DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS

ALTE FELURI DE A PUNE INCEPUT BUN VIETII NOASTRE

Venind un oarecare la chilia [Panaguda a] Parintelui Paisie, care era din orasul Florina, parintele face o remarca despre bunatatea mitropolitului de acolo. Iar acel oarecare il intreaba: "In ce echipa joaca [mitropolitul]?" .
Pornind de la faptul ca acela era robit de fotbal, incat nici pe mitropolitul locului nu-l stia, Parintele afirma ca aceasta nestiinta, caracteristica lumii contemporane, nu se justifica decat pentru cei putini la minte sau pentru prunci.

Iar in continuare ofera pilda unui adolescent grec razvratit, pentru a-si sustine spusele. Povesteste Parintele:

"Un copil razvratit a plecat in Germania. Acolo l-au inchis intr-un centru de reabilitare, deoarece s-a incurcat cu droguri, etc. Nu a fost ajutat de nicaieri. Acolo i-a dat cineva o Evanghelie. A citit-o si s-a schimbat imediat. "Ma duc in Grecia, a spus. Acolo e Ortodoxia". S-a intors in satul sau. Rudele l-au sfatuit sa se insoare. L-au insurat. A dobandit si un copil. Citea Evanghelia, mergea la biserica, respecta zilele sfinte. Ceilalti care il vedeau traind asa spuneau: "Acesta, de vreme ce citeste Evanghelia, inseamna ca sufera, a innebunit!" Dupa putin timp l-a parasit si femeia lui, luand cu ea si copilul. Dupa ce a plecat femeia sa acela le-a parasit si el pe toate cele ce le avea in sat, ogoare, tractor etc si s-a dus prin pesteri unde pustnicea.. Insa un duhovnic i-a spus: "Trebuie sa-ti gasesti femeia, sa va intelegeti si dupa aceea sa hotarasti ce vei face". A pornit spre Tesalonic, ca sa-si afle femeia. Credea, deoarece i-a spus duhovnicul, i-o va descoperi Hristos.. In Tesalonic, Hristos nu i-a descoperit pe femeia sa. Intre timp, a aflat insa niste germani, pe care i-a catehizat. Unul dintre ei s-a botezat. Acestia i-au platit biletul si s-a dus in Atena. Nici acolo n-a aflat-o. Aceia [germanii] i-au platit iarasi biletiul si s-a dus in Creta.. Acolo a gasit ceva de lucru si s-a dus la un duhovnic. Acela, indata ce a auzit problema sa, i-a spus: "Nu cumva femeia si copilul tau sunt asa si asa? Aici undeva lucreaza o femeie. Nu are mult timp de cand a venit". Si i-a descris cum arata acea femeie. "Ea trebuie sa fie"- spune el. Duhovnicul a instiintat-o. Aceea, de cum l-a vazut, a ramas uimita. "M-ai aflat cu vraji, i-a spus. Esti vrajitor!". Si l-a lasat si a plecat inainte de a apuca sa-i vorbeasca. A pierdut-o iarasi. A aflat despre mine si a venit la coliba. A batut o data si a astepta. S-a dat intr-o parte si, pana sa deschid, facea metanii. Purta niste haine vechi. Mi-a povestit totul. Aveam cateva smochine uscate si i-am dat. "Vrei smochine?" "Nu am dinti" - mi-a raspuns. "Nici eu nu am", ii raspund. "Pe tine te doare? ma intreaba din nou. Pe mine ma doare. Dar dinlauntrul durerii iese bucuria lui Hristos" - imi spune. "Vrei vreo flanea?" - il intreb. "Am doua, imi raspunde. Daca se va incalzi timpul, una am s-o dau". "Asculta, ii spun - pana sa te descurci si o sa te intelegi cu femeia ta, sa ai grija de sanatatea ta, pentru ca ai raspundere si pentru copil". O astfel de ravna! O astfel de credinta! Nu avea nici 27 de ani. Sa fi cunoscut acesta viata monahala! Era cu desavarsire nestiutor, dar avea dispozitie buna si Dumnezeu l-a ajutat si a inaintat adanc, evangheliceste."

