Tiganii ne terfelesc iarasi fara mila imaginea tarii !!!

[Magda M.]

Se pare ca singurele probleme de pe planeta asta sunt create de romanii ortodocsi.Pacat ca nu cinstim memoria celor care au murit pentru ca noi sa ne permitem sa jignim acum un intreg popor...acela din care facem parte. Din acest punct de vedere suntem unici in lume.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Magda M.

Se pare ca singurele probleme de pe planeta asta sunt create de romanii ortodocsi.Pacat ca nu cinstim memoria celor care au murit pentru ca noi sa ne permitem sa jignim acum un intreg popor...acela din care facem parte. Din acest punct de vedere suntem unici in lume.

Sunt două extreme, dnă (dră) Magda, care trebuie evitate, fiindcă reprezintă pericole ale mentalităţii. Prima extremă este aceea de a crede că suntem un neam de rahat. Că românii sunt o naţie aşa de vai de mama ei, încât nu au niciun drept să se aşeze în orchestra naţiunilor lumii, decât eventual ca să facă curat pe unde au cântat violoniştii. Această extremă este atinsă când ajungem să dispreţuim şi să ne înjurăm propria naţie. Şi, în privinţa asta, suntem unici în lume, din câte ştiu.

Dar mai există o extremă. Aceea de a gândi că, în gura românilor, nu există salivă, ci e ceva precum un lapte. Că românii sunt formidabili. Ei nu au purtat războaie de cucerire, nici nu s-au amestecat în treburile altora. Este extrema triumfalistă. Ea conduce la a crede că suntem buricul pământului. Romanii erau daci. Şi grecii erau daci. Sau traci, adică au făcut parte dintr-o mare civilizaţie cu epicentrul în Dacia. Aţi auzit de un oraş asiatic, Dacca ? Precis a fost întemeiat de daci. Amintiţi-vă că aţi avut o perioadă, probabil în jur de 13 sau 14 ani, când eraţi absolut convinsă că sunteţi cu mult deasupra a ceea ce cred ceilalţi că sunteţi: o mică puştoaică. Singurul motiv pentru care ceilalţi nu percepeau valoarea dv, este acela că aveau un fel de orbire. Aşa-i că, acum, vă vine să râdeţi când vă amintiţi asta ? Ei bine, tot un semn de imaturitate juvenilă este şi triumfalismul naţionalist.

A-ţi iubi ţara seamănă cu a-ţi iubi mama. Cât suntem copii, merge să credem că mama noastră este cea mai frumoasă. Pe urmă, vedem că nu e chiar aşa. Trebuie să evităm extrema cealaltă: mama e o zgripţuroaică, ce departe ajungeam noi dacă aveam altă mamă!

Mama noastră are şi bune, are şi rele. Mama este bolnavă, trebuie ajutată. Cine este chemat să o îngrijească pe mama, dacă nu noi, copiii ei ?

Dacă aş fi fost peruan, aş fi fost mândru de atâţia oameni mari ai istoriei mele peruane, care s-au jertfit pentru poporul peruan. Dar, aş căuta să nu susţin, pe de o parte, că peruanii sunt poporul cel mai ospitalier, mai credincios, mai moral de pe faţa planetei. Nici că istoria începe la Machiu Pichu, care a fost, fără doar şi poate, un centru de civilizaţie peruană. Desigur, aş fi evitat să cred că noi, peruanii, suntem cel mai de cacao popor, că este, pentru mine, un adevărat blestem că m-am născut peruan. Nici nu aş crede că naţionalitatea mea peruană stă în calea afirmării mele, încât aş fi făcut o cu totul altă brânză în viaţă dacă nu aş fi fost peruan.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sunt două extreme, dnă (dră) Magda, care trebuie evitate, fiindcă reprezintă pericole ale mentalităţii. Prima extremă este aceea de a crede că suntem un neam de rahat. Că românii sunt o naţie aşa de vai de mama ei, încât nu au niciun drept să se aşeze în orchestra naţiunilor lumii, decât eventual ca să facă curat pe unde au cântat violoniştii. Această extremă este atinsă când ajungem să dispreţuim şi să ne înjurăm propria naţie. Şi, în privinţa asta, suntem unici în lume, din câte ştiu.

Dar mai există o extremă. Aceea de a gândi că, în gura românilor, nu există salivă, ci e ceva precum un lapte. Că românii sunt formidabili. Ei nu au purtat războaie de cucerire, nici nu s-au amestecat în treburile altora. Este extrema triumfalistă. Ea conduce la a crede că suntem buricul pământului. Romanii erau daci. Şi grecii erau daci. Sau traci, adică au făcut parte dintr-o mare civilizaţie cu epicentrul în Dacia. Aţi auzit de un oraş asiatic, Dacca ? Precis a fost întemeiat de daci. Amintiţi-vă că aţi avut o perioadă, probabil în jur de 13 sau 14 ani, când eraţi absolut convinsă că sunteţi cu mult deasupra a ceea ce cred ceilalţi că sunteţi: o mică puştoaică. Singurul motiv pentru care ceilalţi nu percepeau valoarea dv, este acela că aveau un fel de orbire. Aşa-i că, acum, vă vine să râdeţi când vă amintiţi asta ? Ei bine, tot un semn de imaturitate juvenilă este şi triumfalismul naţionalist.

