Femeile sunt prea proaste pentru BOR sau ce ?

În prealabil postat de cocacoc

De ce nu vad femei preot(i) ?

Femeile sunt mai influentabile si mai conduse de sentimente decat de ratiune "la rece", mai predispuse la panica, la pudoare...Eu cred ca chiar daca ar fi permis, femeile ca preoti ar duce lumea la pierzanie.

Nu e vb ca femeile sunt mai proaste sau altceva... dar intre barbati si femei sunt DIFERENTE, asta e tot. Nu are rost sa negam asta.

Si NU e egalitate intre sexe, niciodata nu va fi. E ca si cum ai compara mere cu pere, insasi ideea de "egalitate" e putin cam nepotrivita. Nu interpreta gresit, nu inseamna ca femeile sunt inferioare barbatilor sau invers. Sunt doar diferiti atata tot.

[andreicozia]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

...Eu cred ca chiar daca ar fi permis, femeile ca preoti ar duce lumea la pierzanie.

Cine a dus pina acum lumea catre prapastia pierzaniei? ...si continua sa o faca...femeia?:)))

[Adriana3]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

Femeile sunt mai influentabile si mai conduse de sentimente decat de ratiune "la rece", mai predispuse la panica, la pudoare...Eu cred ca chiar daca ar fi permis, femeile ca preoti ar duce lumea la pierzanie.

Nu e vb ca femeile sunt mai proaste sau altceva... dar intre barbati si femei sunt DIFERENTE, asta e tot. Nu are rost sa negam asta.

Si NU e egalitate intre sexe, niciodata nu va fi. E ca si cum ai compara mere cu pere, insasi ideea de "egalitate" e putin cam nepotrivita. Nu interpreta gresit, nu inseamna ca femeile sunt inferioare barbatilor sau invers. Sunt doar diferiti atata tot.

Nu-i frumos sa generalizati, femeile nu sunt toate la fel. Daca tot doriti o generalizare bazata pe cifre si nu pe impresii personale, ce parere aveti de aceasta: bisericile sunt pline de femei si puscariile de barbati?
Au fost sfinte femei martire la care li s-au taiat sanii pentru credinta lor in Hristos, s-au lepadat ele din pudoare? Au panicat? Au fost influentabile, instabile?
Au fost femei care au convertit la crestinism multime de barbati si nu au fost convinse sa se lepede de Hristos ci i-au convertit ele pe cei care vroiau sa le faca sa se lepede. Au fost asa cum spuneti, instabile?
Dar femeile care sunt medic, profesor, ce parere aveti? Stiti ce presupune a fi medic? Deciziii care trebuie luate la rece despre viata unui om? Stiti ce inseamna sa decideti dumneavoastra cine are o boala grava si trebuie operat, trebuie sa i se taie de exemplu un picior sau nu? Stiti ce inseamna sa dezbracati la piele un pacient? Unde este pudoarea aici? Ei iata ca exista astfel de femei care isi fac bine meseria si nu pun pudoarea acolo unde nu isi are rolul, asa ca va rog sa nu generalizati. Asa cum nu o sa se faca medic o femeie care tremura in fata unei picaturi de sange, tot asa nu o sa se faca preot femeile instabile si fricoase, ci doar celelalte. Iar asta este valabil si pentru barbati. Ca si barbatii sunt din cei influentabili, nu suporta sa vada sange, nu suporta presiuni prea mari, sau barbati care ajung sa faca rele doar ca se inhaiteaza cu altii si se lasa influentat de acestia si ajung sa fure, sa violeze, etc, si poate ca in alta companie nu ar fi facut niciodata asa ceva, dar a fost influentat. Asa ca va rog sa nu mai generalizati.