- Din Cuviosul Paisie Aghioritul - "Cuvinte", vol. II - "Trezire Duhovniceasca", p. 38-40 -


Iertati-ma, fratilor si surorilor intru Domnul Hristos, si va rugati si pentru mine, pacatosul!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Razvan

Cei ce au primit botezul in Hristos au capatat harul mistic, dar acesta lucreaza in masura in care ei implinesc poruncile... Inima care se lasa tarata de vreo placere de la locul stradaniilor consimtite de bunavoie, este greu de tinut in loc asemenea unui bolovan foarte greu ce se rostogoleste la vale.
Asa cum vitelul lipsit de experienta, alearga dupa iarba, ajunge intr-un loc marginit de prapastii, tot asa este si sufletul pe care gandurile l-au izgonit, incetul cu incetul, de la locul sau.

[cristiboss56]

"Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos il atata la lupta pe diavol. Caci sufletul ce se sileste in Rugaciunea lui Iisus poate dobandi totul, si binele si raul. Mai intai omul va vedea raul din launtrul inimii sale, apoi binele. Aceasta rugaciune il atata pe diavol si tot acesata rugaciune il va smeri si-l va alunga. Aceasta rugaciune da pe fata pacatul care este in noi si tot aceasta rugaciune va birui si smulge incetul cu incetul puterea diavolului din inima noastra."

[cristiboss56]

Aceasta rugaciune are puterea de a invia pe cei omorati de pacate si de a-i izgoni pe demoni ( Ioan 11 , 25 ) .Rugaciunea lui Iisus descopera mai intai prezenta demonilor in om si apoi ii izgoneste. Puterea satanei, care salasuieste in om in vremea vietii lui pacatoase , cand aude numele Domnului Iisus Hristos, chemat in rugaciune de cel ce se roaga, incepe sa se clatine, ne arata Ierod. Cleopa Paraschiv. Atunci diavolul atata in om toate patimile, cautand sa-l intrerupa pe crestin de la rugaciune si sa-l inspaimante. Preacuviosul Parintele nostru Ioan Proorocul arata ca lucrarea patimilor si a demonilor sunt legate intre ele, caci demonii lucreaza prin mijlocirea patimilor. Cand in vremea Rugaciunii lui Iisus vom simti o deosebita tulburare si fierbere a patimilor, sa nu cadem in deznadejde si tulburare din aceasta pricina. Dimpotriva , sa ne imbarbatam si sa ne pregatim pentru o nevointa mai puternica cu Rugaciunea lui Iisus , ca unii ce simtim in chip vadit ca rugaciunea a inceput sa produca in noi lucrarea care ii este proprie.

[patinina34]

[COLOR=blue]Cuvant despre mantuitoarea numire si chemare a Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, sfanta cu adevarat si dumnezeiasca rugaciune [isihasta][/COLOR]

(P.G. 155, 541-549)

[SIZE=3]I[/SIZE]

