Libertatea crestinilor

[Fani71]

În prealabil postat de Traditie1

Iubirea aproapelui e diferita de iubirea fata de Dumnezeu.

Pe aproapele îl iubim în sensul bunatatii.

Pe Dumnezeu Îl iubim în sensul ascultarii/supunerii si în sensul dobândirii Duhului Sfânt. Supunere ca sa ne mentinem în bunavointa Lui, deschidere fata de Duhul Sfânt ca sa ne îndumnezeim/mântuim (mântuirea nu depinde doar de bunavointa lui Dumnezeu ci si de transformarea noastra).


Iubirea poruncita de Dumnezeu e diferita de iubirea psihologica/emotionala si consta în fapte.

Cee ace spui tu contrazice spusele lui Hristos cand vorbeste de 'cea mai mare porunca': ea este una. Iubirea de Dumnezeu si de aproapele sunt unite intr-o singura porunca.
Sau poate nu inteleg eu ce vrei sa spui.

[MariS_]

În prealabil postat de Traditie1

Iubirea aproapelui e diferita de iubirea fata de Dumnezeu.

Pe aproapele îl iubim în sensul bunatatii.

Pe Dumnezeu Îl iubim în sensul ascultarii/supunerii si în sensul dobândirii Duhului Sfânt. Supunere ca sa ne mentinem în bunavointa Lui, deschidere fata de Duhul Sfânt ca sa ne îndumnezeim/mântuim (mântuirea nu depinde doar de bunavointa lui Dumnezeu ci si de transformarea noastra).


Iubirea poruncita de Dumnezeu e diferita de iubirea psihologica/emotionala si consta în fapte.

Eu unul inteleg ca iubirea de Dumnezeu trece prin aproapele.
Chiar Hristos ne avertizeaza ca nu putem sa iubim pe Dumnezeu
daca nu-l iubim pe aproapele. Daca ceea ce se vede nu putem
iubi, cum vom putea iubi ceea ce nu se vede.
Iar ascultarea la fel, faci ascultare fata de aproapele ca sa faci
ascultare fata de Dumnezeu. Toate trec prin aproapele, in el Il
gasesti pe Hristos, prin iubirea lui Il iubesti pe Hristos, prin ascultare
fata de el faci ascultare fata de Hristos, prin apropierea lui Il apropii
pe Hristos, prin purtarea sarcinii lui duci crucea Lui Hristos.
Iertare.

Si a zis [COLOR=#0000ff]Domnul Hristos[/COLOR] asa - dupa ceea ce-i scris in sfanta [COLOR=#0000ff]evanghelie de la Marcu[/COLOR]: "Asculta Israele! Domnul Dumnezeu este singurul Domn. Sa nu ai alt dumnezeu in afara de El si sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta. Aceasta este cea dintai porunca. Si a doua, asemenea acesteia, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti".
Si fariseul care l-a intrebat pe Domnul Hristos despre porunca cea mai mare, despre cea dintai dintre porunci, a zis catre Domnul Hristos: "Bine ai zis, Invatatorule. Pentru ca unul este Dumnezeu si a-l iubi pe El mai presus de orice si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele". Oamenii pe vremea aceea aducea jertfa, aduceau jertfe de animale. Si Domnul Hristos a spus: "Duceti-va si va invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa." - deci: "vreau sa ai mila fata de oameni; sa ai mila si nu ma intereseaza jertfele de animale. Astea n-au nici o valoare acuma, s-au implinit toate. Invatati-va, oameni buni, invatati-va ce inseamna: Mila voiesc si nu jertfa". Jertfa de animale n-are nici o valoare. Are valoare jertfa din iubire, dar pentru asta trebuie sa fii binevoitor fata de omul de langa tine, sa ai mila fata de el.
[SIZE=2][SIZE=2]http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...teofil-paraian

Vad deci o diferenta intre prima porunca si a doua, caci nu se spune sa ne iubim pe noi, ci pe Dumnezeu "din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta", iar pe aproapele ca pe noi insine, adica sa avem mila.
Dragostea fata de aproapele este superioara doar jertfei de animale. Si mai usoara pentru noi.
Matei, 22,
36. Invatatorule, care porunca este mai mare in lege?
37.El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. 38.Aceasta este marea şi întâia poruncă. 39.Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 40.În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.