În prealabil postat de Adriana3

Dar femeile care sunt medic, profesor, ce parere aveti? Stiti ce presupune a fi medic? Deciziii care trebuie luate la rece despre viata unui om? Stiti ce inseamna sa decideti dumneavoastra cine are o boala grava si trebuie operat, trebuie sa i se taie de exemplu un picior sau nu? Stiti ce inseamna sa dezbracati la piele un pacient? Unde este pudoarea aici?

Am o ruda femeie care e judecatoare. DA, isi face bine meseria, insa viatza ei personala e in mare parte varza... viatza ei este ocupata de munca pe care o face.
Doctoritze nu cunosc, insa imi pot imagina ca din moment ce este o profesie la fel de solicitanta, cam la fel stau lucrurile.

Mai cunosc femei care conduc firme maricele... la fel de varza viatza lor personala. Nici una nu face exceptie, eu nu cunosc si nici nu am auzit de vreo femeie cu i munca atat de solicitanta care sa aiba o viata personala reusita. Copiii ori o iau pe cai foarte gresite, ori ajung niste lepre nesimtite din cauza ca li se dau de mici bani pe mana sa faca ce vor... sotzii de obicei isi gasesc amante, iar de familie se cam distantzeaza.

Meseria de profesor NU este atat de solicitanta, cel putin nu la scoala/liceu. Daca vorbim de profesori universitari IMPLICATI real in meseria lor, e altceva... insa sunt putini genul asta de profesori universitari buni si implicati... deci mare parte tot pe sistemul banul si lalaiala pe la cursuri functioneaza... in fine ideea e ca ... sa fim seriosi... ai vacantze, ai niste ore/cursuri... ce e asa greu?... puteti sa ma contraziceti, dar profesor se face oricine in ziua de azi, si cu putin efort.
Iar in randul profesorilor universitari stiu personal doctoranzi care au ajuns in post si si-au castigat diplomele numai datorita lu' taticu'/mamica ce erau deja in sistem, in toate facultatile exista "clanuri" de-astea. Isi aduc nevasta copiii, nepotii si ce mai sunt... si responsabilitate ca profesor?... te rog... poate numai in teorie. Si sunt putine exceptii, sunt fff putini profesori care se simt responsabili de ce fac si se poarta responsabil.

Mereu am fost de parere ca femeile trebuie sa-si aleaga meserii... de femei.Care sa le permita sa aiba grija si de familie/copii/casa. Intelegi... nu e vb ca NU AR PUTEA femeile sa faca toate meseriile pe care le fac barbatii. POT, si pot foarte bine. Insa viatza familiala ar fi compromisa in 99,9% din cazuri. Ajung niste straini uniti de acelasi acoperis si de banii impartiti. Dinafara poate arata a familie, dar daca te uiti deaproape, nu sunt. De multe ori insa destramarea este evidenta.

[Adriana3]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

Am o ruda femeie care e judecatoare. DA, isi face bine meseria, insa viatza ei personala e in mare parte varza... viatza ei este ocupata de munca pe care o face.
Doctoritze nu cunosc, insa imi pot imagina ca din moment ce este o profesie la fel de solicitanta, cam la fel stau lucrurile.

Mai cunosc femei care conduc firme maricele... la fel de varza viatza lor personala. Nici una nu face exceptie, eu nu cunosc si nici nu am auzit de vreo femeie cu i munca atat de solicitanta care sa aiba o viata personala reusita. Copiii ori o iau pe cai foarte gresite, ori ajung niste lepre nesimtite din cauza ca li se dau de mici bani pe mana sa faca ce vor... sotzii de obicei isi gasesc amante, iar de familie se cam distantzeaza.