A-ţi iubi ţara seamănă cu a-ţi iubi mama. Cât suntem copii, merge să credem că mama noastră este cea mai frumoasă. Pe urmă, vedem că nu e chiar aşa. Trebuie să evităm extrema cealaltă: mama e o zgripţuroaică, ce departe ajungeam noi dacă aveam altă mamă!

Mama noastră are şi bune, are şi rele. Mama este bolnavă, trebuie ajutată. Cine este chemat să o îngrijească pe mama, dacă nu noi, copiii ei ?

Dacă aş fi fost peruan, aş fi fost mândru de atâţia oameni mari ai istoriei mele peruane, care s-au jertfit pentru poporul peruan. Dar, aş căuta să nu susţin, pe de o parte, că peruanii sunt poporul cel mai ospitalier, mai credincios, mai moral de pe faţa planetei. Nici că istoria începe la Machiu Pichu, care a fost, fără doar şi poate, un centru de civilizaţie peruană. Desigur, aş fi evitat să cred că noi, peruanii, suntem cel mai de cacao popor, că este, pentru mine, un adevărat blestem că m-am născut peruan. Nici nu aş crede că naţionalitatea mea peruană stă în calea afirmării mele, încât aş fi făcut o cu totul altă brânză în viaţă dacă nu aş fi fost peruan.

adevarat si foarte frumos spus. Felicitari pentru acesta postare domnule Mihnea

În prealabil postat de Yasmina

Pai asta spuneam si eu,de ce sa luam exemplu de la X si de Y,cand romanii se declara toti ortodocsi in proportie de 87%?Daca traiesti si respecti regulile crestine nu ai nevoie de exemple de la tigani.

Una este a te declara ortodox şi alta este trăirea acestei credinţe. Este cale lungă de la cuvânt la faptă. Da ai mare dreptate când spui că nu avem nevoie de exemple, credinţa noastră este completă şi nu are nevoie de completări, dar este completă când o trăim şi o mărturisim, până atunci rămâne doar la nivel declarativ de 87% - câţi din ei sunt practicanţi?
Foarte uşor judecăm şi celalte confesiuni şi aruncăm imediat cu piatra în ei. Dar oare nu suntem noi cei vinovaţi pentru starea lor? Oare nu starea noastră de păcătoşenie poate i-a împins spre aceste rătăciri? Unde am fost noi, când ei au ales acest drum? Poate dacă eu eram un creştin ortodox pacticant acum fraţii mei nu erau pe la Gnoză, Prana Nadi, Yoga sau altele (am priteni care au ajuns aici). Unde am fost eu când ei au ales acest drum? Eram la cehfuri şi destrăbălări de tot felul, în loc să fiu lângă ei şi le atrag atenţia sau să mă rog pentru ei. De cele mai multe ori cel nemulţumit ar trebui să fie nemulţumit de sine însuşi pentru că fiecare este artistul vieţii sale şi viaţa pleacă din voinţa şi consţiinţa noastră.

Dumnezeu să ne ierte pe toţi!

În prealabil postat de Yasmina

Trebuie sa-i iubim ca pe ceilalti oameni si sa-i ajutam daca ne-o cer,nu sa-i luam ca exemple de viata pentru mantuire!
Imi pare colosal ceea ce sustineti!

Cred că mă înţelegi greşit. Nu susţin ţiganii, am punctat doar un aspect de care ar trebui să ţinem seama - numărul mare de copii pe care îl au ţiganii într-o familie.
Gândul mă duce la precuviosul Paisie Aghioritul care spune că dacă am avea sănătate duhovniească, le-am vedea curate şi pe cele necurate. Aşa cum am privi fructele, la fel am privi si gunoiul, pentru că acesta a ajutat să apară fructele.

lobagii aveau câte 16 copii. Şi erau slugi! Dacă am trăi după legile lui Dumnezeu nu am mai avorta, nu am trăi în preacurvie şi desfrânare şi multe alte păcate. Şi când spun desfrânare mă refer inclusiv la viaţa de familie de unde de fapt ni se trag nouă toate aceste probleme. Înapoi la vechea tradiţie, după cum ne îndeamnă şi sfinţii părinţi.

[Magda M.]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sunt două extreme, dnă (dră) Magda, care trebuie evitate, fiindcă reprezintă pericole ale mentalităţii.

Asa este...

[iuliu46]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă aş fi fost peruan, aş fi fost mândru de atâţia oameni mari ai istoriei mele peruane, care s-au jertfit pentru poporul peruan. Dar, aş căuta să nu susţin, pe de o parte, că peruanii sunt poporul cel mai ospitalier, mai credincios, mai moral de pe faţa planetei. Nici că istoria începe la Machiu Pichu, care a fost, fără doar şi poate, un centru de civilizaţie peruană. Desigur, aş fi evitat să cred că noi, peruanii, suntem cel mai de cacao popor, că este, pentru mine, un adevărat blestem că m-am născut peruan. Nici nu aş crede că naţionalitatea mea peruană stă în calea afirmării mele, încât aş fi făcut o cu totul altă brânză în viaţă dacă nu aş fi fost peruan.