Sunt numeroase rugaciuni despre care in parte vom vorbi dupa cat ne va fi in putinta. Intre toate insa, mai ales, este cea data noua in Evanghelie de Domnul nostru Iisus Hristos, continand pe scurt toata invatatura si puterea evanghelica, adica mantuitoarea chemare a Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, despre care si alti multi incercati dintre cuviosii nostri Parinti au scris, cum sunt Parintele cu cuvinte de aur care a invatat despre aceasta rugaciune in trei cuvantari, sau ca Purtatorul de Dumnezeu Parinte al Scarii, sau ca Nichifor ascetul, ori ca cel intre sfinti episcop al Foticeii, Diadoh, sau ca Simeon Noul Teolog, si ca ceilalti in care in mod vrednic a locuit Duhul lui Dumnezeu. Aceasta rugaciune inca se mai numeste si in Sfantul Duh, dupa cum spune si Pavel ca "nimeni nu poate sa numeasca pe Iisus Hristos Domn decat in Duhul Sfant". Si de la Dumnezeu este cel care zice aceasta. "Orice duh, zice, care marturiseste ca Domnul Iisus Hristos a venit in trup este de la Dumnezeu".
II
In aceste zile ale noastre au scris impreuna cu Duhul despre aceasta mai cu osebire, ca fiind cu adevarat si ei de la Dumnezeu, de Dumnezeu graitorii si purtatorii si hristoforii si in adevar indumnezeitii Calist, cel intre sfinti Parinte al nostru si Patriarh de la Dumnezeu al capitalei noua Roma, si Ignatie, cel de un gand cu el si impreuna nevoitor. Acestia au scris cu foarte mare iscusime o carte duhovniceste si dumnezeieste gandita in care au pus la un loc cele inrudite [cu aceasta tema] asezate in o suta de capete aratand si prin numar desavarsirea invataturii. Aceste vlastare desavarsite ale imparatestii cetati, au vietuit inainte impreuna facand toate si ducand viata in feciorie si in calugareasca supunere, iar apoi traind neintrerupt impreuna ascetic si cereste viata cea in Hristos, pentru care Insusi Hristos catre Tatal s-a rugat pentru noi toti [ca s-o avem], pazind-o in ei insisi ca niste luminatori, dupa Pavel, in lume, si au fost vazuti avand cuvantul vietii. Caci s-au ostenit mai mult decat multi dintre sfinti pentru unitatea si iubirea in Hristos, incat sa nu se vada vreodata vreo deosebire in obiceiuri sau vreo intristare fie si trecatoare, lucru care intre oameni este aproape cu neputinta. De aceea, s-au facut ca niste ingeri, pazind in ei pacea lui Dumnezeu care este Iisus Hristos, pacea noastra, cum a zis Pavel, "Cel ce face pe cele doua una si a Carui pace covarseste orice minte", predandu-se cu pace linistii celei mai de sus si intreit luminate, degrab vazand tot mai clar pe Iisus pe Care L-au iubit din suflet si pe Care cu adevarat L-au cautat. Si s-au facut una cu El, si cu lumina Lui prea dulce si s-au facut partasi fara saturare Dumnezeirii. Inca si arvuna Duhului au luat de aici, curatindu-se prin faptuire si contemplatie si s-au facut partasi, intocmai ca apostolii, dumnezeiestii lumini cea din munte. Si au aratat multora in chip vizibil spre marturie fata lor stralucitoare ca a lui Stefan, harul aratandu-se nu numai in inima lor, ci si pe chipul lor. De aceea au fost vazuti la fel ca si acel mare Moise, dupa cum marturisesc cei care i-au vazut, stralucindu-le figura ca soarele. Intocmai ca acest fericit, bine patimind si invatand prin experienta, au vorbit cu limpezime despre dumnezeiasca lumina a lucrarii naturale a lui Dumnezeu si a harului. Si, in plus, aduc martori pe sfinti cand vorbesc despre aceasta sfanta rugaciune.
III
