stiri

[dorinel78]

Maica Tereza, decedata in urma cu zece ani, a suferit o profunda criza de credinta in ultimii peste 40 de ani ai vietii sale, dupa cum reiese dintr-un set de scrisori ale sale, publicate saptamana aceasta.



Corespondenta, care se intinde pe o foarte mare parte a vietii Maicii Tereza, arata ca ea se simtea singura si intr-o stare de suferinta spirituala adanca incepand din 1949, aproximativ perioada in care a inceput sa ingrijeasca saracii si muribunzii din metropola indiana Calcutta.

Desi public proclama ca inima ii apartine „pe de-a-ntregul lui Iisus”, intr-o epistola adresata reverendului Michael Van Der Peet, confidentul sau, ea scria in septembrie 1979 ca „Iisus va poarta o dragoste foarte speciala. In ce ma priveste pe mine, tacerea si pustietatea sunt atat de mari incat privesc si nu vad nimic, ascult si nu aud. Limba se misca (in rugaciune), dar nu vorbeste”.

Alte peste 40 de scrisori, care ar fi trebuit sa fie distruse, potrivit dispozitiilor testamentare ale Maicii Tereza, o infatiseaza luptandu-se cu sentimente de „intuneric” si „tortura”. Epistolele au fost publicate in premiera in cartea „Maica Tereza: Vino si fii lumina mea”, sub ingrijirea reverendului Brian Kolodiejchuk, un fost prieten apropiat.

Kolodiejchuk noteaza ca, in toata aceasta perioada, Maica Tereza nu l-a simtit pe Dumnezeu „in inima sa sau in rugaciuni”. Ironia face ca reverendul sa fi cules scrisorile ca parte a procesului de sanctificare a Maicii Tereza, el fiind totodata responsabil cu pledoaria in favoarea canonizarii.

El spune ca epistolele vor arata oamenilor cealalta parte, nevazuta, a vietii ei. Faptul ca a fost capabila sa-si continue activitatea pe fondul unei astfel de framantari interioare este o dovada a eroismului ei spiritual, mai spune Kolodiejchuk.

Epistolele Maicii Tereza arata la fel de limpede ca ajunsese sa se indoiasca de existenta Raiului si a lui Dumnezeu, subliniaza cotidianul britanic „Daily Telegraph”. Zambetul afisat in public in permanenta „este o masca sau o pelerina care acopera totul”, scria Maica Tereza.

„Vorbesc ca si cum chiar inima mea ar apartine lui Dumnezeu, intr-o dragoste tandra, personala. Dar daca ai fi fost acolo, ai fi zis „Cata ipocrizie!”„, ii scria ea lui Van Der Peet.

[dorinel78]

Jurnalul oficial al Vaticanului, "Osservatore Romano", a criticat dur filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" al lui Cristian Mungiu, recompensat cu premiul Palme d?Or, pe care l-a calificat drept o opera "sordida" care trateaza fatul "ca pe un obiect aruncat la pubela" si nu ca pe o fiinta, informeaza AFP. "Demnitatea spectatorului primeste o lovitura sub centura cu acest film recompensat cu Palme d?Or: un semnal dramatic al intoarcerii la barbarismul constiintei noastre", scrie jurnalul Vaticanului in editia sa de sambata.
(D.C.)

[dorinel78]

Cea mai veche biserică, ascunsă între blocuri

"Ceea ce este Catedrala Sfântului Petru din Roma pentru locuitorii ei, aceea este şi biserica Bucur pentru bucureşteni". Aşa i-a spus regretatul părinte Teoctist primarului Capitalei din 1987, Constantin Olteanu, pe vremea când acesta, la coman da comuniştilor, a vrut să demoleze cea mai veche biseică din Bucureşti. De atunci, mii de oameni au trecut pragul micuţei clădiri şi au fost fascinaţi de ea, chiar dacă vechimea ferestrelor contrastează cu termopanele clădirilor din zonă.

