Ganduri...

[14carol06]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Ce edificator este chiar si un simplu dialog.
Doamne ajuta!

Asa este!ai perfecta drteptate! Apropo ,frumos oras aveti!Dintre toate orasele mai mari din tara asta Clujul imi place cel mai mult!Sunt indragostit de el!Acum 11 ani trebuia sa ma mut in Cluj,dar din cauza locuintei nu s-a putut.Doamne ajuta!

În prealabil postat de 14carol06

Asa este!ai perfecta drteptate! Apropo ,frumos oras aveti!Dintre toate orasele mai mari din tara asta Clujul imi place cel mai mult!Sunt indragostit de el!Acum 11 ani trebuia sa ma mut in Cluj,dar din cauza locuintei nu s-a putut.Doamne ajuta!

Sincer, m-ai uns la inima cu aceasta remarca!

[14carol06]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Sincer, m-ai uns la inima cu aceasta remarca!

Judecata sanatoas in conversatie valoreaza mai mult decat elocventa,cu cat o judecata este mai superficiala si mai pripita,cu atat ea este mai ireductibila,odreapta judecata asupra lucrurilor e adevarata temelie a tuturor virtutilor,

[14carol06]

Sa nu te nasti,e cea mai buna soarta,dar dac-ai prins sa vezi lumina zilei,e bine sa te-ntorci cat mai degraba,de unde-ai rasarit.Iar daca treci de pragul tineretii,tulburatoare-n jocu-i fara noima,infrant de chin,ai sa mai poti urca?Cine-i crutat de truda si de pizma,de certuri,de discordiisi de lupta?Ori de o moarte?Si cea din urma vine,nevolnica,urata batranete;insingurata,de prieteni pustiita,tot ce-i mai rau pe lume aducand!

[carmina]

Curgând liniştit spre mare, un fluviu întâlni în calea sa un deşert şi se opri. În faţa lui se aşterneau doar stânci cu tot felul de capcane şi peşteri ascunse, dune de nisip care se pierdeau departe la orizont. Fluviul rămase încleştat de teamă.
- Acesta îmi este sfârşitul. Nu voi izbuti să străbat deşertul. Nisipul îmi va absorbi apa şi eu voi dispărea. Nu voi ajunge niciodată la mare. Totul este pierdut, gândi cu disperare.
Încetişor, apele sale începură să se încălzească. Fluviul era pe cale să se transforme într-o mlaştină şi să moară.
Însă vântul auzise plângerea sa şi se hotărî să-i salveze viaţa.
- Lasă-te încălzit de soare, astfel te vei ridica la cer sub formă de vapori. De restul mă voi ocupa eu, îi sugeră el.
Fluviului i se făcu încă mai frică:
- Eu sunt făcut să curg lin şi maiestuos printre două maluri de pământ, rămânând lichid. Nu sunt făcut să zbor prin aer.
Vântul răspunse:
- Nu-ţi fie teamă. Atunci când te vei înălţa spre cer sub formă de vapori te vei transforma într-un nor. Eu te voi purta dincolo de deşert şi tu vei putea să cazi iar pe pământ sub formă de ploaie; vei redeveni astfel fluviu şi vei ajunge la mare.
Dar fluviului îi era prea frică şi de aceea fu înghiţit de deşert.

Mulţi dintre noi uităm că nu există decât o singură cale pentru ca să putem depăşi neprevăzutul deşert al simţirii şi dificilele perioade de secetă care stăvilesc uneori liniştitul curs al existenţei noastre.
Această cale este viaţa spirituală, care presupune disponibilitatea de a ne lăsa transformaţi de Soarele care este Dumnezeu şi duşi de Vântul Spiritului. Dar asta implică un risc pe care puţini ni-l asumăm.

