Ascetism modern

[CristianR]

Serafim, dacă vrei să trăieşti nu îţi sunt de mare folos teoriile savante despre viaţă, nici dezamăgirile cu privire la cei lipsiţi de viaţă. Dacă sufletul tău vrea să iubească, şi anume pe Dumnezeu, trebuie pur şi simplu să începi deschizându-ţi inima către El, către harul Lui, către învăţăturile simple.

Prin analiza misticii şi a istoriei nu vei face decât să rămâi la o privire din afară. Pe Dumnezeu Îl cunoşti în concretul vieţii pe care ţi-a dat să o trăieşti şi, mai ales, în relaţie cu oamenii pe care ţi i-a scos în cale.

E adevărat, toţi avem nevoie de un duhovnic (sau maestru spiritual, dacă preferi), atunci când vrem să creştem şi ne trebuie îndrumare. Nu porni de la premisa că nu mai există. Chiar dacă sunt rari, pot fi chiar şi aproape de tine, fără să ştii, având în vedere că avem peste zece mii de preoţi în ţară.
Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-l găseşti pe cel potrivit sufletului tău şi nu te îndoi că aşa va fi. Iar apoi porneşte în căutarea lui, cu smerenie şi cu dorinţa de a face ascultare, lăsând în urmă orice prejudecată.

[florin.oltean75]

Din cate știu,la noi in țara nu există comunități budiste,zen,jainiste etc.Știu doar ca au fost,sau poate încă mai sunt tentative eșuate,sau falsuri in care au existat doar sarlatani cu dorințe pur manipulative sau materiale.Eu rămân totuși la mistica ortodoxă,chiar dacă momentan sunt deconectat de ea.Chiar daca a imprumutat multe de la monahismul oriental precrestin,de la matanii,mantre adaptate pe rugaciuni creștine etc,consider ascetismul creștin superior celui budist,chiar dacă aparent cel budist e mai vast si mai complex din punct de veder ideologic.Insa ascetii creștini ,tocmai prin simplitatea trairi,a credinței si a transformarii prin rugaciunea in iubire devin metamorfozati si ascensiunea spre scaparea din ciclul durerii despre care vorbește Budha,devine Iisus si perspectiva indumnezeirii încă de pe pamant,nu un vid nirvanic care ofera doar pasivitate,ci capacitatea de a deveni un madular activ al universului.

Daca nirvana, finalitatea budista, presupune pasivitate, insensibilitate, stare de vid, atunci, da, crestinismul este infinit superior budismului.

Insa aceasta este o conceptie gresita cu privire la rezultanta spirituala budista. In parte, din lipsa informatiilor cu privire la procesul de metamorfozare care este similar cu cel crestin, in care punctul critic il reprezinta Impartasirea cu Dumnezeu. Intrarea Lui Dumnezeu in inima unde are loc contemplarea extatica plina de dragoste subiect-subiect.

Acest moment, in metodologia budista este cunoscut ca "unirea cu Invatatorul", preliminar fazei in care credinciosul budist se preda complet si lasa Dumnezeirea sa-l transforme si sa transforme tot ceea ce il inconjoara (faza de generare). Ulterior, desavarsirea, este realizata in ultima faza a procesului, actualizarea.

In economia metamorfozarii budiste intra o serie de motivatii cheie, dintre care cea mai importanta este dragostea pentru toata faptura.

Budistul (Bodhisattva) aspira sa se uneasca cu Dumenzeu pentru salvarea tuturor fapturilor, nu doar pentru salvarea sufletului sau. In ecuatia dragostei sunt cuprinse toate fiintele fara exceptie, el si Dumnezeu. Constiinta sa se uneste cu fiecare faptura in dragoste (karuna - dragoste care poarta de grija) si asa se urca mintea sa la Dumnezeu. Pacea, curatenia, smerenia si transparenta sufletului sunt lucrate prin contemplare apofatica, care are si ea o multitudine de valente.

A porni cu dragostea de la om catre Dumnezeu este mai dificil dar aceasta carare nu rataceste (Bodhisattva).

Altfel ne putem insela crezand ca-L iubim pe Dumenzeu dar neglijand, chiar urand unii oameni.

[AlinB]

În prealabil postat de Seraphim7

Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.Chiar mi-as dori sa se întemeieze o comunitate care să aibe activități de genul specificate mai sus.Comunitățile monahale actuale majoritatea devin pensiuni orientate spre biserici megalitice și alte activități sociale sau ritualurile obișnuite care devin rigide si formale.Poate suna a reformă ce insinuez,dar nu așa văd eu o comunitate spirituală.Nu vreau neapărat sa creionez acum cum văd eu ideea de comunitate si aspectele de detaliu ale acesteia,poate pe alt topic.Acum as vrea doar sa discutăm despre ce există acum in sfera asta.

Intra ca frate intr-o manastire care iti place si vezi daca poti sa te integrezi.
In afara programului zilnic de rugaciune + poti sa studiezi ce vrei.

Ia exemplu pe par. Cleopa care a fost un autodidact, citea enorm, pazind oile.

Tu ce vrei mai exact, totusi?

[Seraphim7]

Totusi aici se discută aspecte se natură teoretică,sau mai degrabă teleogumeme,sau o forma de ontoteologie,iar subiectivatea noastra poate fi chiar o piedică in a accede spre ceea ce nazuim.Dar totusi până la urmă această tentativa catafatica,acest scepticism polarizat mai mult negativ este solutia ideala pentru a iesi din actualitatea pretinsă spiritualitate oferita de așa-ziși practicanți si găsirea acelora care sunt inca ascunși sau care vor deveni modele...

