Versetul de azi

[cristiboss56]

Şi a început să spună către popor pilda aceasta: Un om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme. Şi la timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătând-o, au trimis-o fără nimic. Şi a trimis apoi altă slugă, dar ei, bătând-o şi pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-o fără nimic. Şi a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o şi pe aceea, au alungat-o. Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina de el. Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm ca moştenirea să fie a noastră. Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple! El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: „Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului”? Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi. Luca 20, 9-18

[cristiboss56]

Iar cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei. Şi pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului. Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu: Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului şi, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut. Luca 20, 19-26

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.

Avem aici o imperfectiune de traducere in editiile romanesti, care duce la pierderea unei subtilitati de sens.
Iata versetul respectiv (Luca 20:25) in Vulgata Sfantului Ieronim:
"et ait illis reddite ergo quae Caesaris sunt Caesari et quae Dei sunt Deo"

Imperativul "reddite" inseamna nu "dati", ci "redati": adica returnati, dati indarat, inapoiati. Dati indarat lui Cezar ceea ce el a emis: moneda, banii. Implicit, inapoiati lui Dumnezeu ceea ce este de la El si a Lui: credinta.

[cristiboss56]

Ev. Marcu 1, 1-8

Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Precum s-a scris în prooroci: iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta înaintea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Sale. Aşa s-a arătat Ioan, botezând în pustie şi propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. Şi mergea la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordanului, mărturisindu-şi păcatele lor. Şi era Ioan îmbrăcat în haine de păr de cămilă, avea brâu de curea împrejurul mijlocului lui şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. El propovăduia, zicând: vine după mine Cel care este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să mă plec şi să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, dar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt.

[cristiboss56]

Ap. II Timotei 4, 5-8

Fiule Timotei, fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! Că eu de-acum mă jertfesc şi vremea despărţirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.

[cristiboss56]

Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre. Luca 21, 12-19

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre. Luca 21, 12-19

Sf Grigore (cel Mare): Mantuitorul face cunoscute atentatele oamenilor perversi. "Inainte sa se intample toate acestea, va vor apuca in mainile lor", adica tulburarea va cuprinde inimile oamenilor inainte de a se intinde asupra elementelor. Vom sti astfel, inainte ca ordinea naturii sa fie bulversata, care tribulatie ii este cauza. Desi sfarsitul lumii va fi o consecinta a [tulburarilor] elementelor care o compun, Mantuitorul ne face cunoscut faptul ca oamenii care vor fi in trup atunci vor fi striviti sub ruinele pedepsei primite pentru crimele lor teribile.

Sf Chiril: Sau, poate ca Domnul nostru vrea sa vorbeasca aici despre persecutiile pe care ucenicii Sai le-au suferit din partea Evreilor, care i-au aruncat in inchisori si i-au tarat in fata tribunalelor inainte ca Ierusalimul sa fie cucerit de Romani. In acest fel Sf Paul a fost trimis la Roma sa fie judecat de Cezar, el comparand in fata lui Festus si Agrippa.

Sf Grigore: Sau poate ca "va fi voua spre marturie" inseamna marturia voastra impotriva lor, care v-au persecutat si v-au adus moartea, ori marturia faptului ca nu au imitat in viata lor exemplele pe care le-ati oferit (...). Dar aceste teribile preziceri ar fi putut arunca tulburare in inimile celor care le auzeau, de aceea Mantuitorul adauga, spre a-i consola: "Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde".

Theofil: Fiindca Apostolii erau fara instructie si analfabeti, Mantuitorul le recomanda sa nu se tulbure cand le va veni randul sa dea seama de purtarea lor inaintea inteleptilor lumii si le da temeiul: "Fiindca voi pune pe buzele voastre cuvant si intelepciune careia dusmanii vostri nu-i vor putea rezista si pe care nu o vor putea contrazice", adica veti primi pe loc de la mine si elocventa si intelepciunea, astfel incat toti dusmanii vostri, chiar de ar fi sa isi uneasca eforturile, nu vor putea sa se opuna nici prin intelepciunea lor (adica prin puterea argumentelor) nici prin elocventa ori eleganta limbajului. Multi sunt cei care au un fond de intelepciune, dar care sunt usor de tulburat, incat toate ideilor lor devin confuze deindata ce vine momentul sa le expuna. Nu asa au fost Apostolii, care au primit darul dublu al intelepciunii si al bunei vorbiri.

