Apostolul Pavel

,,Oare nu ştiţi că toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?Aşadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, aşa cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii.Că dacă una cu El ne-am făcut prin asemănarea morţii Lui, atunci una vom fi şi prin aceea a învierii Lui" (Romani 6,3-5). Apostolul Pavel nu predica o teologie moarta,nu este un dogmatist care iti pune-n fata ochilor o serie de reguli anchilozate-n complexitate si apoi te trimite-n plata Domnului,la fel de mort si pierdut cum ai venit.Pavel te poate intriga,pune pe ganduri,poate supara pe omul mediocru din tine dar el vrea sa te zbati,sa te intrebi,sa intelegi si sa crezi cu toata fiinta,sa nu ai dubii cu privire la Cel ce pentru tine s-a dus pe Cruce,sa traiesti credinta.Putin ii pasa de faptul ca tumultul predicarii sale,zbaterea sa titanica in raspandirea credintei,pot parea o nebunie,nebunia propovaduirii Crucii pentru unii,el vrea totul pentru Hristos,fiecare rand al sau este imbibat de acesta dorinta sfanta.Pavel nu te poate lasa niciodata indiferent,vrea sa intelegi marele dar al credintei dar si responsabilitatile tale,nu vrea nevrednici si nici indiferenti,vrea dedicare totala.Privind la lumea actuala,la noi insine,as fi tentat,cu amaraciune,sa spun ca unele dintre dorintele lui Pavel au suferit o dureroasa infrangere,poate de moment,poate doar ca un nor pe un cer senin spre care ne indreptam.Insa marele Apostolul te apuca de mana,de ridica din praful perzaniei,chiar si in aceste momente,mai ales in asemenea momente,pe care el le cunostea atat de bine cu toata amaraciunea si lupta lor,si te trage din incremenire,spre marea sa dragoste: ,,Şi când am venit la voi, fraţilor, nu cu greutatea a cuvântului sau a înţelepciunii am venit eu să vă vestesc taina lui Dumnezeu.Că n'am socotit ca'ntre voi să ştiu altceva decât pe Iisus Hristos; şi pe Acesta, răstignit".(I Corinteni 2,1-2)

[tabitha]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Apostolul Pavel nu predica o teologie moarta, nu este un dogmatist care iti pune-n fata ochilor o serie de reguli anchilozate-n complexitate si apoi te trimite-n plata Domnului, la fel de mort si pierdut cum ai venit.
[...]
Putin ii pasa de faptul ca tumultul predicarii sale, zbaterea sa titanica in raspandirea credintei, pot parea o nebunie, nebunia propovaduirii Crucii pentru unii, el vrea totul pentru Hristos, fiecare rand al sau este imbibat de acesta dorinta sfanta. Pavel nu te poate lasa niciodata indiferent, vrea sa intelegi marele dar al credintei dar si responsabilitatile tale, nu vrea nevrednici si nici indiferenti,vrea dedicare totala.

Foarte de acord. Și sper ca nici postarea asta a ta să nu fie totuși una "de final". Păi se poate?! :)

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Personal, atat cat m-a dus mintea, studiez de mult timp viata si invatatura apostolului si as dori sa spun ca doar un om calauzit de Duhul Sfant, cum a fost Pavel, poate atinge asemenea profunzimi ale intelegerii. A fost un om, asa cum il descria si IPS Anania, extraordinar, esenta unor culturi cateodata in conflict dar si de multe ori intr-o intrepatrundere profund transformatoare, o personalitate covarsitoare, unica in crestinism. Un om al predicii, trairii, meditatiei dar si un om de actiune, care nu a ezitat in anumite circumstante sa foloseasca diplomatia si persuasiunea. A trait conform la ceea ce a spus si mai ales conform cu ceea ce a crezut, nu era omul jumatatilor de masura, al caldiceilor cum suntem noi, voia totul pentru Hristos. Foarte greu sa-i surprinzi toate aspectele personalitatii, prezentarea facuta de IPS Anania surprinde acest paradox.

Cand eram putin mai tanar si mai visator imi doream sa scriu o carte despre Pavel, o carte ca nici una alta.