Probabil ati fi invidios pe europeni pentru ca-si cunosc deja originile si v-ati dedica viata cautarii unor dovezi care sa ateste faptul ca dacii au trecut oceanul mult inainte de a infiinta civilizatia greaca sau romana.

[AlinB]

În prealabil postat de guardian knight

in loc sa ne tot vicarim si contrazicem,mai bine am avansa niste solutii la problema tiganeasca !

problema grava, pe care alte state si tari nu o au,sau o au doar ca pasagera, pe cand la noi e una...cronica !!!

solutii vrem !

Ori n-ai citit mai nimic din ce s-a scris ori nu vrei sa intelegi ca nu ei sunt problema, noi suntem.

Iar acolo unde se duc si fac prostii - problema e cu acei ipocriti care se plang, pe de o parte se bat in piept cu drepturile omului pe de alta parte ar vrea ca tiganii sa fie inchisi in tarzcuri, iar daca fac ceva rau pe teritoriul tarii lor in loc sa fie pedepsiti, sunt doar trimisi in tara.

[AlinB]

În prealabil postat de Raoul

Am prietene si tiganci. As spune mai multe dar prefer sa nu fac publice anumite lucruri. Cert e ca sunt si tiganci care sunt peste romance la toate capitolele: curatie,omenie,bun simt,harnicie,modestie,moralitate,caracter etc. Indiferent ca va place sau nu sa auziti asta!

Nu vad rostul la astfel de compartii, sa compari o minoritate dintr-o minoritate cu o minoritate dintr-o majoritate, ce concluzii rational vorbind se pot trage de aici??

[Raoul]

Concluzia e ca fiecare padure are uscaciunile ei! Si din nefericire la noi se gasesc din plin! Chiar,esti insurat?

[Yasmina]

În prealabil postat de ovidiu b.

Una este a te declara ortodox şi alta este trăirea acestei credinţe. Este cale lungă de la cuvânt la faptă. Da ai mare dreptate când spui că nu avem nevoie de exemple, credinţa noastră este completă şi nu are nevoie de completări, dar este completă când o trăim şi o mărturisim, până atunci rămâne doar la nivel declarativ de 87% - câţi din ei sunt practicanţi?
Foarte uşor judecăm şi celalte confesiuni şi aruncăm imediat cu piatra în ei. Dar oare nu suntem noi cei vinovaţi pentru starea lor? Oare nu starea noastră de păcătoşenie poate i-a împins spre aceste rătăciri? Unde am fost noi, când ei au ales acest drum? Poate dacă eu eram un creştin ortodox pacticant acum fraţii mei nu erau pe la Gnoză, Prana Nadi, Yoga sau altele (am priteni care au ajuns aici). Unde am fost eu când ei au ales acest drum? Eram la cehfuri şi destrăbălări de tot felul, în loc să fiu lângă ei şi le atrag atenţia sau să mă rog pentru ei. De cele mai multe ori cel nemulţumit ar trebui să fie nemulţumit de sine însuşi pentru că fiecare este artistul vieţii sale şi viaţa pleacă din voinţa şi consţiinţa noastră.

Dumnezeu să ne ierte pe toţi!



Cred că mă înţelegi greşit. Nu susţin ţiganii, am punctat doar un aspect de care ar trebui să ţinem seama - numărul mare de copii pe care îl au ţiganii într-o familie.
Gândul mă duce la precuviosul Paisie Aghioritul care spune că dacă am avea sănătate duhovniească, le-am vedea curate şi pe cele necurate. Aşa cum am privi fructele, la fel am privi si gunoiul, pentru că acesta a ajutat să apară fructele.

lobagii aveau câte 16 copii. Şi erau slugi! Dacă am trăi după legile lui Dumnezeu nu am mai avorta, nu am trăi în preacurvie şi desfrânare şi multe alte păcate. Şi când spun desfrânare mă refer inclusiv la viaţa de familie de unde de fapt ni se trag nouă toate aceste probleme. Înapoi la vechea tradiţie, după cum ne îndeamnă şi sfinţii părinţi.

A face copii in orice conditii si fara implicare pe termen lung pt soarta lor nu este o bravura ci din contra! Sau punem in discutie din nou calitatea versus cantitatea???
Sunt si cazuri de familii ale romanilor cu multi copii,aflati in pragul subzistentei,analfabeti si muritori de foame care au de la 5 copii in sus;pe aceia nu-i vedeti? In gerenal sunt cam marginalizati de societate pt modul barbar,animalicesc in care traiesc.Asemanarea cu animalele vine desigur de la obsesiile trupesti pe care le au,si frecventa lor! A avea o haita de copii arata si faptul ca nu ai timp si preocupare decat pt...reproducere!!!!!
Iar Dumnezeu este departe de a ne dori niste animale,nu?? Ne cere si altceva!
Timp de rugaciune,timp de post,infranare.