte carti de citit, lista este lunga si cuprinde toate scrierile Marilor Parinti ai Ortodoxiei. Dorinta de cunoastere sa avem, ca restul vin de la sine, si carti si timp. O carte care mi-a placut, iarasi, este "O noapte in pustia Sfantului Munte. Convorbire cu un pustnic despre rugaciunea lui Iisus". Si aici am gasit cateva lucruri folositoare. Cat despre "Calea rugaciunii launtrice" este si ea pe lista, dar sincer, era undeva mai la urma. Momentan, la rand este "Scara".
Pentru Cristiboss56 "Recomandarile facute de Zargan sunt extrem de utile , dar raman simple lecturi atata timp cat nu auncam din noi mandraia , ura si judecarea aproapelui noastru . Suntem deranjati de orice virgula ,......"
Scrierile Sf Ignatie Briancianinov tocmai pe asta se axeaza, si anume ca mai intai trebuie sa pregatesti vasul, ca sa poata primi darul/harul lui Dumnezeu prin Sfantul Duh.

[cristiboss56]

În prealabil postat de zargan

Scrierile Sf Ignatie Briancianinov tocmai pe asta se axeaza, si anume ca mai intai trebuie sa pregatesti vasul, ca sa poata primi darul/harul lui Dumnezeu prin Sfantul Duh.

Ma bucur sa aflu ca se confirma cele scrise de mine , cu toate ca inca nu am citit cele patru volume , dar sper din tot sufletul sa reusesc sa le citesc candva , si-ti multumesc pentru bunavointa ta. Rugaciunea lui Iisus a fost dobandita in adevaratul sens al cuvantului de foarte putini nevoitori si adevarati iubitori de Dumnezeu , si repet , accentuez , nu cred ca aceasta rugaciune a fost dobandita de cineva care navigheaza pe net , si aici sunt intru totul de acord cu Mos Neagu ( Omu Bun ) , ca mantuirea nu are nimic in comun cu netul !
In fine , vreu sa reproduc un interviu cu Gheronda Haralambos Dionisiatis din muntele Athos :
Gheronda Haralambos Dionisiatis – Învăţături practice despre Rugăciunea lui Iisus

– Părinte, am citit cărţi ale autorilor filocalici despre rugăciunea minţii. M-am străduit să împlinesc cele pe care ei le scriu acolo. Pot să spun că m-am folosit, dar nu văd rezultatele pe care le descriu Sfinţii Părinţi.
– De cât timp te nevoieşti cu rugăciunea?
– De aproape doi ani.
– Doi ani? E ceva vreme. Ai un povăţuitor ca să te sfătuiască cum să te rogi?
– Numai din această cauză, părinte, am fost nevoit să schimb doi duhovnici. Din păcate, nu numai că nu ştiau să povăţuiască, dar în acelaşi timp, mă şi descurajau. Le spuneam: „Însetez să învăţ rugăciunea neîncetată”. Ei îmi răspundeau: „Acestea, copilul meu, nu sunt pentru noi, cu acestea numai sfinţii s-au îndeletnicit. Câţi s-au apucat să-i imite au căzut în rătăcire. Ştii Crezul? Ştii Tatăl nostru? Ajunge. Cel mult, poţi să mai citeşti înainte de culcare câte ceva din Ceaslov”. Astfel de „sfaturi” am auzit. În cele din urmă am găsit un duhovnic care mi-a spus: „am citit şi eu copilul meu multe despre Rugăciunea lui Iisus. Am încercat şi ceva-ceva am găsit. Dar ca să fiu limpede, îţi mărturisesc că nu am această harismă de a-i povăţui şi pe alţii. N-o să-ţi interzic însă să te rogi, pentru că ar fi o mare rătăcire. La Sfântul Munte, însă, se mai găsesc bărbaţi experimentaţi la care poţi să mergi să te îndrume dacă doreşti să propăşeşti în binecuvântata lucrare a rugăciunii neîncetate.” Este pentru prima oară în care m-am învrednicit să vin la Sfântul Munte. Un monah m-a trimis la Sfinţia voastră. Vă rog să mă ajutaţi.
– Din câte aud, copilul meu, şi eu sunt dezamăgit de unii duhovnici. Foarte bine ţi-a spus ultimul tău duhovnic: nici nu ştie, nici nu-l împiedică pe celălalt. Foarte bine a spus. Rătăcit este nu cel care zice rugăciunea lui Iisus, ci cel care n-o spune. Şi încă mai rău, îi împiedică şi pe alţii să o zică.
E adevărat că am cunoscut pe mulţi care au început să zică rugăciunea şi au căzut în rătăcire. De ce s-au rătăcit? Pentru că nu au avut povăţuitor. Cine crede că nu are nevoie de povăţuitor este rătăcit. Are egoism. Egoismul şi rugăciunea minţii sunt lucruri potrivnice.
Astfel de rătăciţi încă avem la Sfântul Munte. Unii vin şi pe la mine. În loc să se spovedească şi să se sfătuiască, scopul lor este să-mi arate că sunt plini de Duh şi teofori. Îmi zice unul dintre ei mai zilele trecute: „Eu părinte, am dobândit rugăciunea minţii”. „Şi la ce duhovnic te spovedeşti – îl întreb”. A început să se împotrivească şi să se mânie. „Eu, zice, să am duhovnic? Sunt la măsurile să fac lecţii cu voi, duhovnicii. Eu vorbesc cu Însuşi Hristos, cu Maica Domnului, văd lumini, Sfinţi etc.”. Cum i-am spus că toate acestea sunt diavoleşti, s-a înfuriat şi a plecat tulburat.
Ei, copilul meu, aceştia sunt cei rătăciţi. Ştiu şi alţii, care la început doreau să înveţe rugăciunea, dar din voia lor proprie nu-i scoteai. Cel ce-şi face voia proprie şi rugăciunea lui Iisus diferă ca noaptea de zi. Voia proprie înseamnă egoism. Rezultatul: cum să găsească rugăciunea? Au găsit ciomege pe spinare. S-au dezamăgit, s-au oprit din rugăciune şi ce este mai înfricoşător, au devenit cei mai mari luptători împotriva rugăciunii lui Iisus. Cum vedeau pe vreun monah că trage komboskini, se demonizau, îi smulgeau metaniile din mână, strigau la el că este rătăcit. Chiar acei monahi au venit şi mi-au spus. Ai înţeles acum în ce fel diavolul le suceşte?