Doamne ajuta!+

Eu aș zice totuși să nu renunți la ideea cu cartea. Doamne ajută!

Va multumesc pentru incredere dar sunt departe de a putea scrie ceea ce inca nu traiesc.Cu ajutorul lui Dumnezeu,undeva candva,poate voi fi mai vrednic.Un lucru as dori sa va spun,ca sa nu inchei poate intr-o nota trista acest mic topic despre un mare apostol,ce ma gandeam demult cu privire la cele spuse de Apostolul Pavel.

Nimic nu va putea stinge niciodata credinta curata,lumina calauzitoare a omului prin intunericul lumii involburate.Indiferent de ce se va pune peste ea,cat de adanc va fi ingropata,cat de mult se va dori sa fie uitata,ea va tasni mereu,cu forta irezistibila a vietii,mereu transformatoare si mantuitoare,niciodata oprita-n nemiscare si incremenire,niciodata compromisa si vanduta duhului lumii,gata sa infrunte orice adversitate ce este doar un fals urias din departare,ce te inspaimanta doar pana ajunge sa stea fata in fata cu adevarul.Indiferent cate urlete si fete schimonosite de neputinta urii se vor napusti asupra ei,cand va prea invinsa si pierduta,aruncata-n praf si uitare,precum o cununa de spini pe un deal pustiu,ea se va ridica,prin cei ce par slabi ,dispretuiti,nestiuti,mereu vie si plina de sacrificul dragostei,bucuria speranta si taria nadejdii.In dedesupturile timpului neprielnic,departe de tumultul de la suprafata,spiritul credintei,prin Duhul Sfant, isi va porni iar drumul catre suprafata,catre cer,catre Dumnezeu.Mergand bland sau inflacarat,plin bucurie sau indurand loviturile haine,va sparge orice stanca cladita de om ce-i va sta in cale, orice falsa regula a lumii menita sa o sufoce,orice piatra de hotar care ar trimite-o doar intr-o formala obligatie,fara sens si imbatrinita inainte de vreme.

Iar la final,implinindu-si menirea si aratand scanteia ce o imbratisa pe dinauntrul ei , credinta se va intoarce in dragostea deplina din care s-a nascut ea si am plecat noi,unindu-ne iar pe toti,pentru totdeauna,unde nu mai vor fi lacrimi,durere si ura,ci doar lumina sfanta si bucuria regasirii. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Doamne ajuta!+

Frumos text, deosebit de stenic si de frumos!
Pelerinule, mii de multumiri!

http://www.trilulilu.ro/muzica-diver...atunci-cand-ne

Motto: „Am învațat că toată lumea vrea să trăiasca pe vârful unui munte, fară să știe că adevărata fericire este in felul in care urci pantele abrupte spre vârf.” (Gabriel García Márquez)

1.Spiritul Evangheliei sau globalizarea individualismului?

,,Pe la mijlocul secolului I d.Hr., odată cu predica Sfântului Apostolul Pavel despre Hristos, în lumea greco-romană începe să se petreacă o importantă schimbare. Cu deosebire deranjaţi de lucrarea lui Pavel şi a celor dimpreună cu el, iudeii din Tesalonic ridică mulţimea provocând tulburări în societatea oraşului şi strigă mai-marilor cetăţii: „cei ce au tulburat toată lumea au venit şi aici, … şi toţi aceştia lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicând că este un alt împărat: Iisus” (Fapte 17, 6-7). Fără să conştientizeze acest lucru, ei exprimă în această frază importanta schimbare petrecută şi care a cuprins toată lumea, conducând la transformarea din temelii a acesteia.Spre deosebire de libertatea teoretică şi antropocentrică a filosofilor stoici care domină în epoca sa, Apostolul Pavel propune libertatea în Hristos, libertatea care urmează din evenimentul istoric al Crucii şi Învierii lui Hristos. O libertate care nu există în firea lăuntrică a omului, ci este oferită ca dar de Dumnezeu. Eşecul omului de a găsi soluţii la problemele sale sprijinindu-se doar pe puterile-i lăuntrice, ceea ce în limbajul teologic numim „păcat”, a făcut necesară intervenţia lui Dumnezeu în lume prin Persoana lui Hristos. Libertatea, prin urmare, reprezintă ofranda lui Dumnezeu către lume în Hristos Iisus. Cu toate acestea, libertatea pe care o propovăduieşte Pavel nu este doar un dar al lui Dumnezeu, ci presupune şi răspunsul omului, responsabilitatea lui faţă de societate şi faţă de întreaga făptură.