[/SIZE][/SIZE]

[cristiboss56]

În prealabil postat de MariS_

Eu unul inteleg ca iubirea de Dumnezeu trece prin aproapele.
Chiar Hristos ne avertizeaza ca nu putem sa iubim pe Dumnezeu
daca nu-l iubim pe aproapele. Daca ceea ce se vede nu putem
iubi, cum vom putea iubi ceea ce nu se vede.
Iar ascultarea la fel, faci ascultare fata de aproapele ca sa faci
ascultare fata de Dumnezeu. Toate trec prin aproapele, in el Il
gasesti pe Hristos, prin iubirea lui Il iubesti pe Hristos, prin ascultare
fata de el faci ascultare fata de Hristos, prin apropierea lui Il apropii
pe Hristos, prin purtarea sarcinii lui duci crucea Lui Hristos.
Iertare.

Exact , ai subliniat foarte bine ! Nesocotind pe cel de lângă noi, Îl ignorăm pe Dumnezeu , suntem simplii farisei şi nimic mai mult .

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Si a zis [COLOR=#0000ff]Domnul Hristos[/COLOR] asa - dupa ceea ce-i scris in sfanta [COLOR=#0000ff]evanghelie de la Marcu[/COLOR]: "Asculta Israele! Domnul Dumnezeu este singurul Domn. Sa nu ai alt dumnezeu in afara de El si sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta. Aceasta este cea dintai porunca. Si a doua, asemenea acesteia, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti".
Si fariseul care l-a intrebat pe Domnul Hristos despre porunca cea mai mare, despre cea dintai dintre porunci, a zis catre Domnul Hristos: "Bine ai zis, Invatatorule. Pentru ca unul este Dumnezeu si a-l iubi pe El mai presus de orice si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele". Oamenii pe vremea aceea aducea jertfa, aduceau jertfe de animale. Si Domnul Hristos a spus: "Duceti-va si va invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa." - deci: "vreau sa ai mila fata de oameni; sa ai mila si nu ma intereseaza jertfele de animale. Astea n-au nici o valoare acuma, s-au implinit toate. Invatati-va, oameni buni, invatati-va ce inseamna: Mila voiesc si nu jertfa". Jertfa de animale n-are nici o valoare. Are valoare jertfa din iubire, dar pentru asta trebuie sa fii binevoitor fata de omul de langa tine, sa ai mila fata de el.
[SIZE=2][SIZE=2]http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...teofil-paraian

Vad deci o diferenta intre prima porunca si a doua, caci nu se spune sa ne iubim pe noi, ci pe Dumnezeu "din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta", iar pe aproapele ca pe noi insine, adica sa avem mila.
Dragostea fata de aproapele este superioara doar jertfei de animale. Si mai usoara pentru noi.
Matei, 22,
36. Invatatorule, care porunca este mai mare in lege?
37.El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. 38.Aceasta este marea şi întâia poruncă. 39.Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 40.În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.

[/SIZE][/SIZE]

Ai dreptate, se face o deosebire si sunt spuse sub forma a doua porunci, dar se spune 'asemenea acesteia'.

Ganditi-va si la pilda judecatii, cand Hristos va spune: veniti la mine, caci m-ati vazut flamand si m-ati hranit, m-ati vazut gol si m-ati imbracat etc Iar cand ei zic ca nu au facut asa ceva lui Hristos, El le raspunde: 'De cate ori faceti unele ca acestuia celui mai mic dintre voi, mie mi le faceti.'

Hristos este prezent in fiecare om (facut dupa chipul Lui, si cu care El s-a unit prin intrupare).

[MariS_]

În prealabil postat de Miha-anca

Si a zis [COLOR=#0000ff]Domnul Hristos[/COLOR] asa - dupa ceea ce-i scris in sfanta [COLOR=#0000ff]evanghelie de la Marcu[/COLOR]: "Asculta Israele! Domnul Dumnezeu este singurul Domn. Sa nu ai alt dumnezeu in afara de El si sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta. Aceasta este cea dintai porunca. Si a doua, asemenea acesteia, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti".
Si fariseul care l-a intrebat pe Domnul Hristos despre porunca cea mai mare, despre cea dintai dintre porunci, a zis catre Domnul Hristos: "Bine ai zis, Invatatorule. Pentru ca unul este Dumnezeu si a-l iubi pe El mai presus de orice si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele". Oamenii pe vremea aceea aducea jertfa, aduceau jertfe de animale. Si Domnul Hristos a spus: "Duceti-va si va invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa." - deci: "vreau sa ai mila fata de oameni; sa ai mila si nu ma intereseaza jertfele de animale. Astea n-au nici o valoare acuma, s-au implinit toate. Invatati-va, oameni buni, invatati-va ce inseamna: Mila voiesc si nu jertfa". Jertfa de animale n-are nici o valoare. Are valoare jertfa din iubire, dar pentru asta trebuie sa fii binevoitor fata de omul de langa tine, sa ai mila fata de el.
[SIZE=2][SIZE=2]http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...teofil-paraian