De-o parte şi de alta a bisericuţei s-au ridicat clădiri înalte, moderne, de firme. Doriana Călin, angajată în clădirea de birouri din stânga bisericii, spune că habar nu avea că trece zilnic pe lângă cea mai veche biserică a Bucureştiului.

Biserica "Bucur Ciobanul" nu are "act de naştere" oficial, ea apărând o dată cu întemeierea Bucureştiului. Se spune că, pe la anul 1400, ciobanul Bucur, păscându-şi oile pe colinele păduroase ale Dâmboviţei, a durat aici, pe malul gârlei, o bisericuţă de lemn, ca să-i fie sieşi şi moştenitorilor săi lăcaş de rugăciune.

Singura inscripţie care îi atestă ctitorirea a fost găsită în temelia tinzii Mănăstirii Radu-Vodă, de vizavi, şi spune: "Io, Mircea I Basarab, Domnul Ţării Româneşti, Duce al Făgăraşului şi biruitor al ţinutului Dobrogei de peste Dunăre, la anul 6924 (1416) am zidit biserica de zid, în locul celei de lemn a lui Bucur, în pădure, pe movila de lângă Dâmboviţa...".

Preafericitul Teoctist a salvat-o de la demolare
Preafericitul Teoctist a salvat-o de la demolare
Distrusă de un incendiu şi restaurată de mai multe ori, de-a lungul timpului, bisericuţa era să fie rasă de pe faţa pământului, în perioada comunismului. Patriarhul Teoctist a fost cel care a salvat-o. "Prin 1976-1977, în locul ei trebuia să fie un bloc. După ce a intervenit Preafericitul Părinte pe lângă primarul de la acea vreme, arhitecţii de la Proiect Bucureşti au rătăcit macheta bisericuţei tocmai când trebuiau să prezinte tovarăşului Ceauşescu planurile zonei.

Biserica aceasta este Bethleemul Bucureştiului, iar acum e în curs de restaurare. De o lună şi jumătate, cu ajutorul enoriaşilor, al secretariatului de stat pentru culte şi al primăriei, au început lucrările", a spus preotul paroh Ionuţ Bărbulescu.

Pe Petre Budure l-am găsit în biserica din vârf de deal, rugânduse. Spune că de un an , de când a descoperit-o, vine de patru ori pe săptămână, să se liniştească.
Pe Petre Budure l-am găsit în biserica din ...
În momentul de faţă, biserica abia cuprinde enoriaşii care vin la slujbe. "De Paşte, se stă în stradă, iar părintele slujeşte afară, în curte. E superb aici. Îmi place că e micuţă, intimă, ca într-o familie, iar vechimea nu mă sperie, dimpotrivă. Îmi dă un sentiment părintesc gândindu-mă că generaţii întregi s-au rugat aici, poate chiar bunicii mei", mărturiseşte Petre Budure, un bucureştean de 65 de ani.

Distrusă se pare de un incendiu, în secolul XVII, biserica a fost rezidită între anii 1632-1645 pentru a fi capelă a cimitirului Mănăstirii Radu-Vodă, iar apoi închisă, de la începutul secolului al XIX-lea până la 24 iunie 1938. Un alt pericol era să o pască în perioada comunismului, dar a fost salvată de la demolare de Preafericitul Părinte Teoctist.

[dorinel78]

