Cum sa ne impartim intre om si Dumnezeu in credinta?

[Fani71]

În prealabil postat de elizabeta

Nu cred ca asta a vrut sa spuna, ci mai degraba faptul ca in gesturile marunte, de fiecare zi, in slujirea umila a celor din jur, de fapt Il slujim pe El.
Eu asa am inteles........si sunt de-acord intru totul.......

Da, se poate spune si asa, cred.

[geo.nektarios]

Nu trebuie sa spui multe, ci numai sa citesti cap 5 din Epistola catre Efeseni a Sf.Pavel cap 5:
1. Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi, 2. Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. 3. Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, ci cum se cuvine sfinţilor; 4. Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire. 5. Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. 6. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. 7. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei. 8. Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! 9. Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. 10. Încercând ce este bineplăcut Domnului. 11. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. 12. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. 13. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, 14. Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". 15. Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, 16. Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. 17. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. 18. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. 19. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre, 20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl. 21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos. 22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, 23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. 24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. 25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea, 26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, 27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană. 28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. 29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica, 30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. 31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. 32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. 33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

M-am mai lovit zilele astea si de un citat pus de Geo, in care se spune ca acei copii conceputi in post vor avea probleme, sau platesc pentru pacatele parintilor.

Eh, daca ai sta sa te gandesti cati copii sunt de fapt conceputi in post, nu ai mai lua in seama lucrul asta. Stiai de exemplu ca se spune ca cei care se nasc de Craciun pe 25 decembrie sunt oameni pe care Dumnezeu ii ajuta mai mult? Si ce poate sa fie mai frumos decat sa iti sarbatoresti ziua de nastere impreuna cu Mantuitorul? Dar daca esti nascut pe 25 decembrie atunci ai fost conceput de Bunavestire, care intotdeauna cade in Postul Mare. La fel mai toti cei nascuti in decembrie, parte sau toti cei nascuti in ianuarie, cei nascuti in prima jumatate a lui aprilie, etc, etc, etc. Cred ca si eu e posibil sa fi fost conceputa in post, depinde cat de lung a fost postul Sf Apostoli in 1982. Dar nici nu ma intereseaza, fiindca nu conteaza. Dumnezeu mi-a dat nenumarate motive ca sa am sa fiu multumitoare, si nici nu am luat-o pe cai gresite precum par Arsenie Boca spune despre copiii conceputi in post.

Sophia, imi pare tare rau pentru tumultul prin care treci. Cred ca mai mult de flagelezi singura si iti inchipui ca toata lumea e mai buna decat tine. Sa stii ca nu e adevarat. Incearca sa iei faptul ca nu poti sa tii post asa cum ti-ar place tie, tot ca un fel de post, un sacrificiu al tau pentru pace si liniste in familie. Daca reusesti sa eviti cearta si neintelegerea e un lucru grozav, fiindca, cel putin in viata mea, cearta iti da un sentiment ca ti-ai stricat postul de 10 ori mai mare decat o bucatica de carne luata la o ocazie la ziua unei colege. Si mai ales, incearca sa nu te mai certi pe tine insati atata.

[ory]

Mi se pare destul de pertinenta dorinta si propunerea Sophiei de a afla despre viata crestineasca, viata sociala a fiecaruia dintre noi, cea manifestata conform cu realitatea si nu doar dupa cartile citite, de care observ ca unii nu se dezic nici in ruptul capului.
Chestia cu acei copii, sau mai bine spus, cu oamenii conceputi in post, de care nici Dumnezeu nu tine cont care sunt ,caci nu este atat de neindurator si habotnic precum oamenii, aceasta chestiune oricum s-a discutat si s-a rasdicutat pe forum intr-un fel absurd, mai ales de catre credinciosii cu stea in frunte...
Am observat pe-aici vorbindu-se despre ; mama gateste de post, parintii fac si dreg..., iar eu ma intreb , oare cei care depind de mama si de tata au ceva habar despre viata si independenta materiala, respectiv despre rationamentul unei credinte cladite din propriile resurse ?, fiindca, oameni buni, este o mica-mare diferenta !
Astfel, prefer sa vorbesc despre viata sociala si credinta cu oamenii maturi, cu oamenii independenti care-si formeaza principiile si in functie de posibilitatile si confruntarile cotidiene. Aici putem vorbi si despre statutul civil, casatorit sau necasatorit, fiindca tare ma enerveaza cand se afla in treaba copii care abia au invatat cum ii cheama, ca vobesc despre casatoria crestina, sau despre frustrati care nici nu vor sa auda despre casatorie, dar o denigreaza sau o marginalizeaza aspru pe principii religioase spicuite din carti. Mai este si categoria celor batrani carora le-au murit multe dintre simturile si instinctele sociale, sau care si-au directionat prioritatile in mod firesc spre altceva si incep sa sa simta deja vrednici a arata cu degetul spre tineri si viata lor <destrabalata ~.
deci, trebuie sa judecam lucrurile in functie de statutul fiecaruia, altfel nu suntem decat niste subiectivi, mandri si rautaciosi....
Cat despre viata mea, cred ca se deduce destul de bine faptul ca detest habotnicia si lupta permanenta cu partenerul, pe principii si restrictii religioase, mai degraba mizez pe un echilibru dedus din constiinta si personalitatea fiecaruia dintre noi, toate adaptate unei credinte care poate fi admisa in realitate, nu doar in inchipuire .
Viata este grea, oricum, este o provocare prin insasi personalitatile diferite care ne stapaneste si relatia acestora, viata are de la sine destule restrictii, avem o constiinta pe care trebuie sa o ascultam si asta ar trebui sa nu ne faca sa bagam intru totul nasul in carti.....si sa devenim atat ipocriti.