– Din câte spuneţi, părinte, e cu adevărat greu să învăţăm rugăciunea minţii!
– În slujba călugăriei scrie „cele bune cu osteneli şi dureri se dobândesc”. Ştii ce înseamnă să dobândeşti rugăciunea lui Iisus? Înseamnă să dobândeşti pe însuşi Dumnezeu în lăuntrul tău, să-L trăieşti, să-L simţi, ţi se deschid ochii sufletului. Îl vezi înlăuntrul tău pe Hristos. Simţi înlăuntrul tău bucuria Împărăţiei Lui. Pricepi?
– Părinte, cred. Eu însă nu sunt vrednic de asemenea lucruri. M-am străduit, mi-am forţat mintea cu inspiraţii şi expiraţii, cum spun părinţii, dar n-am putut să o adun. Mintea mea călătoreşte altundeva. Am ajuns să mă deznădăjduiesc şi să cred că nu e pentru noi această rugăciune.
– Măi binecuvântatule, nu ţi-am spus că numai cu cărţile nu se ajunge la nici o procopseală? Că trebuie şi povăţuitor? Tu de unul singur vrei să ajungi desăvârşit. Vrei să înveţi una-două inspiraţia şi expiraţia! Înainte să ari, vrei deja pâine …
O să-ţi arăt cum să pui început. Dar vom începe de la alfa.

[cristiboss56]