Poluarea spirituala, credinta si telecomanda

Opinii & Editorial - Poluarea spirituala, credinta si telecomanda
Gelu Trandafir
Luni, 20 August 2007
"Devenim un popor de salbatici si de nesimtiti", a constatat Mitropolitul Bartolomeu Anania. La Nicula, in predica despre teme sociale cu care ne-a obisnuit de Sfanta Marie, IPS Bartolomeu a identificat "unul dintre agentii cei mai puternici ai acestei poluari spirituale", televiziunea. "Adevarata datorie a CNA" este sa urmareasca "crima lenta si bine studiata de a distruge constiinta si personalitatea omului".
Desigur, televiziunea contribuie cel mai vizibil la poluarea de care vorbeste
mitropolitul, dar nu e singura responsabila de batjocorirea demnitatii umane si coruperea spirituala. Unele reviste, ziare, emisiuni de radio sunt la fel de insidioase sau agresive. Apoi, calificativul de "agent" acordat televiziunii implica si o conspiratie, ceea ce e hazardat. In cazul Romaniei, nu avem de-a face cu o societate angelica, ce a fost corupta dupa 1989 de televiziune sau de prea multa libertate. Mai degraba, televiziunea se margineste inca sa oglindeasca, unori deformat, starea de spirit a societatii. Speculeaza comercial derapajele existente, le poate intretine si amplifica, dar nu este la originea raului, nu are, cel putin pentru moment, puterea si ambitia de a modela societatea romaneasca.
Boala este a intregii noastre societati, care produce si consuma "violenta, vulgaritatea si pornografia" acuzate de IPS Bartolomeu. si e aceeasi societate care, in cercetarile sociologice, apare drept crestina. Or, adevarata problema tine de masura in care credinta noastra si viata noastra se suprapun, masura in care suntem crestini in timpul saptamanii, si acasa in fata televizorului, si la serviciu, nu doar la biserica, duminica sau de marile sarbatori.
Ar fi o iluzie si o eroare sa crezi ca un stat democratic poate rezolva problema descrisa prin mijloace militienesti. Nu au reusit-o nici dictaturile comuniste, nici macar talibanii, cu al lor "minister pentru promovarea virtutii si combaterea viciului".
In schimb, este misiunea primordiala a Bisericii de a ne educa in spiritul adevaratei libertati. Daca ar fi bine ziditi spiritual si moral, romanii, fie ei jurnalisti sau consumatori de media, nu s-ar lasa inrobiti de vreun "agent" si, mai ales, nu ar alimenta motorul "violentei, vulgaritatii si pornografiei".
In aceasta tara, televiziunea nu este o armata de ocupatie, iar telespectatorii nu sunt victimele inocente ale opresiunii. In Romania, televiziunea nu e nici macar o institutie ostila Bisericii. Majoritatea covarsitoare a jurnalistilor care realizeaza emisiunile incriminate pe drept cuvant de IPS Bartolomeu si a publicului care le asigura ratingul se declara crestin-ortodoxa. Jurnalistii, editorii, directorii de programe sunt romani crestini care au arma libertatii si datoria responsabilitatii, iar telespectatorii, romani crestini si ei, au arma telecomenzii. Folosirea acestor arme este o decizie individuala, un minunat rod al libertatii si al constiintei fiecaruia si este mai eficienta decat actiunea oricarei institutii a statului.
In 2004, cand denunta flagelul coruptiei, IPS Bartolomeu amintea de responsabilitatea comuna, a celui care da si a celui care primeste mita, indemnandu-ne sa "purcedem la propria noastra insanatosire morala". si in situatia poluarii cu televizorul, responsabilitatea este comuna, a publicului si a realizatorilor de programe, nu poate fi aruncata doar in spatele televiziunilor.

[serious_joker]

Doliu naţional în Grecia, după ce 46 de oameni şi-au pierdut viaţa în incendiile care au mistuit peninsula Peloponez, iar bilanţul este încă provizoriu. Premierul grec a decreat stare de urgenţă în toată ţara. [link=http://www.realitatea.net/83855_Stare-de-urgenta-in-toata-Grecia-.html]
[link=http://news.yahoo.com/s/ap/20070825/ap_on_re_eu/greece_fires]

[cristiboss56]

În prealabil postat de serious_joker

Doliu naţional în Grecia, după ce 46 de oameni şi-au pierdut viaţa în incendiile care au mistuit peninsula Peloponez, iar bilanţul este încă provizoriu. Premierul grec a decreat stare de urgenţă în toată ţara. [link=http://www.realitatea.net/83855_Stare-de-urgenta-in-toata-Grecia-.html]
[link=http://news.yahoo.com/s/ap/20070825/ap_on_re_eu/greece_fires]

Sa ne rugam cu totii, pentru fratii nostri din Grecia, care intradevar trec prin clipe foarte grele.