În opoziţie cu iniţierea – lipsită de nădejdea mântuirii – în diferite misterii (mystíria), practicată în epoca lui Pavel, şi care nu avea nici o repercusiune asupra vieţii cotidiene a oamenilor, Pavel propune iniţierea în taina (mystírio) prin excelenţă, care este „Taina (mystírio) lui Hristos” (Efeseni 3, 4), „taina (mystírio) ascunsă din timpurile veşniciei” (Romani 13, 24), „taină” (mystírio) care nu se săvârşeşte prin iniţieri ascunse de ochii profanilor, ci intră pe drumul luminos al istoriei, şi nu este rezervată doar celor puţini, ci tuturor oamenilor, pentru că mesajul Evangheliei trebuie să ajungă „până la marginea pământului”.

Mulţi istorici fac o paralelă între primul veac creştin şi epoca noastră, mai ales în ce priveşte subiectele libertăţii şi responsabilităţii, fac analogii cu iniţierile în diferite cúlturi şi cultul imperial care era strâns legat şi de conceptul de Pax Romana, care conduce azi la definirea ostilă a unei altei mari puteri. Voi adăuga şi eu încă un semn de paralelism. Azi se vorbeşte mult despre globalizare, nu doar la nivel economic, ci şi la nivel cultural şi la multe alte nivele. În primul veac, creşterea şi răspândirea creştinismului se făcea în cadrul creat de globalizarea impusă de stăpânirea romană după modelul culturii elene – păstrând, desigur, măsurile cuvenite –: exista o limbă unitară – limba greacă – şi se realizau unificări de cult şi de organizare administrativă. Apostolul Pavel nu a discutat vreodată cu împreună-lucrătorii lui [în răspândirea cuvântului evanghelic] dacă globalizarea din vremea sa este o evoluţie reversibilă sau nu. Se gândea doar cum să valorifice posibilităţile pe care le oferea aceasta şi simţea nevoia să ia pe umerii săi povara acelui „trebuie” misionar, a lui „trebuie să se propovăduiască evanghelia la toată făptura”. Şi spunea: „vai mie dacă nu voi binevesti (evanghelízomai)” (I Corinteni 9, 16). Şi astfel a „tulburat” toată lumea propovăduind „un alt împărat: Iisus”.

Câtă vreme retorii stoici, epicurieni şi cinici ai epocii sale preferau inacţiunea şi indiferenţa, ca aplicări ale cunoscutului slogan epicurean „trăieşte nebăgat în seamă” [trăieşte anonim, fără a urmări gloria sau bunăstarea sau puterea, trăieşte bucurându-te de lucrurile mărunte, precum hrana, compania prietenilor], Pavel, fără să piardă dinaintea minţii viziunea eshatologică, îi îndeamnă pe creştinii la „iubirea de fraţi” arătată în fapt, şi anume către toţi, la participarea activă în viaţa socială, la nevoile fraţilor, dar şi ale tuturor oamenilor, deosebindu-se clar de îndemnurile contrarii ale ritorilor şi filosofilor epocii lui şi atrăgând atenţia tuturor asupra cuvântului: „dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3, 10).