Deci aceasta dumnezeiasca rugaciune, chemarea Mantuitorului nostru? Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma?, este si rugaciune si fagaduinta, si marturisire a credintei, si datatoare a Duhului, si aducatoare a dumenzeiestilor daruri, si curatire a inimii, si alungarea demonilor, si locuire in noi a lui Iisus Hristos, si izvor al intelesurilor duhovnicesti si al gandurilor dumnezeiesti, si izbavire de pacate, si tamaduire a trupului si a sufletului, si datatoare a dumnezeiestii luminari, si izvor al milei dumnezeiesti, si rasplatitoare intru smerenie cu descoperiri ale tainelor dumnezeiesti si singura mantuitoare caci aduce cu ea numele mantuitor al Dumnezeului nostru, singurul nume care trebuie chemat de noi, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Si nu este altul in care sa ne mantuim, dupa cum spune Apostolul. De aceea este si rugaciune, caci prin ea cerem dumnezeiasca mila, si fagaduinta caci prin ea ne infatisam pe noi insine lui Hristos prin insasi chemarea Lui. Inca si marturisire este, deoarece aceasta a marturisit Petru, fiind fericit de Domnul; si datatoarea Duhului este fiindca "nimeni nu poate numi Domn pe Iisus Hristos decat in Duhul Sfant". Si datatoare a darurilor dumnezeiesti e, caci "pentru aceasta iti voi da tie, zice Hristos lui Petru, cheile imparatiei cerurilor". Si curatirea inimii, caci Il cheama si-L vede pe Dumnezeu care curateste pe privitor. Si izgonire a demonilor, caci in numele lui Iisus Hristos au fost alungati si sunt haituiti toti dracii. Si locuire a lui Hristos, caci, prin pomenirea Lui, Hristos este in noi si prin pomenirea-I se salasluieste si da bucurie. "Adusu-mi-am aminte, zice, de Dumnezeu, si m-am bucurat". Mai este si izvor al intelesurilor si gandurilor duhovnicesti, fiindca Hristos este comoara oricarei intelepciuni si cunostinte si da pe aceasta celor in care locuieste. E si izbavire de pacate caci despre ea zice: "cate veti dezlega vor fi dezlegate si in cer", este si tamaduire a sufletelor si a trupurilor caci "in numele lui Iisus Hristos scoala-te si umbla" zice, si: "Enea, te vindeca Iisus Hristos". Este aceasta rugaciune si datatoare a luminarii dumnezeiesti caci Hristos este lumina cea adevarata si harul si stralucirea Lui le-o daruieste celor care Il cheama pe El. "Si va fi, zice, lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi" si: "cel ce Imi urmeaza Mie, nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii". Si izvor al milei dumnezeiesti este, caci mila cerem, iar Domnul este milostiv si se milostiveste de toti cei care-L cheama, si face degraba dreptate celor care striga catre El. Este si rasplatire cu descoperiri a tainelor dumnezeiesti catre cei smeriti caci lui Petru, pescarul, aceasta i s-a dat de la Tatal cel ceresc prin descoperire. Si Pavel a fost rapit in Hristos si a auzit descoperiri, si ea, rugaciunea, intotdeauna lucreaza aceasta. E si singura mantuitoare pentru ca, in nimeni altul, zice Apostolul, nu este sa ne mantuim noi. Iar acesta este Mantuitorul lumii Hristos. De aceea in ziua cea de pe urma va marturisi toata limba si va lauda cu voie si fara de voie pe Domnul Iisus Hristos intru slava lui Dumnezeu Tatal. Rugaciunea aceasta este si semn al credintei noastre, ca suntem si ne chemam crestini si marturie ca de la Dumnezeu suntem. Caci orice duh care marturiseste ca Domnul Iisus Hristos a venit in trup, este, zice, de la Dumnezeu, dupa cum am mai aratat. Iar tot cel ce nu marturiseste aceasta nu e de la Dumnezeu. Si acesta este Antihristul, cel ce nu-L marturiseste pe Iisus Hristos. De aceea trebuie ca toti credinciosii sa marturiseasca neincetat acest nume, si pentru proclamarea credintei, si pentru dragostea Domnului nostru Iisus Hristos, de care nimeni nu ne va putea desparti vreodata, si pentru harul care vine din numele Lui si pentru iertarea si izbavirea si vindecarea, sfintirea si luminarea si toate cele spre mantuire. Caci intru acest dumnezeiesc nume apostolii au savarsit si minuni si au invatat. Caci zice dumnezeiescul evanghelist "acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu" - iata credinta. "Si crezand, viata sa aveti intru numele Lui" - iata mantuirea si viata.

