O alta lista cu pacate, din Filocalie

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Ce intelegi prin lista de pacate: pacatele savarsite de individ, pe care si le noteaza pe o bucata de hartie, sau lista cu toate pacatele existente, care ne este data orientativ, pentru a sti care fapte sunt considerate pacate?!?
Multi au o retinere sa spuna ce au facut, desi nu au avut retinere a face acel pacat; dar aceasta retinere este stiut ca vine de la diavolul, care nu doreste sa ne lase sa scoatem la lumina faptele noastre, care ne incrimineaza. preotii accepta de aceea ca cel care se spovedeste sa-si noteze pacatele savarsite; si asta si pentru a nu uita din ele...
Nu vad ce ai avea cu lista orientativa a pacatelor pe care le poate face un om... de multe nu suntem constienti si astfel aflam ca ce am facut nu e bine, si e de preferat sa nu se repete.
Deci la ce fel de lista te referi?

Pai ma refeream la lista de felul celei de care e vorba in topic, in stilul unui 'indreptar de spovedanie'.
Mi se pare ca mai mult incurca decat ajuta.
In plus, sunt puse si lucruri neadevarate in ele, lucruri care poate sunt pacate pentru unii, dar nu pentru altii.
Eu nu consider de ex. ca e pacat de spovedit sa 'te speli cu sapun parfumat' (ca toate sapunurile sunt parumate in ziua de azi), sau ' sa intri in pantaloni la biserica' sau 'sa nu-ti faci cruce cad treci pe langa o biserica'. Etc. In schimb, anumite lucruri care nu sunt scrise pe acolo sunt pacate pentru mine, poate.

Tot aud de acest sapun parfumat. Doar se stie ca pacatuim si prin simturi! Ne-am gandit oare cum?!? In general ne gandim la fapte evidente, dar pacatele pot fi si f fine, greu de sesizat.
Acum ca vorbim despre sapunul parfumat, oare nu se inscrie la idolatrie?!? Fiecare are parfumul preferat...care costa; si daca nu-l gasim facem orice ca sa-l obtinem. Poate ar trebui sa ne gandim mai mult la aceste amanunte, ca pacatele mari le stim si le putem evita, dar pe cele mici, dupa cum se vede, le facem la tot pasul fara sa ne facem gnduri si fara sa ne pese.

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Tot aud de acest sapun parfumat. Doar se stie ca pacatuim si prin simturi! Ne-am gandit oare cum?!? In general ne gandim la fapte evidente, dar pacatele pot fi si f fine, greu de sesizat.
Acum ca vorbim despre sapunul parfumat, oare nu se inscrie la idolatrie?!? Fiecare are parfumul preferat...care costa; si daca nu-l gasim facem orice ca sa-l obtinem. Poate ar trebui sa ne gandim mai mult la aceste amanunte, ca pacatele mari le stim si le putem evita, dar pe cele mici, dupa cum se vede, le facem la tot pasul fara sa ne facem gnduri si fara sa ne pese.

Vezi? de aia zic, pentru unii poate fi pacat, daca este asa cum zici tu. Dar daca nu este, si nu 'facem orice' etc, atunci de ce sa fie pacat daca ne bucuram de un sapun parfumat, iar daca nu-l avem nu ne intristam prea tare?
Un bun exemplu.

Pana nu apare suferinta, nu cred ca omul isi poate vedea pacatele. Si atunci se simte fara de pacate. Daca e fara de pacate, merge cate un pacat mic, precum sapunul parfumat, ca doar nu face nimanui un rau.
Dar oare e bun rationamentul acesta? sau e o capcana?

În prealabil postat de Fani71

Dar daca nu este, si nu 'facem orice' etc, atunci de ce sa fie pacat daca ne bucuram de un sapun parfumat, iar daca nu-l avem nu ne intristam prea tare?
Un bun exemplu.

Adica daca il gasim la indemana in comert nu mai e pacat? Atunci de ce e pacat pentru cel, care mai si depune un efort?
Cred ca trebuie sa studiem putin problema, caci sunt in cautare de asemenea pacate camuflate.
Cand gasim un asemenea pacat, trebuie sa-l si eliminam din comportament; altfel degeaba l-am gasit. Iar daca il ignoram, tot degeaba...

În prealabil postat de Fani71

Eu nu consider de ex. ca e pacat de spovedit ...' sa intri in pantaloni la biserica' sau 'sa nu-ti faci cruce cad treci pe langa o biserica'.

Este pacat sa umble o femeie imbracata in panataloni, nu numai in biserica ci in general; fara discutie. Faptul ca e un pacat generalizat si nimeni nu mai da importanta, nu inseamna ca in fata lui Dumnezeu nu e pacat. Este!
In ceea ce priveste semnul crucii, imi fac semn in Romania, dar aici, unde sunt aproape numai protestante, nu-mi fac semnul crucii. Probabil ca aceeasi situatie e peste tot in vestul Europei. Mai rar biserici ortodoxe.