Viziunea lui Pavel nu se limitează la fraţii unei comunităţi, ci are dimensiuni universale. Cuvântul „totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi” (I Tesaloniceni 5, 15) este semnificativ pentru îndemnurile lui, nu doar din cele două Epistole către Tesaloniceni, cât şi din toate epistolele. Universalitatea predicii sale, nu numai în ce priveşte dimensiunea teologică, a mântuirii iudeilor şi a neamurilor, dar şi în dimensiunea ei practică, a „iubirii de fraţi” arătată tuturor într-o epocă precum cea de azi, o epocă de globalizare atât cu aspectele ei pozitive, cât şi cu cele negative, semnalate, mai cu seamă cele negative.Predica Apostolului Pavel în Imperiul Roman a fost, aşa cum deja am atras atenţia, o predică a libertăţii, dar în acelaşi timp şi o predică a responsabilităţii. Atunci însă când libertatea nu este trăită dimpreună cu responsabilitatea, are costuri dureroase atât pentru fiecare om în parte, cât şi pentru întreaga societate. Societatea epocii noastre prezintă multe simptome patologice, dintre care cea mai importantă este excesul de libertate însoţită, din păcate, de lipsa responsabilităţii."( Profesor Ioánnis Karavidópoulos, mai putin titlul pe care l-am ales eu, evident mai putin inspirat)

2.Libertate in sacrificiu sau in supravietuire cu orice pret?

Dupa cum observa Arthur Darby Nock intr-un studiu cu privire la Apostolul Pavel,predicarea apostolica primara se concentra mai ales pe moartea si invierea lui Hristos,implinirea profetiei si revarsarea Duhului Sfant asupra comunitatii si pe asteptarea celei de-a doua Veniri.In momentul in care prima generatie de crestini impreuna cu apostolii paraseau scena acestei lumi pentru a merge alaturi de Mantuitorul lor drag iar asteptarea celei de-a doua Veniri era in declin,Biserica s-a confruntat,dupa cum remarca acelasi autor,cu necesitatea intararii credintei care nu mai era traita la intensitatea primordiala.Mai mult experienta lui Pavel a aratat ca ,,viata libera in Duhul Sfant avea pericolele sale in comunitatile carora le lipsea practica morala iudaica,Pavel fiind obligat sa puna bazele eticii crestine"dar ca si in cazul Mantuitorului,nu a fost genul de om care sa accepte ,,blandele rostiri care alina cruzii oameni"dupa o celebra expresie a lui Chesterton.Nu a dorit doar o spoiala de traire anarhica,aparent libera dar egoista si nici o alta spoiala legalista,aparent jertfitoare,dar moarta in Duh, ce ar fi ucis crestinismul intr-un embrion religios de secta iudaica.O aparenta de har si o aparenta de fapte nu vor duce niciodata decat la imaginea unui crestinism in fata caruia Apostolul Pavel ar fi reactionat probabil precum in Faptele Apostolilor 14,14-15.

Dupa cum remarca si profesorul Karavidópoulos, Apostolul Pavel a fost un crestin as putea spune pragmatic,care nu s-a lasat modelat de valurile timpului sau dar care le-a folosit cu intelepciune in raspindirea Evangheliei.O adevarata libertate,fata de timpuri,fata de raul din noi toti,o libertate pusa in slujba comunitatii pt ca Apostolul Pavel a fost,asa cred eu,prin excelenta un adept al comunitatii,nu al indivualismului,o comunitate care in fata oricarei cutremurari istorice sau sociale nu uita cuvintele ce descriu esenta si forta ei,o comunitate in care sacrificiul era regula si nu exceptia,libertatea de a te sacrifica cu bucurie pentru altul:

,,Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere".Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru."(Epistola catre Romani)

,,Daca ar fi sa gasesc o alta denumire pentru Sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel, as opta pentru "Sarbatoarea dragostei lui Hristos". Aceasta pentru ca mi se pare ca in aceasta zi ii sarbatorim pe cei doi Apostoli in care dragostea lui Hristos a lucrat in modul cel mai socant cu putinta. De asemenea, sarbatoarea de azi ne arata ca Hristos, prin lucrarea minunata a dragostei Lui, ii face frati pe cei care mai inainte erau dusmani.