[patinina34]

IV
Acest nume deci, ca o rugaciune, sa-l zica tot cel evlavios si cu mintea in sine si cu gura, si stand si umbland, si asezat si in picioare, si orice ar face sau ar zice, pe sine insusi spre aceasta sa se osteneasca si sa se forteze. Va gasi o mare bucurie si veselie, asa cum au experienta aceasta cei ce se ingrijesc de ea. Caci aceasta lucrare este si pentru cei din pustiu, si pentru monahii ce se afla in mijlocul zgomotelor, si in orice alta conditie ar fi, toti trebuie in fiecare caz sa aiba ca model lucrarea acestei rugaciuni dupa putere, atat clericii, cat si monahii si laicii. Monahii deci, ca unii aflati in aceasta ceata, au obligatia necesara pentru aceasta, chiar avand ascultari in locuri galagioase, totdeauna sunt obligati sa se straduiasca spre lucrarea acestei rugaciuni si sa se roage Domnului neincetat, chiar si dupa vreo tulburare sau intunecare sufleteasca, ca nu cumva prin dezinteresul mintii aceasta sa fie furata de vrajmas si sa fie robita, ci sa revina la rugaciune si sa se bucure cei care se reintorc la ea. Cei hirotoniti sa se ingrijeasca de lucrarea aceasta apostolica si de dumnezeiasca predica si de savarsirea lucrarilor dumnezeiesti aratand iubirea lui Hristos. Cei din lume insa, ca pe o emblema a lor si ca un semn al credintei, si paza si sfintire, si alungare a oricarei ispite, sa lucreze aceasta rugaciune, dupa putere. Asadar toti cei hirotoniti, laicii si monahii sculandu-se din somn, trebuie sa-si indrepte gandul spre Hristos intai, si de Hristos mai intai sa-si aminteasca, si aceasta sa o aduca inceput al oricarei cugetari ca jertfa lui Hristos. Ca de Hristos, Care ne mantuieste si atat ne iubeste, trebuie sa ne amintim inainte de orice alt gand fiindca suntem si ne numim crestini si ne-am imbracat in El prin dumnezeiescul Botez, si am primit pecetea Lui prin Mir, si ne-am facut partasi Sfantului Sau Trup si Sange si inca ne impartasim cu acestea, si suntem madularele Lui, si templu caci in El ne-am imbracat si locuieste intru noi, iar pentru aceasta Il iubim si vesnic de El trebuie sa ne amintim. Fiecare, deci, sa aiba in plus si un timp hotarat dupa putere in care sa zica aceasta rugaciune de un anumit numar de ori. Iar despre aceasta ajunge cate am spus; iar de voieste cineva mai multe, sunt numeroase scrieri care invata. Caci incepusem deja sa vorbim despre rugaciunile Bisericii care se savarsesc dupa randuiala, cand s-a facut ceruta o lamurire si despre aceasta rugaciune isihasta. Si am vazut acum dupa putere. Deci, mai intai zicem ca aceasta este lucrarea ingerilor, cum am mai aratat, si ca Biserica are zel spre ea, ca spre una prea dumnezeiasca. Caci orice alta lucrare, adica milostenia si slujirea fratilor, vizitarea bolnavilor si purtarea de grija a celor intemnitati sau robiti, necazurile si cele asemenea, se savarseste pentru iubirea de frati si prin ei este dusa la Dumnezeu. Iar saracia si postul, culcarea pe jos si plecarea genunchilor, privegherea si celelalte randuite spre smerirea trupului pentru curatenie, si pe Dumnezeu Il apropie si prieten Il fac si ca jertfa buna Lui sunt, dar nu I se infatiseaza lui Insusi Dumnezeu. Rugaciunea insa infatiseaza lui Dumnezeu Insusi si uneste cu El, si cele ale prietenului savarseste si vorbeste si are indrazneala si cere si una se face cu Acela. Trebuie deci in mod necurmat si neincetat sa fie zisa aceasta rugaciune, intocmai ca cea a ingerilor. Caci doar asta cere Dumnezeu de la noi, sa ne aducem aminte de El, si impreuna cu El sa fim, si doar pe El sa-L cautam si sa-L iubim si sa-L vedem asa incat si cele ale Lui sa le primim in mod curat si nemijlocit. Dar fiindca acest lucru ne este cu neputinta din cauza invelisului trupului si a trebuintelor, si abia unora in mod rar li s-a facut acest dar al lui Dumnezeu de a fi intocmai cu ingerii, din necesitate Biserica a randuit timpuri anumite si trebuincioase pentru rugaciuni si care sunt obligatorii pentru fiecare credincios.

Texte preluate cu sprijinul D-lui Gabriel Alexe.

[cristiboss56]

Rugaciunea lui Iisus este pentru toti, pentru ca in aceasta viata avem parte de tot felul de josnicii. Si cu ce putem noi lupta cu ele? Cu numele lui Hristos ,ne spune parintele arhimandrit Mina Dobezu. Dar sa nu spunem : "Hai sa incerc si eu sa practic Rugaciunea lui Iisus". Ci ", Ia sa incep rugaciunea inimii si sa ajung practicant al rugaciunii neancetat."

[mihailt]

Este o carte foarte buna pe acest subiect scrisa de parintele Mina Dobzeu.
Parintele Mina Dobzeu are si binecuvantarea Sfantului Sinod sa vorbeasca pe aceasta tema a rugaciunii mintii pogorate in inima.
Se gaseste aci pe scribd gratis:
http://www.scribd.com/doc/4061105/Ie...unea-lui-Iisus

Nu e lunga - numai vreo 90 de pagini.