(Bruno Ferrero)

[14carol06]

În prealabil postat de carmina

Curgând liniştit spre mare, un fluviu întâlni în calea sa un deşert şi se opri. În faţa lui se aşterneau doar stânci cu tot felul de capcane şi peşteri ascunse, dune de nisip care se pierdeau departe la orizont. Fluviul rămase încleştat de teamă.
- Acesta îmi este sfârşitul. Nu voi izbuti să străbat deşertul. Nisipul îmi va absorbi apa şi eu voi dispărea. Nu voi ajunge niciodată la mare. Totul este pierdut, gândi cu disperare.
Încetişor, apele sale începură să se încălzească. Fluviul era pe cale să se transforme într-o mlaştină şi să moară.
Însă vântul auzise plângerea sa şi se hotărî să-i salveze viaţa.
- Lasă-te încălzit de soare, astfel te vei ridica la cer sub formă de vapori. De restul mă voi ocupa eu, îi sugeră el.
Fluviului i se făcu încă mai frică:
- Eu sunt făcut să curg lin şi maiestuos printre două maluri de pământ, rămânând lichid. Nu sunt făcut să zbor prin aer.
Vântul răspunse:
- Nu-ţi fie teamă. Atunci când te vei înălţa spre cer sub formă de vapori te vei transforma într-un nor. Eu te voi purta dincolo de deşert şi tu vei putea să cazi iar pe pământ sub formă de ploaie; vei redeveni astfel fluviu şi vei ajunge la mare.
Dar fluviului îi era prea frică şi de aceea fu înghiţit de deşert.

Mulţi dintre noi uităm că nu există decât o singură cale pentru ca să putem depăşi neprevăzutul deşert al simţirii şi dificilele perioade de secetă care stăvilesc uneori liniştitul curs al existenţei noastre.
Această cale este viaţa spirituală, care presupune disponibilitatea de a ne lăsa transformaţi de Soarele care este Dumnezeu şi duşi de Vântul Spiritului. Dar asta implică un risc pe care puţini ni-l asumăm.

(Bruno Ferrero)

Foarte frumos ! Mai scrie!Doamne ajuta!

[14carol06]

[COLOR=red]Adineauri trageam cu ochiul pe Pro TV,si Maruta spunea ceva despre luna martie ,care nu lipseste din post,insa cica daca martie nu lipseste din post asa nu ar trebui sa lipseasca striptisul de pe ziua de 8 martie.Ce-a ajuns si lumea asta!Parca in alte vremuri nu foarte indepartate,ziua aceasta rea considerata ziua mamei,a femeii,dar observ ca pe zi ce trece uitam de lururile frumoase din viata noastra si degeneram!COMENTATI! [/COLOR]

[carmina]

Ruga fierbinte

Asadar, sa ne apropiem de El, usa cea duhovniceasca, sa batem ca sa ne deschida, sa cerem painea vietii, zicandu-i:
Da-mi Doamne painea vietii ca sa viez ca, fiind groaznic constrans de foamea rautatii, ma sfarsesc. Da-mi haina cea luminoasa a mantuirii, ca sa-mi acopar rusinea sufletului, caci gol fiind, sunt lipsit de puterea Duhului (Tau) si lipsit de bunul simt din pricina rusinoaselor patimi.

Si daca-ti va spune:
Aveai un vesmant, ce-ai facut cu el? raspunde-I zicand:
Am cazut in mainile talharilor care m-au ranit cumplit, m-au lasat aproape mort, m-au dezbracat, luand totul de la mine.
Da-mi incaltaminte duhovniceasca, caci maracinii si ciulinii mi-au strapuns (talpile);ratacind prin pustie, nu pot sa mai merg.
Da-mi vedere inimii ca iarasi sa vad; deschide ochii inimii mele, caci vrajmasii nevazuti m-au orbit, acoperindu-ma cu valul intunericului si nu mai pot privi cereasca fata Ta, atat de dorita.
Da-mi urechi duhovnicesti ca mi-a surzit mintea si nu mai pot auzi si intelege dulcile si placutele Tale convorbiri (cu mine).
Da-mi untdelemnul veseliei si vinul bucuriei duhovnicesti, ca sa-mi bandajez ranile si din nou sa-mi reiau lucrul.
Tamaduieste-ma si-mi da iarasi sanatatea, caci dusmanii mei, talhari inversunati, m-au lasat legat si aproape mort.