Pavel, sau Saul cum era numit la acel moment, a fost unul dintre cei mai mari prigonitori ai Apostolilor lui Hristos. In fervoarea sa pentru legea iudaica, Saul a prigonit atat de tare Biserica lui Hristos, incat aproape a desfiintat-o pe cea din Ierusalim. Ucenic al lui Gamaliel, Saul era foarte invatat in teologia iudaica si era probabil pe drumul care ducea la cele mai inalte demnitati iudaice. Cu siguranta, Saul era privit de crestini ca unul dintre inainte-mergatorii lui Antihrist.De cealalta parte, Petru era fostul Simon, pescar impreuna cu fratele sau, Andrei. Dupa cum bine stim, Andrei este cel ce a ajuns sa pescuiasca oameni pe tarmul Marii Negre si este Ocrotitorul Romaniei. Fratele sau, insa, a avut probabil cea mai tumultoasa relatie cu Hristos dintre toti Apostolii. Este binecunoscuta lepadarea lui Petru de Hristos in momentul Patimilor Mantuitorului. Cu cateva ore in urma, Petru declarase ca va merge cu Hristos pana la moarte.

Ce schimba insa situatia? Cursul istoriei este nemilos, in mod normal Saul nu ar fi devenit niciodata Pavel, iar Petru ar fi sfarsit probabil asemanator lui Iuda. Dar Hristos a inviat, luminand lumea; mortii s-au ridicat din morminte si ceea ce omului i se parea cu neputinta a fost realizat de Dumnezeu.

Petru s-a pocait cu lacrimi de lepadarea sa, si a crezut pana la moarte in Invierea Mantuitorului. El, care adormise la rugaciune dar vrusese sa-L apere cu arma pe Hristos, care L-a urmat catre Patimi dar s-a lepadat de El de trei ori intr-un timp atat de scurt, a "plans cu amar"; si apoi, dupa Pogorarea Sfantului Duh, dragostea pentru Hristos, insufletita de lucrarea Mangaietorului, a izbucnit in lume si n-a mai fost nimic care s-o poata stavili. Moartea sa la Roma este o izbanda a vietii in Hristos, incununarea jertfelniciei cu care s-a impodobit Petru, cel de dupa Inviere.Iar Saul a devenit Pavel, pentru ca Necunoscutul i s-a aratat pe un drum din Asia Mica. Ce schimbare naucitoare! Cel care ii prigonea cu furie pe ucenicii Domnului, ajungea in cativa ani sa declare: "nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine". Pavel este fara indoiala cea mai uimitoare rasturnare de situatie din istorie. Pavel nici macar nu L-a vazut pe Hristos atata timp cat Acesta a propovaduit pe pamant. Duhul Sfant i L-a facut insa atat de cunoscut dupa convertire, incat fostul prigonitor, cel care nu-L cunoscuse pe Hristos decat ca pe un obiect al urii sale, le scria crestinilor din Roma: "Cine ne va desparti de iubirea lui Hristos? Oare necazul? sau stramtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golatatea? sau primejdia? sau sabia?!".

Pe cei doi Apostoli, noi, Biserica lui Hristos, ii numim "mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori". Ei sed pe scaunele pe care li le-a gatit Hristos mai inainte de intemeierea lumii si sunt "mai intai sezatori" tocmai pentru ca au fost mai intai "lumii invatatori"; pentru ca au cucerit lumea, mai mult decat ar putea s-o faca vreodata un imperiu. Iar arma cu care au luptat este imbatabila, pentru ca de atunci si pana acum dragostea lui Hristos nu a dat gres niciodata."( Paul Cocei)

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Intradevar prezentarea apostolului de catre IPS Anania(dansului ii apartine prima parte a citatului)este una extrem de vie,sugestiva,o imagine dinamica si mai ales umana,nu ii izoleaza personalitatea intr-un fel de incremenire istorica trecuta si irepetabila,un glob de sticla ce conserva aparenta dar ucide esenta,poarta sperantei este lasata deschisa.Sa le dea Dumnezeu tuturor celor care au acesta vocatie sa tina aprinsa in sufletele oamnenilor dragostea pentru Hristos,centru gandirii Apostolului Pavel.

Personal,atat cat m-a dus mintea, studiez de mult timp viata si invatatura apostolului si as dori sa spun ca doar un om calauzit de Duhul Sfant,cum a fost Pavel, poate atinge asemenea profunzimi ale intelegerii.A fost un om,asa cum il descria si IPS Anania,extraordinar,esenta unor culturi cateodata in conflict dar si de multe ori intr-o intrepatrundere profund transformatoare,o personalitate covarsitoare,unica in crestinism.Un om al predicii,trairii,meditatiei dar si un om de actiune,care nu a ezitat in anumite circumstante sa foloseasca diplomatia si persuasiunea.A trait conform la ceea ce a spus si mai ales conform cu ceea ce a crezut,nu era omul jumatatilor de masura,al caldiceilor cum suntem noi,voia totul pentru Hristos.Foarte greu sa-i surprinzi toate aspectele personalitatii,prezentare facuta de IPS Anania surprinde acest paradox.

