Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Demetrius

Da, recunosc, terminologia e definitorie.
Prin clarificarile aduse lucrurile se limpezesc, fiind nevoit sa reformulez diferenta pe care o vad eu, nu pentru ca n-as fi de acord cu laudele, pe care le innoiesc, ci pentru ca am inceput sa zic si eu ceva, daca tot vorbim de aceeasi realitate. Deci:

Fata de promisiunea lui Hristos a unei existente in afara samsarei(dstul de vag pentru Iisus), totusi, El demonstreaza... Dharma, pur si simplu; adica dovedeste Adevarul.

Daca mintea omului ar fi fost suficient de pura, nu era necesar ca Adevarul sa ia infatisare umana.

Dumnezeu nu este inchis in forma. Dumnezeu este dincolo de orice expresie.

Trupul Lui Hristos este pentru ochiul trupesc. Ranile Lui Hristos pentru simtire trupeasca.

Cele simtite intru dragoste sunt doar inceputul curatiei mintii.
De la cele trupesti la curatia fara forma, fara intipariri.

Cunoasterea Lui Hristos transcende cele vazute si simtite.

Aceasta implica in mod necesar o abordare apofatica.

O negare a oricarei expresii, a oricarui existent.

Dragostea este o aripa iar cunoasterea apofatica cealalta aripa in zborul spre Adevar.

[florin.oltean75]

"A true cessation is not merely the final abandonment of any delusion or imprint of delusion - it is the emptiness of a mind that has attained such a cessation.

When we attain true cessations, although we may still experience sickness, old age, and death, these do not cause us suffering.

Since true cessations protect us from suffering they are Dharma Jewels and holy objects of refuge."


---------


"O adevarata despatimire nu este doar eradicarea patimii sau stergerea intiparirii patimii din mintea noastra ci este chiar curatia acelei minti care realizat despatimirea.

Pe treapta despatimirii, desi experimentam inca boala, batranetea si moartea acestea nu ne mai pot cauza niciun pic de suferinta.

Intrucat adevaratele despatimiri ne protejeaza de suferinta mai sunt numite Nestemate ale Dharmei, sfintenii in care ne gasim refugiul" Kelsang Gyatso

[florin.oltean75]

"When we see that someone we like is experiencing pain we feel compassion and sympathy for them, but this feeling is not the great compassion we need to cultivate in order to enter Mahayana paths.

Great compassion observes all living beings"
---------------------
"Cand vedem pe cineva care ne este foarte drag ca sufera suntem cuprinsi de durere in aspectul milei. Dar aceasta strapungere nu este marea compasiune pe care trebuie sa o cultivam pentru a intra pe Marea Cale.

Marea compasiune suspina pentru toate fapturile, fara deosebire." Kelsang Gyatso

[gpalama]

as zice o vorba mare: ce nu se vede nu exista, dar ma ia alin in suturi imediat despicand in 4 unica line dinpost...

[simpllu]

În prealabil postat de flying

Am vazut niste comentarii de-ale tale la Virgiliu Gheorghe ,am vazut si multe videoclipuri ale lui,am citit carti scrise de el si am decis ,fara suparare...

Ce comparație năstrușnică ai făcut. :))
Păcat că nu știm să apreciem adevăratele valori. VG chiar merită mai multă atenție.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Dragostea este o aripa iar cunoasterea apofatica cealalta aripa in zborul spre Adevar.

Esti sigur? Parca cealalta aripa era cunoasterea catafatica.
Mai bine pui "zborul spre adevar" sa fie coada.
Sau trenul de aterizare.

Sau Adevarul ar trebui sa fie la mansa, nu doar un accesoriu in elucubratii filosofice?

[florin.oltean75]

Dragostea este catafaticul. Toate existentele isi au izvorul in dragoste.
Curatenia ei, adancimea si limpezimea ei este apofaticul.

Dupa cum este dezvaluit in Perfectiunea Intelepciunii, "catafaticul nu este altceva decat apofatic, iar apofaticul nimic altceva decat catafatic".

Nu sunt doua diviziuni, ci una si aceeasi expresie.

Intelepciunea perfecta le vede inseparabile, realizeaza unimea celor doua adevaruri: existentul si natura ultima a acestuia.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Dragostea este catafaticul. Toate existentele isi au izvorul in dragoste.
Curatenia ei, adancimea si limpezimea ei este apofaticul.
Dupa cum este dezvaluit in Perfectiunea Intelepciunii, "catafaticul nu este altceva decat apofatic, iar apofaticul nimic altceva decat catafatic".

Nu sunt doua diviziuni, ci una si aceeasi expresie.

Intelepciunea perfecta le vede inseparabile, realizeaza unimea celor doua adevaruri: existentul si natura ultima a acestuia.

Eu zic sa reinventezi si dictionarul, poate asa incepe sa aiba sens.

[Demetrius]

În prealabil postat de florin.oltean75

Dragostea este catafaticul. Toate existentele isi au izvorul in dragoste.
Curatenia ei, adancimea si limpezimea ei este apofaticul.

Dupa cum este dezvaluit in Perfectiunea Intelepciunii, "catafaticul nu este altceva decat apofatic, iar apofaticul nimic altceva decat catafatic".

Nu sunt doua diviziuni, ci una si aceeasi expresie.

Intelepciunea perfecta le vede inseparabile, realizeaza unimea celor doua adevaruri: existentul si natura ultima a acestuia.

Vrei sa spui ca,,,, chipul este catafaticul si asemanarea este apofaticul?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Demetrius

Vrei sa spui ca,,,, chipul este catafaticul si asemanarea este apofaticul?

Nu.

Chipul si asemanarea sunt ambele catafatice. Pentru ca sunt expresii.

Expresia este rezultatul procesului cognitiv de discriminare. Expresia este o aparitie.

Apofaticul este o absenta, este procesul cognitiv de descoperire a unei absente. Absenta existentei prin sine a expresiei.

De exemplu, o frunza este o expresie a naturii. Insa frunza nu exista prin sine ci prin alte procese. Este vida de o realitate proprie. Este un fenomen asamblat la un anumit moment de timp prin interactiunea altor fenomene/procese. Absenta realitatii ei inerente nu este evidenta pentru cineva neavizat. Frunza pare sa posede o existenta in sine, pare un fenomen concret, nu un fenomen insubstantial ontologic.

Cunoasterea acestei absente subtile presupune efort rational si contemplativ. Apofaticul este o cunoastere subtire, delicata, angajata in relatie cu fiecare existent.