Meseria de profesor NU este atat de solicitanta, cel putin nu la scoala/liceu. Daca vorbim de profesori universitari IMPLICATI real in meseria lor, e altceva... insa sunt putini genul asta de profesori universitari buni si implicati... deci mare parte tot pe sistemul banul si lalaiala pe la cursuri functioneaza... in fine ideea e ca ... sa fim seriosi... ai vacantze, ai niste ore/cursuri... ce e asa greu?... puteti sa ma contraziceti, dar profesor se face oricine in ziua de azi, si cu putin efort.
Iar in randul profesorilor universitari stiu personal doctoranzi care au ajuns in post si si-au castigat diplomele numai datorita lu' taticu'/mamica ce erau deja in sistem, in toate facultatile exista "clanuri" de-astea. Isi aduc nevasta copiii, nepotii si ce mai sunt... si responsabilitate ca profesor?... te rog... poate numai in teorie. Si sunt putine exceptii, sunt fff putini profesori care se simt responsabili de ce fac si se poarta responsabil.

Mereu am fost de parere ca femeile trebuie sa-si aleaga meserii... de femei.Care sa le permita sa aiba grija si de familie/copii/casa. Intelegi... nu e vb ca NU AR PUTEA femeile sa faca toate meseriile pe care le fac barbatii. POT, si pot foarte bine. Insa viatza familiala ar fi compromisa in 99,9% din cazuri. Ajung niste straini uniti de acelasi acoperis si de banii impartiti. Dinafara poate arata a familie, dar daca te uiti deaproape, nu sunt. De multe ori insa destramarea este evidenta.

Deci generalizati dupa experienta dvs. De ce se generalizeaza mereu in rau in ceea ce le priveste pe femei si in bine in ceea ce ii priveste pe barbati? Cine v-a invatat sa sub-estimati femeia si sa puneti pe un piedestal barbatii?
Eu am vazut copiii reusiti de femei ocupate, cu atat mai mult cu cat traiesc in Vest unde se munceste mai mult ca la noi, si am vazut si copiii nereusiti din familie de preot, dar si copiii reusiti din alte familii de preot. Am vazut si preoti care isi fac bine meseria dar si preoti care au ajuns alcoolici, sau trimisi ca pedeapsa prin cate o manastire de femei pentru comportament inadecvat. Si de curand am vazut si femeie preot, casatorita, cu trei copiii, o familie foarte reusita. Si daca femeia nu se casatoreste? Si de ce barbatul preot casatorit si cu copiii nu ar avea nici o obligatie in cresterea lor? Stiti de exemplu ca preotii ortodocsi care slujesc la Sfantul Mormant in Ierusalim nu au voie sa se casatoreasca din cauza ca se considera ca slujirea nu le lasa timp suficient sa se ocupe de familie? Asta mi-a spus-o unul din seminaristii Bisericii Ortodoxe armeniene care slujea vecernia acolo... Copiii au si mama si tata si amandoi trebuie sa se ocupe de educatia lor, niciunul nu poate fi suplinit complet de celalalt, altfel nu ar mai fi nevoie de familie. Si apropos de familie, am vazut un caz la noi in care ea a fost femeia casnica perfecta, tot ce vroia sotul facea, nu-i iesea din cuvant, facea totul ca sa fie multumit, si crezi ca a fost familia perfecta? La varsta de 50 de ani s-a trezit ca sotul s-a apucat sa o insele. Si asa a ajuns femeia la psihiatru innebunita de durere si incercand sa inteleaga de ce. Stiti ce raspuns i-a dat psihiatrul, un barbat? L-ati lasat sa va trateze ca pe o carpa, asa ca pana la urma exact ca pe o carpa v-a tratat....
Asa ca nu se poate generaliza, exista familii super fericite in care amandoi lucreaza mult si au si copii, si eu cunosc cazuri de foarte aproape, nu-i deloc ceea ce ati descris, dar si invers. Credeti ca daca femeia sta acasa cu copiii si sotul lucreaza pana la 10 noaptea ajung sa se vada mai mult decat daca ar lucra si ea? Pai tot la ora 10 noaptea se vor vedea, iar copiii mai au si altceva de facut decat sa ii tina companie mamei acasa...

