Mesaj de la Pr Ciprian de la M-rea Sihastria

[Mosh-Neagu]

Este considerat unul dintre marii duhovnici români, sub epitrahilul căruia oameni din țară și din străinătate își găsesc încredințarea în marea milostivire a lui Dumnezeu. Neobosit mărturisitor al lui Hristos, părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, Eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, este un foarte bun cunoscător al sufletului uman. Învățămintele sale au crescut duhovnicește generații de credincioși, iar o parte dintre acestea pot fi desprinse din interviul pe care ni l-a acordat.

Care considerați că este marea dramă a omului contemporan?

Omul de astăzi caută mult în exteriorul lui. Vrea să vadă în depărtare și uită să privească în interiorul său. Evită să se întâlnească cu el însuși. Cea mai grea întâlnire pe lumea aceasta este întâlnirea omului cu propria lui persoană, deoarece conștiința din noi este glasul lui Dumnezeu. Drept urmare, de multe ori, omul devine propriul lui dușman prin felul său de a fi, de a gândi, de a percepe lumea. Găsim soluții pentru alții, dar nu și pentru noi, deoarece nu vrem. Amânarea este un mare păcat!

Ce determină această amânare și cum o putem evita?

Lipsa de credință, lașitatea și conștiința lui Cain, care nu este altceva decât fuga dată de păcatul săvârșit. Omul fuge de Dumnezeu și de el însuși. Conștiința păcatului este conștiința căderii lui Adam din Rai, cel ce fugea de Dumnezeu.
Sfinții Părinți ne învață că rugăciunea este împărăteasa și izvorul faptelor bune. Prin rugăciune, harul lui Dumnezeu se pogoară în inima omului, în mintea lui, iar primul semn, primul dar al sfințeniei este discernământul sau dreapta judecată. Mintea și sufletul sunt conduse de darul lui Dumnezeu, care ne învață ce să facem spre mântuire. Rugăciunea nu este altceva decât vorbirea cu Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos decât să stai de vorbă cu Ziditorul creației? De aici și motivația pentru care creștinii și monahii iubitori de Dumnezeu au preferat să tacă și să se roage mai mult. Asta i-a determinat să plece în pustie, să se retragă în mănăstiri, să ducă o viață dăruită în exclusivitate lui Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu este cel mai frumos sentiment! A face o faptă plăcută în fața Lui este unul dintre gesturile care înnobilează sufletul. De aceea un călugăr sau un bun creștin nu va face altceva decât să aibă o conștiință vie și permanentă care întreabă: „Oare Îi place lui Dumnezeu ceea ce fac eu acum?” Gândul acesta contează foarte mult - să am conștiința trează, care să mă oprească la timp de la păcat, semn că darul lui Dumnezeu este spre mine.

Când conștiința devine oarbă și inima se împietrește, ce e de făcut?

Se ajunge la conștiință mortificată sau oarbă și la inimă împietrită din cauza păcatelor și a indiferenței noastre. Un mare dar pe care ni l-a lăsat Dumnezeu nouă, oamenilor, spre deosebire de celelalte creaturi, este libertatea. Depinde de fiecare cum o folosește. Smerenia este o mare virtute a creștinismului. Când nu clădești faptele bune pe temelia smereniei, totul se năruie. Celui smerit Dumnezeu îi dă har, celui mândru îi stă împotrivă. Nimic nu smerește mai mult sufletul unui om îngâmfat decât necazul. Sunt lucruri în această lume pe care mintea și puterea omenească nu le pot înțelege și face, doar mila lui Dumnezeu le poate împlini. Dumnezeu dă mântuirea celor care o caută. Dumnezeu nu bagă pe nimeni cu forța în Rai, pentru că nu ar sta, nu s-ar regăsi. Atât Raiul, cât și iadul încep din lumea aceasta. Un om care după puterea și voința lui caută să facă voia lui Dumnezeu totdeauna va căuta să ducă o viață plăcută Lui. Adevărata credință se poartă în suflet, cu multă discreție, fără spectacol sau fără să fie folosită în scopuri meschine. Râvna pentru mântuire depinde de voința fiecăruia, pentru că se spune în Psaltire: „Râvna casei Tale m-a mâncat, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea”. Dorința de mântuire, sălășluită în suflet, declară război diavolului, care mă lasă să fac orice pe lumea asta, numai să nu caut mântuirea.
Un om cu frică de Dumnezeu, care dorește să se mântuiască, va avea o conștiință curată și, după puterea lui, își va căuta mântuirea. Dacă eu nu vreau să postesc, altul nu poate să postească pentru mine, dacă eu nu merg la Biserică, altul nu poate merge la Biserică pentru mine. Din fericire, poporul român, în toată frământarea lui, și-a păstrat evlavia. Fiecare etapă a istoriei a avut sacrificiile, necazurile și încercările ei, dar un creștin, care are nădejdea mântuirii, trece peste toate, căci știe că viața aceasta nu este decât o trecere și o pregătire pentru veșnicie. Oamenii, indiferent de cultură, condiție socială, educație, își pun nădejdea în Dumnezeu. Cine se ține de Biserică și se roagă nu este lepădat din brațele Maicii Domnului.