[marilena12]

În prealabil postat de cristiboss56

Sa ne rugam cu totii, pentru fratii nostri din Grecia, care intradevar trec prin clipe foarte grele.

Sa-i ocroteasca Maicuta Preacurata pe toti!

[sofiaiuga]

in legatura cu TV-ul eu va spun ca ma simt mult mai bine de cind nu ma mai uit de loc si nici nu ma mai tenteaza de vreo 4 luni sa am tv in casa.E advarat ca ma cam uit prea mult pe internet.Dar macar ma uit la ce doresc eu ,nu la ce cauta sa+mi bage tv pe git.

[cozia]

În prealabil postat de dorinel78

Maica Tereza, decedata in urma cu zece ani, a suferit o profunda criza de credinta in ultimii peste 40 de ani ai vietii sale, dupa cum reiese dintr-un set de scrisori ale sale, publicate saptamana aceasta.

Tot de la Sf. Parinti aflam ca actiunile umanitare facute in exces dauneaza sfinteniei noastre, a mintuirii sufletului. Justificind prin "ajutorul generos adus aproapelui" in aparenta lipsit de slava desarta, deoarece el cloceste acolo in ascuns, in taina(coplesit de mediatizare), noi ne indepartam de post , rugaciune neincetata, de sfintele Taine. Cind nu mai suntem siguri de drumul pe care ne aflam, sa ne intoarcem grabnic la invataturile monahilor si monahiilor(sfatul Par. Efrm de la Vatopedu) si a Sf. Parintilor nostri

Despre organizarea bisericii ortodoxe in America

Scopul acestor randuri este de a clarifica anumite aspecte privind organizarea bisericii ortodoxe din USA, din punct de vedere canonic.

Mai intai trebuie sa aratam ca la Primul Sinod Ecumenic (325), a fost stabilit canonul nr.3, care prevede ca nu pot exista doi episcopi pentru aceeasi zona teritoriala.
In al doilea rand, am vrea sa amintim cateva aspecte istorice despre formarea bisericilor ortodoxe in America.

Primele misiuni ortodoxe au fost infiintate in secolul XIX in Alaska, de catre Biserica Ruseasca, si trebuie spus ca desi Sf. Inocentiu si alti misionari au depus eforturi enorme in acest proces, acestea nu au avut totusi o influenta semnificativa asupra Statelor Unite propriu-zise.

Emigrantii est-europeni de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, au fost aceia care au adus practic ortodoxismul in America, prin ridicarea de biserici si formarea de parohii ortodoxe.

La inceput, parohiile ortodoxe invitau preoti din tarile de bastina ale emigrantilor, pentru a sluji, iar acestia, dupa un timp se intorceau inapoi, ori se stabileau definitiv in America.

Acest fenomen a conferit un caracter national bisericilor ortodoxe, care s-a perpetuat pana in zilele noastre.

Revolutia bolsevica, a creat un mare influx de emigranti ortodocsi in America, iar Patriarhia Rusa a incurajat la inceput, formarea de episcopii rusesti in afara Rusiei, intrucat comunismul isi propunea sa extermine biserica ortodoxa rusa.

Astfel a luat fiinta ROCOR (Russian Orthodox Church Outside Russia), care a activat la inceput in Serbia, apoi la Munchen si in cele din urma si-a stabilit sediul in USA, si Metropolia (Biserica Ortodoxa Rusa Greco Catolica din America).

ROCOR s-a separat de Patriarhia Rusa, pe care a acuzat-o de colaborare cu guvernul comunist, iar Metropolia a oscilat pentru o perioada intre ROCOR si Patriarhia Rusa, careia i s-a subordonat in cele din urma.