Cand eram putin mai tanar si mai visator imi doream sa scriu o carte despre Pavel,o carte ca nici una alta.Am realizat pe parcurs ca s-ar putea sa nu-mi ajunga timpul vietii pt a cuprinde intr-un paharel cum sunt eu revarsarea geniului culturii Mediteranei care a fost Apostolul Pavel.Este un model dar sa nu uitam ca el si-a dorit cel mai mult ca nu el sa fie modelul principal ci Hristos,o dovada a credintei si smerenie sale greu de imaginat in ziua de azi,intr-o lume a afirmarii personale,a individualismului.In Epistola catre Romani Apostolul Pavel spunea,intr-o chintesent a ceea ce noi am pierdut demult in lumea noastra moarta: ,,Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.". Te lasa fara replica,doar intr-o utila introspectie pe care ar trebui sa ne-o facem,cat mai avem timp,in fata acestei oglinzi a credintei.

Doamne ajuta!+

Scrie-o, frate! Cat mai repede, si in clipele de maxima inspiratie. Fa asta, si simt ca undeva, unde nici eu nici tu nu putem vedea fizic, ti se vor tese niste cununi...
Poate nu ai timp, sau simti ca nu e timpul, inca. Dar, crede-ma, sunte cativa pe acest forum: tu, protestant, un frate catolic al meu, si cativa frati ortodocsi, pe care v-as vedea foarte natural cu fagurele mintilor voastre recoltat intr-o vitrina de librarie. Caci cei ca tine sunt niste albine, pentru care nectarul este intelectul, si duhovnicia polenul. Ziditi faguri, spre indulcirea noastra, a celorlalti!

La editura ,,Humanitas"pentru cei interesati se poate gasi o carte ce merita citita: ,,Viata Sfantului Pavel" de Alain Decaux

"Un personaj magnific. Nebun intru Christos. Tulburator prin credinta-i ardenta. Deconcertant prin contradictiile sale. Prigonitor nemilos al crestinilor ,metodele sale prefigurandu-le pe cele ale politiilor politice din secolul al XX-lea,il recunoaste pe Fiul lui Dumnezeu cand, pe Drumul Damascului, Isus i se adreseaza direct. Apostol autoproclamat.Mistic si strateg. Imprevizibil. Suferind cumplit cand convingerile ii sunt puse la indoiala, dar neacceptand sa renunte la vreuna dintre ele. Singurul care a inteles ca, pentru a avea viitor, crestinismul trebuie sa se adreseze in primul rand non-evreilor. Epistolier grandios. Convertitor genial. Arhitect al crestinismului, unii il considera intemeietorul crestinismului,isi impune propria viziune despre Christos si elaboreaza, cu mult inainte ca Evangheliile sa fi fost scrise, legile care vor guverna Biserica.

Atat de redutabil imi parea subiectul, incat am ezitat douazeci de ani sa-i consacru o carte. L-am cautat pe Pavel pe rutele pe care le-a urmat, de la Tars la Ierusalim, din Antiohia in Cipru, din Anatolia in Grecia si pana la Roma, unde si-a gasit moartea. L-am vazut incarcerat, torturat, lapidat, decapitat din ordinul lui Nero.Uneori m-a derutat, adica exasperat.Niciodata nu m-am indoit c-a fost unic." (Alain Decaux)

Update: in situatia in care la Humanitas cartea nu mai este disponibila momentan atunci ea poate fi procurata si din aceste doua surse: buybooks si librariile alexandria

[DragosP]

Păcat că-i epuizată.

[cezar_ioan]

Un cuvant al parintelui care ne lumina duhul la seminariile de NT:
http://video.crestinortodox.ro/Mkwyx...tol_Pavel.html