Lucruri minunate in imagini

[Yasmina]

În prealabil postat de claudiadcd

"La aproximativ 4.000 de metri deasupra marii exista un loc in care cerul pare ca se intalneste cu pamantul. Este vorba despre Salar de Uyuni, cel mai mare platou salin din lume. In timpul anotimpului ploios, deasupra platoului salin se formeaza un strat foarte subtire de apa, transformand salina intr-o oglinda naturala uriasa. Efectul este cu atat mai profund in zilele inorate cand ai pur si simplu iluzia ca mergi pe nori, ca pamantul si cerul s-au contopit"

Este cumva vb despre Turcia?
Superb ,fara cuvinte!

[claudiadcd]

În prealabil postat de Yasmina

Este cumva vb despre Turcia?
Superb ,fara cuvinte!

Bolivia.Si mie mi-a placut mult .

[claudiadcd]

Fulg de nea vazut la microscop, atita frumusete si perfectiune incit imi taie rasuflarea...

[antiecumenism]

[antiecumenism]

[cristiboss56]

În prealabil postat de antiecumenism

Si eu am imbratisat un urs cand eram micut , dar era impaiat . . . !

[claudiadcd]

Padurea de Baobabi, Madagascar

[claudiadcd]

"Valea Mortii este probabil cea mai arida zona desertica din lume si locul de “plimbare” al unor roci si blocuri pietroase, cantarind pana la 300 kg, care se deplaseaza an de an pe solul crapat pe distante de pana la zeci de kilometri. Valea este un monument national din California, considerata ca un domeniu natural in care se intalnesc extremele. Muntii inalti, acoperiti cu zapezi coboara in pante tapitate cu pini si flori salbatice, ce se ridica in mijlocul dunelor instabile ale imensului desert salin si alcalin. La aproximativ 90 metri sub nivelul marii, aceasta intindere cu fenomene meteorologice extreme produce fenomene aparent inexplicabile.

Fenomenul straniu este ca in spatele fiecarei roci se afla lungi dare care se pierd in zare. Unele sunt rectilinii, altele in zigzag sau curbe. Ele sunt marturia deplasarii pietrelor, aparent autonome in miscarea lor pe intinderea desertica. Pe nisip, urmele sunt uneori lungi de sute de metri.

Sute de pietre se tarasc pe suprafata uscata a pamantului, aparent fara nicio explicatie. Se pot observa urmele pe unde acestea si-au croit drumul, insa nimeni nu le-a vazut in miscare."
Pietrele miscatoare din Valea Mortii, California

[cristiboss56]

În prealabil postat de claudiadcd

"Valea Mortii este probabil cea mai arida zona desertica din lume si locul de “plimbare” al unor roci si blocuri pietroase, cantarind pana la 300 kg, care se deplaseaza an de an pe solul crapat pe distante de pana la zeci de kilometri. Valea este un monument national din California, considerata ca un domeniu natural in care se intalnesc extremele. Muntii inalti, acoperiti cu zapezi coboara in pante tapitate cu pini si flori salbatice, ce se ridica in mijlocul dunelor instabile ale imensului desert salin si alcalin. La aproximativ 90 metri sub nivelul marii, aceasta intindere cu fenomene meteorologice extreme produce fenomene aparent inexplicabile.

Fenomenul straniu este ca in spatele fiecarei roci se afla lungi dare care se pierd in zare. Unele sunt rectilinii, altele in zigzag sau curbe. Ele sunt marturia deplasarii pietrelor, aparent autonome in miscarea lor pe intinderea desertica. Pe nisip, urmele sunt uneori lungi de sute de metri.

Sute de pietre se tarasc pe suprafata uscata a pamantului, aparent fara nicio explicatie. Se pot observa urmele pe unde acestea si-au croit drumul, insa nimeni nu le-a vazut in miscare."
Pietrele miscatoare din Valea Mortii, California

Se poate instala o camera , ceva , caci tehnica a avansat destul de mult in acest sens .
Oricum , e ceva "necurat" la mijloc , sau poate gravitatia . . .

[antiecumenism]

http://www.descopera.ro/stiinta/9671...n-valea-mortii

"...Desi, nici pana astazi, misterul pietrelor calatoare nu a fost elucidat pe deplin, cativa oameni de stiinta pretind ca au descoperit cauzele acestui fenomen cel putin ciudat.

In 1955, geologul american George M. Stanley, lanseaza o prima ipoteza stiintifica plauzibila. Conform studiilor sale, apa adunata in timpul ploilor ar ingheta datorita temperaturilor care scad frecvent sub zero grade, ducand la formarea unei cruste de gheata. Pe acest veritabil patinoar, pietrele ar fi impinse de desele furtuni care matura Valea Mortii.

Teoria a rezistat pana in 1976, atunci cand doi oameni de stiinta americani, Robert Sharp si Dwight Carey, masurand si analizand traseele neregulate urmate de roci, au concluzionat ca gheata nu poate fi elementul cheie care sa puna in miscare pietrele desertului.
Cei doi cercetatori au oferit ca argument miscarea oscilatorie a blocurilor de piatra si a urmelor lasate de acestea, care de multe ori se intretaie, precum si faptul ca rocile nu calatoreau toate in acelasi timp.

De abia in 1995, un alt geolog, John Reid, a reluat teoria lansata de George Stanley, sustinand ca acesta a omis sa precizeze ca gheata este rupta in timpul uraganelor si purtata impreuna cu pietrele pe deasupra solului intepenit.
Acesta ar fi si motivul pentru care pietrele nu urmeaza niste trasee simetrice ion timpul calatoriei lor.

O ultima ipoteza, cea emisa de catre cercetatoare Paula Messina, pare a fi si cea mai plauzibila. Geologul pretinde ca miscarea pietrelor ar fi rezultatul mai multor factori diferiti. Folosind imagini obtinute din satelit, Messina a observat o legatura intre perioadele ploioase si ciudatele calatorii ale rocilor. Conform teoriei sale, lutul din munti este purtat de suvoaiele de apa, acoperind valea ca o masa alunecoasa. Intr-un astfel de mediu, vanturile care depasesc viteze de 100 km/ora pot lesne impinge blocurile de piatra, imprimandu-le acestora viteze de pana la 2 metri/ secunda."