[geo.nektarios]

[COLOR=black][SIZE=4]Cand se spune aceasta Rugaciune? De ce numai calugarii trebuie sa spuna aceasta Rugaciune? Cum se spune ea? [/SIZE]
[SIZE=4]…chiar de nu ai somn noaptea spune “Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma!” in minte si in gand, si vei simti cum dragostea Lui te va toropi si te va inmuia si te vei umple de pace si dragoste si mila pt oameni!!! Spune aceasta rugaciune NECONTENIT, pt ca prin asta iti vei arta dragostea fata de Hristos, si prin aceasta inseamna ca te lasi in mainile Sale, si daca te lasi in mainile Sfinte ale lui Hristos, aceste te va modela dupa cum stie El mai frumos!!!! Si va lucra in familia ta!!! Este atat de minunat Hristos…!!! Dar numai sa Il lasam sa lucreze in viata noastra! Altfel, vom suferi mult… si ne vom pierde linistea.. si de aici suntem pierduti… suntem cale libera pt satana, ramane teren favorabil pt a-si face el lucrarea… si daca a ajuns sa isi faca lucrarea, satana va distruge tot… Dar noi sa nu ii dam cale libera, ci sa ne rugam necontenit cu “Doamne Iisuse” chiar de ni se pare ca nu exprimam ce avem noi nevoie sa ne ajute Hristos, ba mai mult, prin pomenirea neincetata a numelui Sau, El se salasluieste in mintea si inima noastra si va lucra cum numai El stie in viata noastra!!! “El care a facut ochiul, oare nu vede? El care a facut urechea, oare nu aude?” ne spune Sf.Pavel. Un parinte din Sf.Munte Athos, Haralambie, se ruga numai cu “Doamne Iisuse”, atat spunea mereu, si ajunsese sa izbaveasca suflete din iad… vezi ce mare este puterea acestei rugaciuni??? Un alt parinte din Sf.Munte spunea ca la fiecare rostire a acestei rugaciuni, Dl Hristos ne binecuvinteaza si ne spune “Iertate sa-ti fie pacatele”!!! Nu e nevoie de mii de cuvinte intr-o rugaciune, ci e deajuns 5 cuvinte care sa le repetam in minte si sa fim atenti la rostirea lor, si astfel sa ne rugam nu numai cu mintea ci si cu inima!!! Si isi va face locas in inima noastra si va fi toata bucuria lui Hristos in noi, se va salaslui Sf.Treime in noi si nimic nu ne va mai amari sufletul si inima, nimic nu ne va mai fi greu, pt ca il avem pe Hristos si tot cerul in noi!!! Este exact ceea ce ne invata Sf.Parinti de unirea tainica prin rugaciune cu Hristos, prin care vom ajunge la DESAVARSIRE!!! Sau la ILUMINARE – vederea luminii dumnezeiesti!!! Ca Hristos ne va invrednici si de vederea LUMINII ceresti, aceea pe care El a avut-o la Schimbarea Sa la fata de pe Tabor!!! Numai sa nu incetam aceasta rugaciune, sa o rostim mereu in minte, si Hs va lucre tainic in noi si in jurul nostrum si ne va armonia fiecare lucru al nostru![/SIZE]
[SIZE=4]Un om, director la firma f.mare dintr-un oras din tara noastra (nu are importanta care), a aflat de la duhovnicul sau despre aceasta rugaciune si in timp ce lucra chiar la proiecte la calculator care erau extrem de grele, el spune rugaciunea! A citit si Filocalia (toate 12 vol) toate PSB si Zbornicul (unde se vb numai de Rug inimii) si punea in practica cele citite!!! Si sotia lui a vazut o schimbare in el si il tot ocara de numa numa, dar nu-l interesa! El se ducea in camera lui si spunea rugaciunea Doamne Iisuse!! Au durat cativa ani (4 parca) pana cand Hs chiar si-a facut lucrarea in familie: si sotia lui a aflat de lucrarea sa si s-a umilit cu inima (tre sa mentionez ca erau crestini nepracticanti, nu aveau treaba cu Biserica, dar a plecat sotul cu aceasta rugaciune) si si-a cerut iertare si a inceput si ea sa se roage si au devenit CRESTINI MODEL, el sotul, ajunsese la