Gheronda Haralambos Dionisiatis – Învăţături practice despre Rugăciunea lui Iisus ( continuare )
Prima lecţie este să zicem rugăciunea cu gura şi mai ales, pe cât se poate, limpede şi repede. Dar fi atent: în timp ce noi zicem rugăciunea, vine diavolul şi aruncă în minte râuri de gânduri şi de imaginaţii. Când începătorul spune rugăciunea cu mintea, acestea [gândurile] îneacă rugăciunea. Dacă însă o spui cu gura repede-repede, diavolul nu reuşeşte să producă împrăştiere cu diferite gânduri. În plus, chiar dacă mintea fuge de la înţelesul cuvintelor rugăciunii, avem urechea. Urechea, vrând-nevrând, aude ce spune gura. Mintea noastră are puterea ca în aceeaşi clipă să urmărească două lucruri. De exemplu, vorbim noi doi şi, în aceeaşi clipă, auzi jos şi vaporul care trece sau pe alţii care vorbesc alături. Numai ce începi să zici rugăciunea şi în ureche vei auzi tot felul de sunete, maşini şi mai ales imaginaţia lucrurilor pe care fie le auzi, fie le vezi în viaţa ta zilnică. Acum îndeosebi, după cum a progresat lumea, omul care trăieşte în oraş se contaminează înlăuntrul său de cele rele prin intermediul celor cinci simţuri.
Tu însetezi să dobândeşti rugăciunea minţii. Ştii ce însemnează rugăciunea curată? Ştii ce înseamnă să se lipească mintea de inimă? Să lepezi toată întunecimea din lăuntrul tău şi să te aţinteşti, să te lipeşti numai de înţelesul rugăciunii?
Crezi că toate spurcăciunile din lăuntrul nostru ies cu uşurinţă? Noi, monahii, de ce crezi că am părăsit lumea? Cu harul lui Hristos eu am petrecut un timp în lume îndeletnicindu-mă cu rugăciunea. Dar pentru ca mintea să se curăţească, are nevoie de isihie. Nu cu o lingură să scoţi şi cu alta să bagi înapoi. Noaptea să te lupţi să le alungi, ziua următoare iarăşi să te întorci la aceleaşi. Dacă ţi-ai petrecut ziua pe la teatre, cu muzică lumească, cu televizorul, atunci seara nu vei putea să spui nici măcar o singură dată rugăciunea în mod curat. Nu vei avea nici măcar poftă pentru rugăciune.
Aşadar începem prima lecţie. Îţi dau acest comboschini cu trei sute de boabe, iar seara o să priveghezi împreună cu noi. O să faci nouă comboschini (adică de 9×300) zicând rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-mă” şi trei zicând „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-mă”. Cum termini doisprezece (în total adică trei mii de rugăciuni), începi iarăşi de la început. Cu o oră înainte de a merge la Liturghie să treci pe la mine pe la chilie, să-mi spui rezultatele tale.
– Dar, părinte, iertaţi-mă, eu n-o să pot să scot doisprezece comboschini. Cum o să pot să fac chiar mai mult?
– Cine ţi-a spus că nu poţi? Deocamdată uită-le pe ale tale. O să faci cum îţi spun şi după aceea mai vorbim. Tu acum nu eşti pentru inspiraţii şi expiraţii. O să spui rugăciunea cu gura, repede-repede. Între timp, să-ţi forţezi şi mintea ca să înţelegi cele pe care le spui. E greu să reuşeşti, dar mult ajută să te rogi cu frica de Dumnezeu. Nu în mod tipiconal şi mecanic. Vorbim cu Dumnezeu, nu lucruri prosteşti. Credem că este prezent şi ne aude. Dacă se deschid prin rugăciune ochii sufletului, o să-L şi vezi.
Alaltăieri a venit un ţigan pentru milostenie. El o viaţă întreagă umblă şi adună. Nu pot să-l alung. Te roagă aşa de smerit, mai să-ţi cadă la picioare. Pe de o parte, îţi dai seama că e un înşelător, iar pe de alta, nu poţi să nu-l miluieşti. Ei, dacă unul ca acesta, pentru lucruri materiale se roagă cu atâta smerenie, cu cât mai mult noi, pentru cele duhovniceşti. Omul se întristează de soarta aproapelui său şi-l miluieşte. Cu cât mai mult bunul Dumnezeu se întristează şi îi aude pe cei care Îl roagă! Acest lucru mi se pare că îl înţelege Hristos în Evanghelie, atunci când spune că fiii veacului acesta sunt mai înţelepţi decât fiii împărăţiei lui Dumnezeu.
Pe cât poţi, copilul meu, să cazi şi tu cu mintea întru frica lui Dumnezeu, la picioarele Hristosului nostru, ca şi ţiganul. Să mai ştii şi aceasta: ai venit din lume. Încă mai cari lumea cu tine. Câte imagini ale lumii le ai înlăuntrul tău, toate ca pe un film o să ţi le învârtă vrăjmaşul în minte. Tu însă, rugăciunea. Stăruinţă, răbdare şi silire. Pe cât poţi alungă orice imaginaţie, fie bună, fie rea. Numai aceste cinci cuvinte ale rugăciunii să te sileşti să le înţelegi.
Astăzi, aceasta este prima lecţie. Să vedem dacă ai înţeles-o.