[Daniel777]

Inradacinat cu toata fiinta sa in pamantul bun al Evangheliei lui Hristos, Sfantul Maxim Marturisitorul (praznuit astazi, 21 ianuarie), acest „calugar contemplativ si vizionar teologic”, unul dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Rasaritene, unul dintre cei mai remarcabili ganditori crestini ai tuturor timpurilor, deschide un larg orizont de intelegere si patrundere a sensului vietii, in care Iubirea – agapica, duhovniceasca – detine locul primordial. Insasi calatoria lui prin vremelnicie reprezinta cea mai frumoasa si mai vie cuvantare despre aceasta regina a virtutilor, care „dupa calitatea ei este asemanare cu Dumnezeu pe cat cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei, betie a sufletului; dupa efectul ei, izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei” (Sfantul Ioan Scararul).

Iubirea dumnezeiasca a Sfantului Maxim a coplesit cu entuziasmul ei judecata lumeasca si simtirea fireasca a trupului. Ea l-a transpus in alt plan al realitatii, in care mintea nu mai sufera nici o intrerupere in intelegerea celor ceresti, iar durerile si moartea sunt dorite si socotite adevarate bucurii. Astfel, in zguduirea credintei si amenintarea ei din toate partile, Sfantul Maxim devine sufletul miscarii care porneste din Africa pentru pastrarea nepatata a invataturii ortodoxe despre doua lucrari si doua vointe distincte in Hristos. Ca un mare aparator si traitor al iubirii, a inteles ca lui ii revine misiunea de a arata cu claritate cum ca in Hristos-Iubirea se descopera sensul si scopul creatiei: unirea marginitului cu nemarginitul, a firii umane cu cea divina intr-o depasire minunata si tainica ce nu transforma firea umana in fire divina, nici firea divina in fire umana, ci care reinnoieste firea umana, conferindu-i un mod dumnezeiesc de a fi. Aceasta depasire care duce firea umana la desavarsire poarta, pentru Sfantul Maxim, numele de IUBIRE, si nu orice iubire, ci iubirea care se smereste, singura in stare sa mentina pe crestini pe „calea imparateasca” si sa aduca cu sine adevarata pace a Bisericilor.

„Prefer mai degraba sa mor decat sa am constiinta tulburata ca am alunecat in vreun fel oarecare in ce priveste credinta”, declara cu tarie Sfantul Maxim, nevrand in nici un chip sa accepte solutia diplomatica a autoritatilor care urmareau prin formule de compromis si prin taceri echivoce salvarea unitatii Imperiului cu pretul ereziei. Imobilizat, impins, lovit cu pumnii si picioarele, acoperit de scuipari din crestet pana in varful unghiilor, ocarat si blestemat – dupa cum ne dovedesc actele martirice – el le opune solutia eshatologica si ascetica a marturisirii si martiriului. Indemnat sa rosteasca cu gura impotriva a ceea ce crede cu inima, Sfantul Maxim sustine ca orice om se sfinteste prin marturisirea exacta a credintei, pe fata si fara nici o reticenta, deoarece

Dumnezeu n-a limitat la inima intreaga mantuire atunci cand a spus: Cel care Ma va marturisi inaintea oamenilor si Eu il voi marturisi inaintea Tatalui Meu Cel din ceruri
(Matei 10,32)

Asadar, nu-i suficienta nici credinta launtrica, nici dragostea nemarturisita in afara, oricat de sincera si de fierbinte ar fi. Si pentru ca n-a voit nicidecum sa renunte la opozitia impotriva invataturii monotelite – o singura vointa in Hristos – i se taie limba si mana dreapta, „ca sa nu mai poata comunica adevarul nici cu graiul, nici in scris”. Insa nimeni si nimic nu il poate opri sa preaslaveasca Iubirea, nici chiar taierea limbii de catre uratorii de Dumnezeu, caci cu limba faptelor sale graieste mult mai multe decat cu cuvantul.