acel nivel al vietii duhovnicesti care se numeste CONTEMPLATIE lucru ce inseamna ca este rapit cu mintea in Ceruri si avea parte de Bucuria cereasca!!! Aceste momente pot dura cateva minute, cateva ore sau zile!!! Satana se teme f.mult de acest nivel de desavarsire, care mai poarta numele de ILUMINARE!!! Chiar si fiul lor care isi batea chiar tatal, a ajuns si el la fel de BUN crstin, toate aceste fapte minunate castigate de RABDAREA si STARUINTA IN RUGACIUNE a sotului!!! Stiu aceasta din marturisirea directa a CHIAR A DUHOVNICULUI acestei familii!!! A fost la o conferinta la SB anul trecut!!! Iata ca si mirenii care staruie in rugaciune ajung la acest nivel de ISIHIE chiar in mijlocul lumii!!! Este cu neputinta??? NICIDECUM!!! “Dai vointa, iei putere”!!! [/SIZE]
[SIZE=4]La Sf.Munte parintii se roaga NUMAI cu aceasta rugaciune, ei nu au canon sau pravila de citit la psaltire sau alte acatiste sau alte rugaciuni!!! Chiar si rugaciunea dinainte de impartasanie este inlocuita cu 12 ate de Doamne Iisuse!!! Adica fiecare calugar are cate o metanie de 100 de nodulete, si spun Doamne Iisuse de cate 12 ori, deci 1200 de Doamne Iisuse!!! Asta este canonul de Impartasanie!!! Bine, asta este la manastirile mari!!! La pustie calugarii din pesteri si colibe spun Doamne Iisuse chiar pt Vecernie si celelelate slujbe deci le inlocuiesc cu aceasta rugaciune!!! Numai la Sf.Liturghie se aduna cativa pustinici la o coliba ce are si un paraclis unde pot savarsi Taina Euharistiei si se Impartasesc!!! Apoi iar la pustie!!! Si iar “Doamne Iisuse”!!![/SIZE]
[SIZE=4]Ai vazut ca nu mai avem timp mai de nimic, dar mintea NIMIC nu ne-o poate ocupa decat noi prin gandurile desarte!!! Si prin aceasta rugaciune rostita in minte, alungam gandurile desarte, si impllinim porunca “rugati-va neincetat”!!! Si ne unim TAINIC cu Hristos!!![/SIZE]
[SIZE=4]Prin aceasta rugaciune scurta va lucra Hristos, de ramanem muti de uimire!!! Chiar de vom avea ispite nenumarate pana la lacrimi amare, sa staruim ca sa ne vada Hristos dorinta de a ne uni tainic cu El si ca nu deznadajduim!!! Ce pana atunci a fost durere va REPARA Hristos cum nu iti poti inchipui!!! Numai sa nu ne dam batuti!!! Chiar de vom deznadajdui, sa ne ridicam imdetiat, sa cerem iertare de la Hristos si sa plecam mai cu avant in lucrarea unirii cu El!!! Hristos vazandu-ne silinta, ne va binecuvanta si ve lucra mai mult in noi, desi noi poate nu ne dam seama, dar se vor vedea progrsele si roadele rugaciunii!!![/SIZE]
[SIZE=4]Numai asa putem invinge azi rautatea lumii: DOAMNE IISUSE HRISTOASE MILUIESTE-MA!!![/SIZE]
[/COLOR]

[windorin]

Eram la Manastirea Sihastria, intr-o vara.. si l-am auzit pe un ucenic de-al Parintelui Cleopa spunand: "Sa nu ganditi ca in lume nu puteti face rugaciunea inimii. A venit acum cateva zile o doamna din Bucuresti, o doamna destul de tacuta. Locuieste in plin centrul capitalei si este profesoara de matematica. Are rugaciunea inimii intr-o masura in care putini dintre noi, cei de aici, o avem."

Mi-a ramas in minte. Frumos si fericit exemplu. In plin centrul capitalei, o sotie si profesoara de matematica, practicanta a rugaciunii din Sbornic. Sa luam aminte si sa nu ne legam de faptul ca zgomotul orasului ne impiedica mintea de a se inalta la Dumnezeu si de a-L pastra in inima, toata ziua.

Fiecare trebuie sa intre in pustia inimii sale si sa o faca izvoratoare de apa vie, cu darul lui Dumnezeu. Lucrurile grele cu anevoie se dobandesc. Calea pe care au mers sfintii este a tuturor, alta nu exista !