[Seraphim7]

În prealabil postat de AlinB

Intra ca frate intr-o manastire care iti place si vezi daca poti sa te integrezi.
In afara programului zilnic de rugaciune + poti sa studiezi ce vrei.

Ia exemplu pe par. Cleopa care a fost un autodidact, citea enorm, pazind oile.

Tu ce vrei mai exact, totusi?

Sincer ,asta as vrea,si am vrut demult.Dar încă sunt legat de lume,asa in imaginatia mea,plus încă nu am terminat testele cu lumea.Dar sunt cam la sfârșitul autoexaminarilor.Iar in mănăstire nu voi intra decat când sunt 100% sigur de asta,iar cele câteva procente de indoiala ma tin încă in lume.

[AlinB]

În prealabil postat de Seraphim7

Sincer ,asta as vrea,si am vrut demult.Dar încă sunt legat de lume,asa in imaginatia mea,plus încă nu am terminat testele cu lumea.Dar sunt cam la sfârșitul autoexaminarilor.Iar in mănăstire nu voi intra decat când sunt 100% sigur de asta,iar cele câteva procente de indoiala ma tin încă in lume.

Nu e vorba sa te calugaresti maine.

Chiar daca ai vrea sa faci asta, e destul de probabil sa fii primit doar ca frate o perioada mai scurta sau mai lunga de timp si pus la incercari peste care e posibil sa nu treci cu mentalitatea actuala.

Insa pana a lua o decizie, poti sa incerci viata de manastire ca frate o perioada, fara a opta neaparat pentru calugarie chiar si daca ai fi declarat apt.

Dar cum vezi, nu calugaria in sine e problema ci faptul ca de fapt nu ai cu adevarat tragere de inima spre asa ceva.

[gpalama]

În prealabil postat de Seraphim7

Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.

Si unde vrei sa ajungi? Sa te duca spre "scop", care scop?
Iti doresti o viata duhovniceasca mult mai buna, vrei mai mult duhovniceste, vreisaintelegi ce este rugaciunea, sa te rogi mai mult?

E foarte interesanta partea asta de scop, pentru ca trebuie sa intelegi si ce te atrage pe tine. Daca vrei o cunoastere teologica mai buna, atunci sunt cartile.
Daca vrei o etica morala puternica, iar ai multi parinti si multe carti.
Daca vrei o viata duhovniceasca, daca vrei lumina, atunci e o alta poveste.

Eu iti zic ca rugaciunea iti deschide toate caile... cere de sus ce doresti.
Asta este un raspuns pe care mi-l dau si mie in acelasi timp. De multe ori raspunzand la intrebarile altora gasesti raspuns si la intrebarile si cautarile tale.

[Seraphim7]

În prealabil postat de gpalama

Si unde vrei sa ajungi? Sa te duca spre "scop", care scop?
Iti doresti o viata duhovniceasca mult mai buna, vrei mai mult duhovniceste, vreisaintelegi ce este rugaciunea, sa te rogi mai mult?

E foarte interesanta partea asta de scop, pentru ca trebuie sa intelegi si ce te atrage pe tine. Daca vrei o cunoastere teologica mai buna, atunci sunt cartile.
Daca vrei o etica morala puternica, iar ai multi parinti si multe carti.
Daca vrei o viata duhovniceasca, daca vrei lumina, atunci e o alta poveste.

Eu iti zic ca rugaciunea iti deschide toate caile... cere de sus ce doresti.
Asta este un raspuns pe care mi-l dau si mie in acelasi timp. De multe ori raspunzand la intrebarile altora gasesti raspuns si la intrebarile si cautarile tale.

Vreau un model viu,un părinte sau chiar o comunitate care corespundă nevoilor mele,care încă nici nu imi dau seama care ar fi sau cum sa dozez,să abordez etc.Un povatuitor,si un cadru unde să ma pliez,unde sa ma sint ca sunt parte,si madular a unui organism spiritual viu.

[gpalama]

În prealabil postat de Seraphim7

Vreau un model viu,un părinte sau chiar o comunitate care corespundă nevoilor mele,care încă nici nu imi dau seama care ar fi sau cum sa dozez,să abordez etc.Un povatuitor,si un cadru unde să ma pliez,unde sa ma sint ca sunt parte,si madular a unui organism spiritual viu.

Vrei atasament? Ai nevoie de o comunitate din care sa faci parte in Dumnezeu? In care sa impartasesti cele dupa Hristos?
Poate o biserica puternic inchegata cu o comunitate puternica, cu un preot extrem de bine induhovnicit. Sunt multi din acestia, care te pot invata multe duhovniceste, exact pe masura ta.


Sau cu adevarat vrei ISIHIE si insingurare dupa Dumnezeu si lucrare mare a Harului? Pentru ca este o cu totul alta cale, in care esti efectiv pe picioarele tale, doar cu Dumnezeu si ajutorul duhovnicului. Dar calea asta este a insingurarii sufletului, si trebuie sa vezi daca o poti duce.

Si eu sunt intr-o stare de cautare, oarecum o suspendare duhovniceasca maxima, caut o cale corecta dar nu o gasesc.

As vrea o directie dar nu se aliniaza lucrurile. Alta directie nu ma intereseaza, nu este pentru mine.

[DragosP]

Păi ce model mai viu ca Hristos cauți mă tată, mă?