Noapte buna tuturor!

Ce te opreste sa-ti faci cruce?

[ory]

Bine, foarte bine spunea cineva pe-aici, citandu-l pe unul din Parinti ; " credinta tine de libertate ... ! "
Foarte inteleapta cugetare, astfel ca multe din pacatele presupuse de-a lungul timpului devin relative .
Postul, postul nutritional nu poate fi aplicat oricum si sub orice forma, asta se stie, depinzand de factorii de sanatate, dar as spune eu si de mediu, asa cum se poate sesiza in tarile subdezvoltate, sau in locurile unde comunitati de oameni traiesc la limita saraciei...acolo nu poate fi vorba de post si infranare, acestea vin cumva de la sine, dar mai ales ele nu capata nici un sens, astfel de oameni ajungand pana la a muri de foame din cauza saraciei.
Apoi, despre postul trupesc, sa spunem intr-o casnicie, sa presupunem ca sotul este plecat pe front, este plecat in Afganistan...daca are permisie o saptamana ca sa vina acasa, si daca aceasta saptamana se afla taman in postul mare, doar n-o sa vina omul la nevasta lui si o sa o pupe doar pe obraz, sau pe frunte parinteste, in saptamana ce-i este acordata, doar pentru faptul ca este post si ca nu este permisa impreunarea ? ! . Astfel, aceasta isi indeplineste intreaga datorie de sot si poate sa se soldeze cu procreerea , de altfel si indicat in impreunare . Atunci, in aceasta situatie cum ramane cu procreerea in timpul postului ? !
S-a tot vorbit, mai mult in defavoarea lui, despre aspectul sexualitatii...si acesta tine tot de libertate, o libertate mult mai profunda si anume, sanatatea...chiar tine de sanatate. Femeile au o structura mult mai delicata si, aproape capricioasa in acest sens, dar , atata timp cat aceasta nu afecteaza in nici un fel procreerea, atunci poate fi ignorata si chiar resemnata, atunci cand persoana nu prezinta interes asupra situatiei. Dar, ce ne-am face daca barbatul s-ar afla in aceiasi situatie, lucrurile ar sta cu totul altfel si totusi, nicaieri nu se stipuleaza ca el poate fi mai privilegiat si ca atentia asupra sexualitatii lui trebuie sa fie mai sporita. Libertatea sexualitatii vine, in primul rand din conceptia asupra acesteia, din sanatatea asupra acesteia si abia apoi, din aspectul religios .
Se stie ca unii barbati care abuzeaza de consumarea alcoolului si a tutunului , pot sa-si afecteze ipotenta . Si ma intreb astfel, un barbat care a abuzat de tot felul de halucinogene in viata si a devenit mai rece si mai indiferent fata de aspectul sexual , acesta este un barbat "curat ", unul fara de patima, doar pentru ca , nu ca nu doreste, nu poate sa doreasca (fizic si psihologic ), direct raspunzator de afectiunea proprie ? Nu, nicidecum ! Si atunci, cum poate sa catalogheze credinta, pacatul ?
Se spune ca nu trebuie sa mergi in casa la protestanti, nu trebuie sa ti-i faci prieteni...dar, ce te faci daca traiesti departe de casa, sau, pur si simplu, daca traiesti intr-o comunitate formata doar din astfel de oameni ? te izolezi categoric de acestia ? Sau, socializezi in masura in care relationarea se rezuma la lucruri firesti sociale, iar credinta este respectata in mod reciproc ? !
S-a tot vorbit despre homosexualitate...aveti idee ce se-ntampla in mediile in care sunt nevoiti sa traiasca doar persoane de acelasi sex ? Si aici nu ma refer doar la mediile de penitenta cunoscute, ci si la..."stirea recenta de la televizor " Cei care tot vorbesc si judeca, care tot arunca cu piatra, determinati fiind doar de o imaginatie slaba si neimplicata. Exista foarte multi factori care favorizeaza astfel de dereglari, factori hraniti chiar de lideri, este adevarat, intr-un mod involuntar, dar mult prea neasumat.
Ar trebui sa existe un echilibru intre toti factorii care pot determina savarsirea pacatelor, o constientizare obiectiva, fiindca, de cele mai multe ori ei nu sunt atat de puerili pe cat sunt afisati, sunt foarte , foarte diversi, si, de multe ori in stransa legatura cu NOI, chiar cu cei care-i judeca pe "pacatosi ".

[sophia]

Ory are dreptate si Fani are dreptate.
Intreb din nou insa: de unde stim noi ce este pacat pentru Dumnezeu? Cine l-a intrebat, cine ii stie voia si gandurile?
De ce se tot vine cu astfel de idei? Si de ce nu au explicatii concrete.
Lucrul asta este pacat, este rau pentru ca face rau la sanatate, sau deranjeaza pe alt om, sau pe natura, sau mai stiu eu.
Eu as defini asa pacatul:
Dumnezeu ne invata sa ne iubim unul pe altul si atunci:
- trebuie sa nu facem rau in vreun fel (moral, fizic etc.) celuilalt
- sa nu facem rau naturii in care traim si noi si ceilalti
- si sa ne respectam credinta (tot fara a face rau altuia).