Sf Grigore: Mantuitorul parca ar vrea sa le spuna: Nu va temeti, voi plecati la lupta, dar Eu sunt cel care voi lupta pentru voi; voi pronuntati cuvinte, dar Eu sunt cel ce le voi aseza pe buzele voastre.

Sf Ambrozie: Uneori este Isus Cristos cel care vorbeste prin gura discipolilor Sai, alteori este Tatal (Mt 16), iar alteori este Sfantul Spirit (Mt 10). Aceste felurite pasaje, departe de a se contrazice, se acorda perfect, fiindca ceea ce unul spune, cei trei spun: Trinitatea are o singura si aceeasi voce.

Theofil: Dupa ce le-a vorbit astfel incat sa disipeze teama pe care le-ar putea-o inspira ignoranta lor, ii previne asupra unui alt pericol inca mai mare, care ar putea arunca tulburare in inimile lor daca i-ar surprinde nepregatiti. "Veti fi tradati chiar de de parinti, de frati, de prieteni si vor ucide dintre voi".

Sf Grigore: Incercarile cele mai crude ne vin de la aceia pe a caror afectiune credem ca putem conta, fiindca la suferintele exterioare se adauga, atunci, durerea ca am pierdut afectiunea lor

Sf Grigore din Nyssa. Sa privim care era, pe atunci, situatia din societate. In toate familiile divizate de diferente de religie, unii erau suspecti altora. Fiii inca idolatri isi tradau parintii deveniti crestini. Sau tatal, obstinat in infidelitatea sa, devenea acuzatorul fiului sau care imbratisase credinta. Toate varstele erau expuse persectiei, chiar si femeile nu erau la adapost in urma slabiciunii naturale a sexului lor

Theofil: Domnul nostru le prezice, apoi, ura universala careia ii vor fi obiect. "Si veti fi urati de toata lumea din pricina numelui Meu".

Sf Grigore: Dar, cum aceste preziceri care le aratau o moarte cruda in perspectiva au ceva inspaimantator si redutabil, El ii consoleaza deindata cu speranta si bucuria invierii "Si niciun par din capul vostru nu va pieri". Adica: pentru ce va temeti ca veti pierde ceea ce nu puteti pierde fara durere, din moment ce nici macar acea parte a corpului care va poate fi taiata fara a va fi provocata nicio durere nu va pieri ?

Ven Beda: Sau inca: nu va pieri niciun fir de par al ucenicilor, fiindca nu doar marile fapte si discursuri ale sfintilor, dar si cele mai mici ganduri ale lor vor primi justa recompensa de la Dumnezeu.

Sf Grigore: (...) Dobandim sufletele noastre prin rabdare, fiindca dominandu-ne pe noi insine incepem sa fim stapanii a ce suntem. Posesia sufletului depinde de virtutea rabdarii, fiindca rabdarea este radacina si pazitoarea celorlalte virtuti. Or, rabdarea inseamna a suporta cu calm incercarile care vin de la ceilalti si a nu nutri niciun resentiment contra celor care le provoaca.

[cristiboss56]

In al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: „Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu”. Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem? El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră. Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul? A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc, A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins. Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea bună. Luca 3, 1-18

[cristiboss56]

În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”. Matei 3, 13-17
Sărbătoarea Botezului Domnului este numită şi a Teofaniei, adică ziua în care Dumnezeu Cel Întreit în Persoane (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) Se face cunoscut lumii întregi. Venirea Mân*tui*torului la râul Iordan a fost un act de voinţă divină şi face parte din planul lui Dumnezeu de răscumpărare a omului căzut în robia păcatului. Prin Botezul Domnului de la Iordan, omul nu devine doar liber, ci este ridicat la statutul de fiu al lui Dumne*zeu. La Bobotează cerurile s-au deschis şi tot acum Duhul Sfânt S-a coborât, în chip de porum*bel, peste Domnul Hristos. Treimea Sfântă, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh, schimbă cursul Iordanului, dar şi al istoriei. Apa se sfinţeşte, iar clipele istoriei se înduhovnicesc. Părintele Du*mitru Stăniloae aşa ne învaţă: „Lumina Sfintei Treimi luminează deplin existenţa noastră”.

Părintele : Dumitru Paduraru

[cristiboss56]

Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau. Matei 4, 1-11