Fericit sufletul care se roaga cu staruinta si cu credinta, ca unul foarte sarac si ranit, ca va fi lipsit de invinuiri si i se va pregati vesnica insanatosire si vindecare, dar se va si razbuna pe vrajmasii lui, adica pe patimile pacatoase, caci credincios (de incredere) este Domnul, Care a fagaduit, El Care ne va da ceea ce am cerut. Slava bunatatii Lui.
(Sfantul Macarie Egipteanul - “21 de cuvantari despre mantuire”)

[14carol06]

În prealabil postat de carmina

Ruga fierbinte

Asadar, sa ne apropiem de El, usa cea duhovniceasca, sa batem ca sa ne deschida, sa cerem painea vietii, zicandu-i:
Da-mi Doamne painea vietii ca sa viez ca, fiind groaznic constrans de foamea rautatii, ma sfarsesc. Da-mi haina cea luminoasa a mantuirii, ca sa-mi acopar rusinea sufletului, caci gol fiind, sunt lipsit de puterea Duhului (Tau) si lipsit de bunul simt din pricina rusinoaselor patimi.

Si daca-ti va spune:
Aveai un vesmant, ce-ai facut cu el? raspunde-I zicand:
Am cazut in mainile talharilor care m-au ranit cumplit, m-au lasat aproape mort, m-au dezbracat, luand totul de la mine.
Da-mi incaltaminte duhovniceasca, caci maracinii si ciulinii mi-au strapuns (talpile);ratacind prin pustie, nu pot sa mai merg.
Da-mi vedere inimii ca iarasi sa vad; deschide ochii inimii mele, caci vrajmasii nevazuti m-au orbit, acoperindu-ma cu valul intunericului si nu mai pot privi cereasca fata Ta, atat de dorita.
Da-mi urechi duhovnicesti ca mi-a surzit mintea si nu mai pot auzi si intelege dulcile si placutele Tale convorbiri (cu mine).
Da-mi untdelemnul veseliei si vinul bucuriei duhovnicesti, ca sa-mi bandajez ranile si din nou sa-mi reiau lucrul.
Tamaduieste-ma si-mi da iarasi sanatatea, caci dusmanii mei, talhari inversunati, m-au lasat legat si aproape mort.

Fericit sufletul care se roaga cu staruinta si cu credinta, ca unul foarte sarac si ranit, ca va fi lipsit de invinuiri si i se va pregati vesnica insanatosire si vindecare, dar se va si razbuna pe vrajmasii lui, adica pe patimile pacatoase, caci credincios (de incredere) este Domnul, Care a fagaduit, El Care ne va da ceea ce am cerut. Slava bunatatii Lui.
(Sfantul Macarie Egipteanul - “21 de cuvantari despre mantuire”)

[COLOR=red]Frumos!A fi fericit sia te mantui depinde numai si numai de tine,nicidecum de altii.Cauta sa citesti si topicul meu despre prietenie si dragoste![/COLOR]

[14carol06]

• [COLOR=red]Marturisiti-va Domnului ca este bun,ca in veac este mila Lui!Nu a vadit dintru-ntai Dumnezu tainele toate-ale vietii.Ci iscodind peste vremi,oamenii afla ce-i bun.Iata cuvinte de spus la foc si la vreme de iarna.Toate Le vede si toate Le-aude cu Fiinta Lui toata,fara de truda ci numai cu gandul El clatina totul.Toate se trag din pamant si-n pamant isi au toate sfarsitul.Cate pe lume se nasc si sporesc doar pamant sunt si apa...Marea-i al apei izvor si tot marea starneste si vantul.Fara de-ntinderea ei nu s-ar isca printre nori,nici n-ar razbi catre glie puterile vantului;unda fluviilor nu s-ar urni,nici n-ar ploua din vazduh.Marea,intinderea marii,sub mana Domnului,doar ea isca norii si vantul![/COLOR]