Trăim vremuri în care singurătatea, însingurarea, indiferența fac tot mai multe victime. Cât de importantă este relația cu semenii noștri în economia mântuirii?

Mântuitorul a spus că toate legile și poruncile stau în cuvintele: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și din toată puterea ta” și „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Modul de judecată va fi aproapele nostru. Nu o să ne întrebe Dumnezeu de ce nu am făcut minuni. Totul se va raporta la aproapele nostru. El va spune: „În temniță am fost și nu ați venit la Mine, bolnav am fost și nu M-ați cercetat, însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau”. Cine nu poate iubi nu-L are pe Dumnezeu în sufletul lui.

Aveți o experiență impresionantă ca duhovnic. Dacă ar fi să identificați unul din marile păcate care macină sufletul omului de astăzi, care ar fi acela?

Mântuitorul nu a condamnat alte păcate cum a condamnat dedublarea, fățărnicia: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!” Din lașitate și pentru că și-a urmărit interesul, omul a căutat dintotdeauna să pară ceea ce nu este. Dar Dumnezeu, Care cunoaște inima fiecăruia, răsplătește după inima fiecăruia. La Prorocul Isaia, Dumnezeu spune: „Iadul este gol înaintea Mea, cum nu și inimile oamenilor?” De ochiul, de iubirea sau de mânia lui Dumnezeu nimeni nu poate scăpa.

Sursa: http://ziarullumina.ro/adevarata-cre...ie-102871.html

[flying]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Este considerat unul dintre marii duhovnici români, sub epitrahilul căruia oameni din țară și din străinătate își găsesc încredințarea în marea milostivire a lui Dumnezeu. Neobosit mărturisitor al lui Hristos, părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, Eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, este un foarte bun cunoscător al sufletului uman. Învățămintele sale au crescut duhovnicește generații de credincioși, iar o parte dintre acestea pot fi desprinse din interviul pe care ni l-a acordat.

Care considerați că este marea dramă a omului contemporan?

Omul de astăzi caută mult în exteriorul lui. Vrea să vadă în depărtare și uită să privească în interiorul său. Evită să se întâlnească cu el însuși. Cea mai grea întâlnire pe lumea aceasta este întâlnirea omului cu propria lui persoană, deoarece conștiința din noi este glasul lui Dumnezeu. Drept urmare, de multe ori, omul devine propriul lui dușman prin felul său de a fi, de a gândi, de a percepe lumea. Găsim soluții pentru alții, dar nu și pentru noi, deoarece nu vrem. Amânarea este un mare păcat!

Ce determină această amânare și cum o putem evita?

Lipsa de credință, lașitatea și conștiința lui Cain, care nu este altceva decât fuga dată de păcatul săvârșit. Omul fuge de Dumnezeu și de el însuși. Conștiința păcatului este conștiința căderii lui Adam din Rai, cel ce fugea de Dumnezeu.
Sfinții Părinți ne învață că rugăciunea este împărăteasa și izvorul faptelor bune. Prin rugăciune, harul lui Dumnezeu se pogoară în inima omului, în mintea lui, iar primul semn, primul dar al sfințeniei este discernământul sau dreapta judecată. Mintea și sufletul sunt conduse de darul lui Dumnezeu, care ne învață ce să facem spre mântuire. Rugăciunea nu este altceva decât vorbirea cu Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos decât să stai de vorbă cu Ziditorul creației? De aici și motivația pentru care creștinii și monahii iubitori de Dumnezeu au preferat să tacă și să se roage mai mult. Asta i-a determinat să plece în pustie, să se retragă în mănăstiri, să ducă o viață dăruită în exclusivitate lui Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu este cel mai frumos sentiment! A face o faptă plăcută în fața Lui este unul dintre gesturile care înnobilează sufletul. De aceea un călugăr sau un bun creștin nu va face altceva decât să aibă o conștiință vie și permanentă care întreabă: „Oare Îi place lui Dumnezeu ceea ce fac eu acum?” Gândul acesta contează foarte mult - să am conștiința trează, care să mă oprească la timp de la păcat, semn că darul lui Dumnezeu este spre mine.