Vad deci o diferenta intre prima porunca si a doua, caci nu se spune sa ne iubim pe noi, ci pe Dumnezeu "din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta", iar pe aproapele ca pe noi insine, adica sa avem mila.
Dragostea fata de aproapele este superioara doar jertfei de animale. Si mai usoara pentru noi.
Matei, 22,
36. Invatatorule, care porunca este mai mare in lege?
37.El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. 38.Aceasta este marea şi întâia poruncă. 39.Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 40.În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.

[/SIZE][/SIZE]

Draga Anca, iubirea de Dumnezeu, asa cum foarte bine ai "citat-o"
si tu mai sus, ramane o simpla abstractie fara iubirea de aproapele.
Iubirea de Dumnezeu se IMPLINESTE prin iubirea de aproapele, altfel
ramane formala. Suntem plini de formalisme, mai adaugam unul?
Iubirea ta nu ajunge direct la Dumnezeu, ci numai prin aproapele.
Jertfa ta, care e expresia cea mai directa a iubirii, se face catre
aproapele, si numai prin aproapele ajunge la Dumnezeu. Dumnezeu
nu are nevoie de jertfa noastra, ci aproapele e cel ce are nevoie.
De aceea toate cate le facem aproapelui sunt considerate ca le
facem Lui Hristos. Hristos nu spune sa-mi dati mie sa mananc, sa
beau, etc., ca nu are nevoie de asa ceva, ci aproapele are nevoie.
De aceea mantuirea noastra sta in relatia cu aproapele, ca altfel
ne-am putea mantui si singuri.
Iertare.

Ma bucur, Fani, ca esti de acord, mai ales ca iubirea de Dumnezeu presupune mult mai multe decat numai dragostea de aproapele: rugaciunea, inchinarea, metania; ori toate acestea nu le facem in fata aproapelui, sau chiar a noastra.

Citind unele postari am gasit exprimata ideea ca e suficient sa il iubesti, in sens omenesc, adica fara a tine cont de Evanghelii, pe aproapele. Aceiasi erau si pentru o iubire a propriei persoane, in sens de rasfat, chiar de idolatrie a propriului corp. De aici nevoia mea de a sublinia diferenta.

Intr-adevar, iubirea de Dumnezeu devine adevarata doar dublata fiind de dragostea, in sens de mila, fata de aproapele. Trebuie sa fim atenti la caderile inerente in dragostea noastra fata de aproapele, care au si ele rolul lor in cresterea noastra spirituala; sa le depasim, ca sa nu confundam cumva, cum zice si Cristian, dragostea formala, fariseismul, cu iubirea adevarata, din toata inima. Are insa grija Dumnezeu sa ne puna la incercare si sa ne dea inapoi, atunci cand suntem tentati sa ne mintim... frumos.
Sa fim insa fiecare atenti la propriul nostru fariseism, pe care il avem intr-o masura mai mica sau mai mare cu totii, pana cand nu ne sfinteste Dumnezeu prin mare mila Sa, si ne ia toate pacatele si le arunca la groapa cu gunoi. Dar pana acolo mai e cale lunga si mai avem inca multe lupte de dus cu noi insine.

În prealabil postat de MariS_

Draga Anca, iubirea de Dumnezeu, asa cum foarte bine ai "citat-o"
si tu mai sus, ramane o simpla abstractie fara iubirea de aproapele.
Iubirea de Dumnezeu se IMPLINESTE prin iubirea de aproapele, altfel
ramane formala. Suntem plini de formalisme, mai adaugam unul?
Iubirea ta nu ajunge direct la Dumnezeu, ci numai prin aproapele.
Jertfa ta, care e expresia cea mai directa a iubirii, se face catre
aproapele, si numai prin aproapele ajunge la Dumnezeu. Dumnezeu
nu are nevoie de jertfa noastra, ci aproapele e cel ce are nevoie.
De aceea toate cate le facem aproapelui sunt considerate ca le
facem Lui Hristos. Hristos nu spune sa-mi dati mie sa mananc, sa
beau, etc., ca nu are nevoie de asa ceva, ci aproapele are nevoie.
De aceea mantuirea noastra sta in relatia cu aproapele, ca altfel
ne-am putea mantui si singuri.
Iertare.