In astea trei grupe s-ar incadra pacatele. Ca unul e mai sensibil si altul nu, in acest caz unele pacate pot fi mai rele sau mai putin rele.
Dar nu are legatura cu Dumnezeu, ci cu cel de langa noi. Dumnezeu nu are nevoie de nimic de la noi si nu-l deranjeaza probabil decat ce vede pe lumea sta ca ne facem unul altuia si daca batjocorim cele sfinte in mod voit.

Exemplul cu sapunul parfumat.
Pentru Anca el este un pacat, ca i se pare desfrau. Pentru altii este un pacat sa nu-l folosim si sa putim, si sa-i facem sa li se faca rau de la stomac, bila si altele. Pentru altii acelasi sapun parfumat este un pacat pentru ca anumite parfumuri iti pot trezi aceeasi senzatie de voma.
Concluzia - fiecare pentru el.

La spovedanie trebuie spuse, zic eu, numai acele pacate care ar afecta mai rau pe cineva, sau mai multa lume, adica acele pacate care sunt listate si in Scripturi in mod clar.
Acolo nu spune nici de purtat pantaloni, nici de sapun parfumat si nici de a gati bine sau nu. Acolo spune daca furi, sau inseli sotul, sotia, sau omori, etc.
Daca esti stabil psihic, n-ai nici o treaba cu pantalonii sau fusta scurta la altii si poti sa nu te uiti la ei. Dar alte lucruri nu le poti evita si chiar iti fac rau.

Mi-e mai putin clar, dar sunt scrise acolo si asta este, de ce mandria, invidia,lacomia, sau lenea, sau chiar mancatul pe ascuns, etc. sunt pacate.
In anumite limite si acceptiuni ele nu fac rau altuia, decat cel mult noua insine.

Problema cu postul alimentar este clara: nu este un pacat daca nu poti sa-l tii. Scrie clar in scripturi sa nu judecam pe cel ce mananca si nici invers.
Din nou- n-am inteles povestea cu mancatul pe ascuns.

De ce este sexul cu sotul/sotia in limite normale, pacat, indiferent cand il faci? De ce sa tii post de la el? El este oricum limitat de la natura, pentru ca iti trebuie anumite conditii sufletesti si trupesti ca sa poti sa-l faci.

Pentru mine personal un mare pacat este sa nu respecti pe cel de langa tine si sa-l chinui cu: galagie (muzica, alarme, sirene, copii mici, reparatii, tipete, etc.), mizerie (materiala, sau mirosuri), ne-omenie si altele.
Nici unul nu cred ca spune la spovedanie: a urlat copilul si eu nu l-am potolit si vecinul meu s-a dus buimac de nesomn la lucru, sau ca am prajit seara la 10 ceapa si vecinului i-a fost rau de la bila toata noaptea, sau altele.
Si cat rau fac astea!
Si de ce un om care nu a facut nimic din cele spuse la Scripturi, trebuie sa inventeze ceva la spovedanie?
Eu nu stiu pur si simplu ce sa spun la spovedanie. Din alea din scripturi nu stiu sa fac, ma stradui sa nu fac rau altuia.
Unele morale mis e intampla mie in suflet (manie, invidie, sau mai stiu eu), dar nu intotdeauna cu ele fac rau altuia.
Daca eu ma infurii pe unul ca face galagie si ma scoate din minti cu asta, cine este vinovat? El c-o face, sau eu ca nu suport si ma infurii?

La fel va intreb in general: cine trebuie sa spuna la spovedanie, cine este pacatosul? Acela care face rau altuia, sau acela care sufera de pe urma raului si se supara pe buna dreptate?

Si spune cineva la spovedanie: a avut cineva nevoie de ajutor si eu nu i l-am dat? Nu cred. Si nu apare pe nici o lista mi se pare.

[ory]

Sophia, stim ceea ce este pacat din cele zece porunci, iar din acestea au derivat alte pacate adiacente acestora .
Dar, exact cum ai pus si tu problema in repetate randuri, randuri care mie mi -sau parut ca denota personalitate, intr-adevar, multe pacate sunt doar inventii, sunt simple presupuneri, sunt, poate chiar razvratiri impotriva adevaratelor legi ce ne-au fost data....multe sunt.
Totul este foarte complicat, de aceia mai bine te adaptezi dupa personalitatea proprie...
Eu nu cred in multe dintre pacatele inchipuite, nu ma intereseaza cati dau cu piatra in mine, ma intereseaza , mai presus de toate omenia de dicolo de vorbarie si...pacate.