In 1970 Patriarhia Rusa a acordat autocefalie Metropoliei, care s-a transformat mai apoi in OCA (Orthodox Church in America).

Trebuie subliniat aici ca desi denumirea "OCA" creaza impresia unei biserici unice si atotcuprinzatoare pentru America, realitatea este alta:
1. Din punct de vedere al numarului de credinciosi, OCA se situeaza abia pe locul doi, dupa Arhidioceza Greaca din USA.
2. OCA nu este recunoscuta de majoritatea bisericilor autocefale (si in primul rand Patriarhia Constantinopolului).

Care sunt deci bisericile ortodoxe care activeaza in America de Nord?
• Patriarhia Constantinopolului are sub jurisdictia sa urmatoarele dioceze:
- Arhidioceza Greaca (Greek Orthodox Archdiocese of America )
- Dioceza Albaneza (Albanian Orthodox Diocese of America )
- Dioceza Carpato-Rusa (American Carpatho-Russian Orthodox Diocese )
- Biserica Ucrainiana (Ukrainian Orthodox Church of the USA )
- Mitropolia Canadei (Greek Orthodox Metropolitanate of Canada)
- Biserica Ucrainiana din Canada (Ukrainian Orthodox Church in Canada)

• OCA (Orthodox Church in America) este alcatuita din urmatoarele dioceze si episcopii:
- Dioceza Alaskai
- Dioceza Albaneza
- Dioceza Bulgara
- Arhidioceza Canadei
- Episcopia Romana (ROEA), Nathaniel arhiepiscopul Detroit-ului.
- Diocezele: Pensylvaniei, Midwest (Chicago), Noua Anglie, New York, New Jersey, Washington, etc.

• Patriarhia Romana:
- Episcopia Ortodoxa Misionara in America (Romanian Orthodox Missionary Episcopate in America ) in Detroit, Arhiepiscop: Victorin
• Patriarhia Antiohului:
- Arhidioceza New York-ului si a intregii Americi de Nord
• Patriarhia Rusa a infiintat:
- "Representation Church" in New York
• Patriarhia Serbiei:
- "Serbian Orthodox Church in the United States of America and Canada" (in Illinois)
• Patriarhia Bulgara:
- "Bulgarian Eastern Orthodox Church" in New York

Dupa cum se poate vedea, aproape fiecare biserica ortodoxa autocefala a creat episcopii si arhidioceze in America, incalcand astfel Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, care prevad ca nu pot exista doi episcopi pe acelasi teritoriu.
Cu trei episcopi, dintre care doi romani, Detroit-ul bate toate recordurile in aceasta deplorabila "competitie".
Cum s-a ajuns in aceasta situatie ne-canonica?
Fiecare biserica are propriile sale justificari:
Bisericile americane considera ca patriarhiile din fostele tari comuniste s-au compromis prin colaborarea cu regimurile respective si nu vor sa se subordoneze unor patriarhi corupti.
La randul lor, bisericile autocefale din Europa contesta autocefalia si canonicitatea celor americane (OCA in special).
Este de banuit insa, ca situatia se datoreaza in cea mai mare masura, dorintei de suprematie a tuturor partilor si este evident faptul ca aceasta lupta intre biserici este de natura sa slabeasca Biserica Ortodoxa, tocmai acum cand bisericile protestante si catolicismul fac eforturi sustinute de a atrage si a converti un numar tot mai mare de ortodocsi.
Totusi nu trebuie sa ne pierdem optimismul cu privire la viitorul bisericii noastre, intrucat istoria ne arata ca Ortodoxismul a trecut si prin alte crize grave (ocupatia otomana, comunismul, etc), dar a reusit de fiecare data sa supravietuiasca, in mare parte datorita adevaratei credinte din sufletele credinciosilor si, in mai mica masura prin eforturile clerului.