Draga MariS, nu sunt sigura ca ai dreptate in aceasta privinta. Sunt acum sub influenta lecturii despre calugarii manastirii Pecersca, a Pesterilor de la Kiev. Viata lor dedicata exclusiv lui Dumnezeu in prima parte, cea de nevointa, nu i-a lipsit mai incolo de sfintire. Am citit ca si in alte manastiri calugarii nu trebuie sa faca milostenie, caci si aceasta se face abia dupa ce se ajunge la deosebirea duhorilor, deci nu la intamplare. Milostenia este insa permisa oricand mirenilor.
Problema mea mare nu e lipsa dragostei pentru aproapele, care e aproape imposibila, atata timp cat citesti Scriputurile si scrierile Sfintilor Parinti; ci mai degraba dragostea prost inteleasa pentru aproapele, acordandu-i, din nestiinta, suport in cele rele, in loc de cele bune si idolatrie, dragoste fara discernamant.
Cine zice ca Il iubeste pe Dumnezeu, dar refuza sa aiba mila, se minte pe sine. Dar nici a avea mila fara rugaciune nu se poate. Nici credinta fara fapte, nici fapte fara credinta.

[andrei_im]

În prealabil postat de Miha-anca

Cine zice ca Il iubeste pe Dumnezeu, dar refuza sa aiba mila, se minte pe sine.

Acela nici nu Il iubeste pe Dumnezeu. Din dragostea catre Dumnezeu primim, in dar, si asemanarea cu El. Nu exista nici o virtute in om, care sa nu fi fost in Dumnezeu dintotdeauna. De aceea ni se spune "fiti dumnezei!", caci Dumnezeu este bun, iertator, milostiv, dinainte sa ne nastem noi pe pamant. Dumnezeul este chiar primul credincios. Asa ne spune Scriptura. Este credincios fagaduintei Sale.

[MariS_]

În prealabil postat de Miha-anca

Draga MariS, nu sunt sigura ca ai dreptate in aceasta privinta. Sunt acum sub influenta lecturii despre calugarii manastirii Pecersca, a Pesterilor de la Kiev. Viata lor dedicata exclusiv lui Dumnezeu in prima parte, cea de nevointa, nu i-a lipsit mai incolo de sfintire. Am citit ca si in alte manastiri calugarii nu trebuie sa faca milostenie, caci si aceasta se face abia dupa ce se ajunge la deosebirea duhorilor, deci nu la intamplare. Milostenia este insa permisa oricand mirenilor.
Problema mea mare nu e lipsa dragostei pentru aproapele, care e aproape imposibila, atata timp cat citesti Scriputurile si scrierile Sfintilor Parinti; ci mai degraba dragostea prost inteleasa pentru aproapele, acordandu-i, din nestiinta, suport in cele rele, in loc de cele bune si idolatrie, dragoste fara discernamant.
Cine zice ca Il iubeste pe Dumnezeu, dar refuza sa aiba mila, se minte pe sine. Dar nici a avea mila fara rugaciune nu se poate. Nici credinta fara fapte, nici fapte fara credinta.

Draga Anca, inteleg foarte bine ce vrei sa spui, ba chiar si cat de departe
bat cuvintele tale. Sigur, ai dreptate in ceea ce afirmi. Sigur, metaniile,
rugaciunile si inchinarile sunt foarte bune, dar atentie, pot fi la fel de bine
doar formale si inselatoare. satana e specialist in tragerea de mana dreapta.
Pe cand iubirea de aproapele fiind concreta e mai greu de inselat. Plus ca
nu te lasa sa pici in autoiubire si mai ai si beneficiu iubirea lui pentru tine.
De-aia insist ca iubirea de Dumnezeu e din doua bucati: prima catre aproapele
si de la el spre Dumnezeu. Pentru ca verificarea se face in aproapele si e
mai sigura aceasta verificare, decat autoverificarea ta subiectiva.
Iertare.