Când conștiința devine oarbă și inima se împietrește, ce e de făcut?

Se ajunge la conștiință mortificată sau oarbă și la inimă împietrită din cauza păcatelor și a indiferenței noastre. Un mare dar pe care ni l-a lăsat Dumnezeu nouă, oamenilor, spre deosebire de celelalte creaturi, este libertatea. Depinde de fiecare cum o folosește. Smerenia este o mare virtute a creștinismului. Când nu clădești faptele bune pe temelia smereniei, totul se năruie. Celui smerit Dumnezeu îi dă har, celui mândru îi stă împotrivă. Nimic nu smerește mai mult sufletul unui om îngâmfat decât necazul. Sunt lucruri în această lume pe care mintea și puterea omenească nu le pot înțelege și face, doar mila lui Dumnezeu le poate împlini. Dumnezeu dă mântuirea celor care o caută. Dumnezeu nu bagă pe nimeni cu forța în Rai, pentru că nu ar sta, nu s-ar regăsi. Atât Raiul, cât și iadul încep din lumea aceasta. Un om care după puterea și voința lui caută să facă voia lui Dumnezeu totdeauna va căuta să ducă o viață plăcută Lui. Adevărata credință se poartă în suflet, cu multă discreție, fără spectacol sau fără să fie folosită în scopuri meschine. Râvna pentru mântuire depinde de voința fiecăruia, pentru că se spune în Psaltire: „Râvna casei Tale m-a mâncat, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea”. Dorința de mântuire, sălășluită în suflet, declară război diavolului, care mă lasă să fac orice pe lumea asta, numai să nu caut mântuirea.
Un om cu frică de Dumnezeu, care dorește să se mântuiască, va avea o conștiință curată și, după puterea lui, își va căuta mântuirea. Dacă eu nu vreau să postesc, altul nu poate să postească pentru mine, dacă eu nu merg la Biserică, altul nu poate merge la Biserică pentru mine. Din fericire, poporul român, în toată frământarea lui, și-a păstrat evlavia. Fiecare etapă a istoriei a avut sacrificiile, necazurile și încercările ei, dar un creștin, care are nădejdea mântuirii, trece peste toate, căci știe că viața aceasta nu este decât o trecere și o pregătire pentru veșnicie. Oamenii, indiferent de cultură, condiție socială, educație, își pun nădejdea în Dumnezeu. Cine se ține de Biserică și se roagă nu este lepădat din brațele Maicii Domnului.

Trăim vremuri în care singurătatea, însingurarea, indiferența fac tot mai multe victime. Cât de importantă este relația cu semenii noștri în economia mântuirii?

Mântuitorul a spus că toate legile și poruncile stau în cuvintele: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și din toată puterea ta” și „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Modul de judecată va fi aproapele nostru. Nu o să ne întrebe Dumnezeu de ce nu am făcut minuni. Totul se va raporta la aproapele nostru. El va spune: „În temniță am fost și nu ați venit la Mine, bolnav am fost și nu M-ați cercetat, însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau”. Cine nu poate iubi nu-L are pe Dumnezeu în sufletul lui.

Aveți o experiență impresionantă ca duhovnic. Dacă ar fi să identificați unul din marile păcate care macină sufletul omului de astăzi, care ar fi acela?

Mântuitorul nu a condamnat alte păcate cum a condamnat dedublarea, fățărnicia: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!” Din lașitate și pentru că și-a urmărit interesul, omul a căutat dintotdeauna să pară ceea ce nu este. Dar Dumnezeu, Care cunoaște inima fiecăruia, răsplătește după inima fiecăruia. La Prorocul Isaia, Dumnezeu spune: „Iadul este gol înaintea Mea, cum nu și inimile oamenilor?” De ochiul, de iubirea sau de mânia lui Dumnezeu nimeni nu poate scăpa.