Trimis intr-un al treilea exil, pe coasta orientala a Marii Negre, Sfantul Maxim ramane simplu monah pana la sfarsitul vietii si trece la Cel mult iubit de el la anul 662, epuizat de batranete si de chinurile suferite la inaintata varsta de 82 de ani.

Asa de mult a crescut in iubirea indumnezeitoare incat, imbratisat de Dumnezeul-Om cel Inviat si Inaltat la cer, Sfantul Maxim a inviat cu El si a fost inaltat la cer impreuna cu El pentru a se odihni vesnic in sanul preasfant al Iubirii treimice. Centrul cugetarii sale l-a constituit Hristos si lucrarea Sa mantuitoare, ca cea mai coplesitoare revelatie posibila a iubirii „nebune” a lui Dumnezeu fata de faptura Sa. Mai mult, iubirea Lui e atat de mare incat nu numai ca Se salasluieste prin virtuti in fiinta umana, dar Se si uneste cu ea, ridicandu-o la comuniunea desavarsita cu El, la indumnezeire. Dragostea care coboara din Dumnezeu prin Hristos in Duhul si se inalta iarasi catre Dumnezeu uneste pe om asa de intim cu Hristos, incat nimeni si nimic nu-l mai pot desparti de El. Din ea tasneste daruirea totala pana la sacrificiu si implinirea voii lui Dumnezeu cu orice pret.

Iubirea lui Hristos este insa inseparabila de iubirea de aproapele, iar iubirea de aproapele e totodata iubire de Hristos. Comunitatea de viata crestina – Biserica – devine o comunitate de iubire universala a membrelor Trupului lui Hristos intreolalta. Iubirea agapica arata pe cel angajat efectiv in ea fiu al lui Dumnezeu dupa har si frate al tuturor semenilor sai, fie ei buni sau rai, drepti sau nedrepti, caci, iubind dumnezeieste, nu se poate sa nu iubeasca la fel pe toti oamenii, din moment ce poarta in el pe Dumnezeu care este Insasi Iubirea. Aceasta este formula ideala a realizarii unitatii in diversitate intre om si Dumnezeu, intre oameni laolalta, intre om si natura si elementele naturii sale, cu alte cuvinte dinamizarea ascendenta a intregii existente spre plinatatea autentica de viata.

Mesajul faptic si scriptic al acestui Mare Marturisitor al Bisericii din secolul VII, se dovedeste a fi acum, la agitatul sfarsit de secol XX, de o surprinzatoare actualitate si universalitate, date fiind neintelegerile iscate in insusi sanul crestinismului (nn. vezi cazul celor doua mitropolii ortodoxe din Basarabia), intre frati de aceeasi credinta sau intre frati de acelasi sange. Forta reconciliatoare a iubirii nu o gasim insa, ne avertizeaza Sfantul Maxim, decat in „Tinta” si „Masura” tuturor lucrurilor, care este Hristos – Dumnezeul-Om. Dar cand omul se proclama dumnezeu (nn. vezi papa de la Roma), dezintrupandu-L pe Hristos, se face de bunavoie semanator al discordiei si al urii, ucenic al diavolului, sclav al pacatului si al mortii.

Sa alergam, asadar, la Unica noastra Tinta adevarata, cu „arcul” Iubirii agapice in „mana”, gata sa ne razboim cu toate puterile intunericului care cauta sa dezbine poporul lui Dumnezeu. Si ca sa ne fie usor: sa privim la Sfantul Maxim!

[I.Calin]

În prealabil postat de cocacoc

De ce nu vad femei preot(i) ?

Dacă vrei, într-adevăr, vreun răspuns vezi despre hirotonia femeii. Mă tem, însă, că întrebarea ta e una retorică cu rost de scandal! Tu nu vrei, de fapt, răspuns, matale vrei discuții de a discuta discuții...

[colaps]

Având în vederea inutilitatea absolută a acestui topic, sugerez administratorului să îl închidă pentru a nu da posibilitatea sectanților și necredincioșilor de a-și posta smintelile.