– O să încerc, Părinte, să fac aşa cum mi-aţi spus, adică să spun cu gura rugăciunea şi apoi să vin să vă văd.
– Da, copilul meu, Dumnezeu fie cu tine! Aşa să faci.
După ce s-a odihnit după amiaza într-o chilioară, tânărul a început cu multă râvnă privegherea. Cu toate îndoielile lui, cum că nu este uşor să faci 12 komboskini, limba lui, ca un motoraş, a repetat neîncetat rugăciunea lui Iisus. După cum el însuşi mărturisea, limba se mişca fără nici o dificultate. Cel mai dificil era să-şi ţină mintea asupra înţelesului cuvintelor. În acest punct se ducea o adevărată luptă sângeroasă. Domnul însă nu a întârziat să-şi arate bunătatea şi să-l cerceteze pe atletul rugăciunii, făcându-şi simţită prezenţa. După primele komboskini, încet, încet şi-a făcut simţită prezenţa o dulceaţă care a cuprins întreg laringele şi s-a lipit de limbă şi de buze. Această dulceaţă semăna cu o caramelă foarte dulce, cu diferenţa că nu se topea ca aceea în câteva minute, ci cu trecera timpului şi petrecerea în rugăciune, îi sporea dulceaţa, aşa încât tânărul nu se mai oprea din repetarea cu mulţumire a dumnezeieştilor cuvinte ale rugăciunii.
Nu a trecut o oră şi iată că cele 12 komboskini erau gata. A început seria a doua, a treia, până la a patra. Către sfârşitul celei de-a patra serii de 12 komboskini, sufletul a izbucnit în lacrimi de doxologie şi de mulţumire. Deja sosise ora pentru a merge la bătrân. Bucuria acestuia pentru reuşita primei lecţii a fost de nedescris.
– Curaj, copilul meu, vom înainta!
Tânărul a mai stat câteva zile la mănăstire, apoi s-a întors iarăşi în lume. A continuat să corespondeze cu părintele, până când pronia dumnezeiască l-a chemat în tagma îngerească a monahilor.
Dialogul al doilea
Mai jos vom reda câteva întrebări adresate Părintelui Haralambie de fiii săi duhovniceşti pe tema rugăciunii, precum şi răspunsurile acestuia.
– Părinte, rugăciunea lui Iisus este numai pentru monahi sau îi priveşte pe toţi creştinii ?
– După cum spun Sfinţii Părinţi şi din experienţa mea, văd că rugăciunea lui Iisus este pentru toţi creştinii, nu însă şi pentru eretici, şi cu atât mai puţin pentru necreştini.
– Spunând că rugăciunea lui Iisus este şi pentru noi cei din lume, ne daţi curaj. Avem nevoie de ajutor. Am încercat să împlinim cele scrise în cărţi, însă ni se par foarte grele.
– Sigur că sunt grele, această îndeletnicire are nevoie nu numai de luptă, ci şi de povăţuitor experimentat. Aveţi duhovnic ?
– Avem, Părinte. Este bun, însă spune că nu ştie să ne înveţe despre rugăciunea lui Iisus.
– Aşa să fie. Avem situaţii şi mai rele. Dacă nu ştii, spune că nu ştii, nu împiedica şi pe altul.
Dacă aveţi duhovnic, atunci nu aveţi nevoie să vă spovedesc. Vă spun numai cum să vă rugaţi. Creştinul prin Botez primeşte înlăuntrul său Harul şi pe Hristos. Când păcătuieşte, alungă Harul. Păcatul ne separă ca un zid de Hristos. Strigi „Doamne Iisuse Hristoase …” iar uşa e închisă. Prin pocăinţă şi spovedanie cade păcatul, cade zidul. Omul se împrieteneşte iar cu Dumnezeu.
Ca şi cum ai avea ca prieten un conducător faţă de care greşeşti la un moment dat şi se strică prietenia. Vine însă şi clipa în care ai nevoie de El. Vrei nu vrei, te smereşti şi îi pui metanie. După ce v-aţi împăcat, ai curaj să-i spui, „Prietene, te rog, ajută-mă!”. Dacă el din pricina prieteniei te va asculta, cu cât mai mult Hristos se va împrieteni cu el.

[zargan]

Pentru Cristiboss56: Multumim pentru cele postate.
Pentru Mosh-Neagu: Am citit si "Calea rugaciunii launtrice". Frumoasa cartea, este ca un rezumat, indreptat mai ales spre partea practica. De altfel, cartea este o scrisoare adresata ucenicilor sai, prin care le explica modalitatea de a se mantui din timpul vietii.
Pe scurt, frumoasa si merita.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de zargan

Am citit si "Calea rugaciunii launtrice". Frumoasa cartea, este ca un rezumat, indreptat mai ales spre partea practica. De altfel, cartea este o scrisoare adresata ucenicilor sai, prin care le explica modalitatea de a se mantui din timpul vietii.
Pe scurt, frumoasa si merita.

Sfantul Antonie Marturisitorul sa-ti binecuvinteze pasii cu raugaciunile si mijlocirea lui!

[zargan]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Sfantul Antonie Marturisitorul sa-ti binecuvinteze pasii cu raugaciunile si mijlocirea lui!

Doamne ajuta. Multumesc.