Sursa: http://ziarullumina.ro/adevarata-cre...ie-102871.html

Da,o sinteza foarte buna ,scurta si la obiect.

[Usausa]

Buna ziua. Va rog frumos sa îmi transmiteti si mie numărul de la pangard . imi dires foarte mult sa pot vorbi cu Parintele Ciprian. Va multumesc.

În prealabil postat de windorin

Marturisesc, din propria experienta, ca parintele are viata sfanta si este binecuvantat cu darul inainte-vederii. Atat pe mine, cat si pe cativa prieteni foarte apropiati, parintele ne'a binecuvantat cu sfaturi minunate, pe care numai un parinte inainte-vazator cu duhul (cu Duhul) ar fi putut sa le rosteasca. Uneori, cele aflate sunt foarte aspre, iar alteori, sunt pline de nadejde.

Insa, atata timp cat acest dar al inainte-vederii si al cunoasterii celor ascunse este al Duhului Sfant, iar nu al omului in sine, Domnul ii descopera parintelui cele ascunse numai in masura in care cel care vine la parintele o face cu inima curata si cu multa credinta, iar nu din curiozitate sau alte motive necuviincioase. De aceea, cunoasterea aceasta sa o cautam numai in vederea mantuirii sufletului si a despatimirii, iar nu ca pe o magie interesanta. Recomand celor vicleni (ganduri ascunse) sa nu fie curiosi, caci le va parea rau.

Parintele se afla aproape tot timpul in Bucuresti, la biserica-paraclis zidita langa santierul Catedralei Mantuirii Neamului. Acolo se afla si Moastele Sfantului Ioan Gura de Aur. Zilnic, la parintele asteapta sute de oameni. Adesea, parintele spovedeste si sfatuieste pana la cele mai tarzii ore din noapte (03.00). Din cand in cand se intoarce la Manastirea Sihastria, pentru cateva zile. Exista si un numar de telefon, al doamnei de la pangar, care stie foarte bine programul parintelui. Pentru numar, contact pe privat.

[OanaMaria85]

Buna ziua,

Am mare nevoie de un numar de telefon al Parintelui Ciprian, de aseara de cand am fost la dansul simt am o teama mare in suflet. va rog din inima sa ma ajutati. Multumesc.

[Copacel]

În prealabil postat de OanaMaria85

Buna ziua,

Am mare nevoie de un numar de telefon al Parintelui Ciprian, de aseara de cand am fost la dansul simt am o teama mare in suflet. va rog din inima sa ma ajutati. Multumesc.

Daca nu poti gasi pe numarul atunci poti sa-l rogi in rugaciune pe parintele Ciprian sa te ajute.Simplu !

[mada.lina82]

Ii rog pe cei care au fost la Sfintia sa sa-mi spuna programul dansului. As vrea sa stiu cand as putea veni in timpul saptamanii, am inteles ca vine multa lume si se asteapta cateva ore. Intreb pentru ca as vrea sa imi iau o zi libera pentru a putea vorbi cu parintele.

[Cristinau]

În prealabil postat de Raquel

Vreau sa va spun ca si eu am fost la parintele Ciprian, la Bucuresti, vis-a-vis de hotel Marriott, chiar ieri. Iar acum stau si plang. Vroiam sa stiu daca relatia mea actuala se va finaliza printr-o casatorie, sau pur si simplu daca voi fi in continuare cu prietenul meu. Mi-a spus ca nu, nu voi fi cu el. Oare asa o fi ? Chiar stie, vede parintele Ciprian lucruri despre oameni? Sincer, nu stiu ce sa cred...poate ca asa va fi. Oricum credinta mea in Dumnezeu ramane, de lucrul asta sunt sigura si va fi cum doreste El. Totusi consider ca nu e corect sa stim ceva legat de viitorul nostru. E mai bine sa ne rugam, sa mergem la biserica si sa avem speranta. Voi ce parere aveti? Sau daca ati avut si voi astfel de experiente...astept pareri.

Buna,.Au trecut multi ani de atunci..insa abia anul acesta am ajuns la parintele Ciprian..si m a ravasit raspunsul dumnealui..Tot despre relatia mea am vrut sa aflu un sfat,dupa 5 ani jumatate ,ne am despartit insa eu il iubesc inca .Pana la urma,tu si prietenul de atunci ati ramas impreuna...sau ti ai refacut viata langa altcineva..sufar foarte mult si as fi vrut sa stiu cum esti