[MariS_]

Draga sophia, eu unul nu pot sa-ti dau sfaturi pentru ca sunt mult
in urma ta. Am vazut la tine o mare calitate: SINCERITATEA. S-ar
putea sa te mantuiesti inaintea multora dintre noi. Cel putin inaintea
mea, sigur. Aduti aminte ca Mantuitorul n-a fost rastignit de rautate,
adica de talhari, ci de cei ce se credeau cei mai buni. A fost rastignit
de FATARNICIE.
Tu macar nu esti fatarnica. Un singur gand: sa te vezi pe tine ultima
care se mantuieste si sa te straduiesti cum poti in a-L urma pe Hristos.
Iarta-ma si spor la toate.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de ory

Mi se pare destul de pertinenta dorinta si propunerea Sophiei de a afla despre viata crestineasca, viata sociala a fiecaruia dintre noi, cea manifestata conform cu realitatea si nu doar dupa cartile citite, de care observ ca unii nu se dezic nici in ruptul capului.
Chestia cu acei copii, sau mai bine spus, cu oamenii conceputi in post, de care nici Dumnezeu nu tine cont care sunt ,caci nu este atat de neindurator si habotnic precum oamenii, aceasta chestiune oricum s-a discutat si s-a rasdicutat pe forum intr-un fel absurd, mai ales de catre credinciosii cu stea in frunte...
Am observat pe-aici vorbindu-se despre ; mama gateste de post, parintii fac si dreg..., iar eu ma intreb , oare cei care depind de mama si de tata au ceva habar despre viata si independenta materiala, respectiv despre rationamentul unei credinte cladite din propriile resurse ?, fiindca, oameni buni, este o mica-mare diferenta !
Astfel, prefer sa vorbesc despre viata sociala si credinta cu oamenii maturi, cu oamenii independenti care-si formeaza principiile si in functie de posibilitatile si confruntarile cotidiene. Aici putem vorbi si despre statutul civil, casatorit sau necasatorit, fiindca tare ma enerveaza cand se afla in treaba copii care abia au invatat cum ii cheama, ca vobesc despre casatoria crestina, sau despre frustrati care nici nu vor sa auda despre casatorie, dar o denigreaza sau o marginalizeaza aspru pe principii religioase spicuite din carti. Mai este si categoria celor batrani carora le-au murit multe dintre simturile si instinctele sociale, sau care si-au directionat prioritatile in mod firesc spre altceva si incep sa sa simta deja vrednici a arata cu degetul spre tineri si viata lor <destrabalata ~.
deci, trebuie sa judecam lucrurile in functie de statutul fiecaruia, altfel nu suntem decat niste subiectivi, mandri si rautaciosi....
Cat despre viata mea, cred ca se deduce destul de bine faptul ca detest habotnicia si lupta permanenta cu partenerul, pe principii si restrictii religioase, mai degraba mizez pe un echilibru dedus din constiinta si personalitatea fiecaruia dintre noi, toate adaptate unei credinte care poate fi admisa in realitate, nu doar in inchipuire .
Viata este grea, oricum, este o provocare prin insasi personalitatile diferite care ne stapaneste si relatia acestora, viata are de la sine destule restrictii, avem o constiinta pe care trebuie sa o ascultam si asta ar trebui sa nu ne faca sa bagam intru totul nasul in carti.....si sa devenim atat ipocriti.

"Mai este şi categoria celor bătrâni cărora le-au murit multe dintre simţurile şi instinctele sociale..."

Aşa cum spunea cineva pe bună dreptate pe aici suntem foarte diferiţi atât ca vârstă cât şi ca persoane.Nu este o limită de vârstă pentru a accesa acest site.Diversitatea aceasta este bună după a mea părere deoarece celor mai copţi ne pune în faţă o generaţie care gândeşte altfel iar celor de vârsta ta sau mai tineri vă arată cum poate veţi fi peste timp.
Şi eu sunt foarte sinceră Ory!Cele pe care le-am trâit şi-au lăsat adânc ampreta asupra personalităţii mele de acum.
Înterbam pe cineva"ce distanţă este între bine şi rău?" răspunsul a fost-"un singur pas!".Am auzit multe persoane pe care le credeam perfecte spunând"uneori simt nevoia să fac sau să spun ceva rău!".
Pentru mine credinţa este punctul de sprijin care mă ajută să mă menţin în limita decentului.Uneori îmi vine să încalc toate regulile dar...mi-e frică de Dumnezeu şi de regretele de după consumarea faptei.
Mai este o vorbă care spune"să posteşti cu pâinea pe masă".Este bine la tinereţe să te înveţi înfrânarea pentrucă la bătrâneţe s-ar putea să fii nevoit să trăieşti lângă cineva care este, dar nu prea este şi, fără credinţă şi puţină frică de Dumnezeu să perzi într-o clipă tot ce ai acumulat în ani şi ani.

[Marius22]

În prealabil postat de sophia

Cat este pentru Dumnezeu si cat este pentru om? Din toate discutiile care se poarta pe forum rezulta un lucru f.clar: nu stim cat si cum sa ne impartim intre cele lumesti si omenesti si Dumnezeu, cum sa le imbinam incat sa fie bine pentru toti.

La aceasta intrebare ne ofera raspuns Insusi Mantuitorului cand spune: "Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti frati mai mici ai Mei, Mie nu Mi-ati facut." Eu nu vad aici nicio impartire intre om si Dumnezeu. Din contra, este un indemn ca si pe cele omenesti sa le savarsim ca pentru Dumnezeu. Altfel spus, chipul aproapelui sa ne trimita la Chipul lui Hristos.