Raspunsuri duhovnicesti +

[Guru inc.]

În prealabil postat de cristiboss56

Exista supervisor , dar dvs . sunteti un excroc ! Asa se cheama cei precum dvs . Deci . . . !

domnule care e problema dumitale?de ce esti asa de frustrat?

[supervizor]

În prealabil postat de cristiboss56

Exista supervisor , dar dvs . sunteti un excroc ! Asa se cheama cei precum dvs . Deci . . . !

Deci...ati jignit. Ati incalcat regulamentul.
Considerati aceasta postare ca fiind un prim avertisment.

[cristiboss56]

În prealabil postat de supervizor

Deci...ati jignit. Ati incalcat regulamentul.
Considerati aceasta postare ca fiind un prim avertisment.

Putintica rabdare si situatia voastra se va clarifica !

[Guru inc.]

În prealabil postat de cristiboss56

Putintica rabdare si situatia voastra se va clarifica !

de ce ma tot ameninti?

În prealabil postat de Melissa

Astea sunt maxime a la Miha-anca? Ori tu te crezi mai desavarsita decat cei desavarsiti? De unde pana unde atata instigare la agresivitate verbala si psihica pana la urma? Ori tu crezi ca Nicolae Steinhardt si Sfantul Serghie de la Radonej in exemplele de mai jos, bat campii si delireaza? Ia uita-te tu mai bine si vezi IN CE FEL DE ATITUDINE se ascunde dusmanul!!




PS- Si pentru ca eu nu sunt rea de felul meu desi mi se intampla si mie sa ma trezesc ca "indrept" pe careva, te rog sa ma ierti pentru vorbele pe care ti le-am adresat. A fost un simplu exercitiu de a ma folosi de sfaturile tale. Am vrut sa te intaresc.Dar sunt sigura ca nu mi-a iesit.Nu pentru ca nu am ales cuvintele potrivite, ci pentru ca NU asa se intareste un om.

Un weekend frumos!

Eu ti-am vorbit din experienta si din cele citite. Pacat ca nu ai inteles acum nimic din ele scrise de mine. Poate mai incolo, cand vei invata si tu din propria ta experienta dureroasa.

[mirabela]

Zicea parintele Arsenie Boca: '' nu ma mai vorbiti de bine, ca-mi faceti rau!''

În prealabil postat de Miha-anca

Fratilor, de ce sunteti atat de "sensibili", in loc sa fiti intelepti si sa luati ce este bun din orice mesaj.

Fiecare dintre noi are un stil aparte; de aceea prin intermediul citirii mesajelor, facem cunostinta unii cu altii; nu cu persoana ci cu sufletul persoanei.

La fel si Zaharia, are stilul sau aparte, care mie imi spune, ca este cel putin la fel de exigent cu sine insusi si nu are intelegere fata de pacat, cu care se lupta si nu il accepta. Noua ne-ar place sa ne laude chiar si pacatele, dar ma intreb la ce ne-ar folosi.

Sa nu uitam ca dintr-o vorba de dojana avem infinit mai mult de invatat decat dintr-o vorba dulce, caci aceasta din urma are tendinta sa ascunda ceea ce e rau. In plus, suportand cuvintele de dojana ne intarim. Dusmanul vine cu cuvinte lingusitoare ca sa ne slabeasca, nu ca sa ne intareasca.

Sau, noi nu mai dorim sa ne indreptam, fiind atat de incantati de propria noastra persoana?!? Daca da, atunci deja suntem pe calea cea rea.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de Miha-anca

Eu ti-am vorbit din experienta si din cele citite. Pacat ca nu ai inteles acum nimic din ele scrise de mine. Poate mai incolo, cand vei invata si tu din propria ta experienta dureroasa.

Deci pe langa faptul ca imi urezi " de bine" datorita faptului ca nu ai "digerat" mesajul meu, observ ca nu te-ai intarit deloc.:-)Din contra, parca te-ai mai acrit un pic.

Atunci cand avem experiente dureroase, nu trebuie sa iesim din ele cu inima de gheata, impietriti, plini de resentimente si de venin, etc..Ca doar de aia permite Dumnezeu experiente dureroase, sa evoluam, sa invatam sa iubim, sa fim mai buni ca inainte, mai indulgenti cu aproapele, mai ingaduitori cu neputinta omeneasca..

Sunt unii oameni care se tot mira ca le da Dumnezeu rand pe rand experiente grele si incercari dureroase, fara sa se intrebe de ce? Oare omul nu trebuie sa invete nimic din toate astea? Trebuie sa iasa "intarit", impietrit, rau si acrit din ele, sau din contra, plin de iubire, bunatate si lumina?

Se spune ca omul intelept invata din experientele altora iar omul obisnuit, invata doar din cele traite de el.Eu iti doresc sa nu mai ai niciodata parte de experiente dureroase !

George.m, multumim pentru acest raspuns frumos:

În prealabil postat de George.m

Prin faptul ca suntem prea putin rabdatori in necazuri, dovedim slaba noastra credinta, instrainarea de Dumnezeu.
Sfintii pot fi pentru noi modele de urmat in rabdarea necazurilor. Ei au aflat, prin Iisus Hristos, puterea de a rabda orice fel de scarbe.

Imi vin acum in minte cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una.
De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am petrecut in largul marii.
In calatorii, adeseori, in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani; in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi.
In osteneala si in truda, in privegheri adeseori, in foame si in sete, in posturi de multe ori, in frig si in lipsa de haine".

[dobrin7m]

"65. Despre Sfântul Adevăr
De ce X m-a considerat ursuz? Iată, acum şi-a schimbat părerea.
Totuşi, când este vorba de fapte, nu trebuie să recomandăm înlesniri. Cu vorbele
obişnuite ne mai jucăm, treacă-meargă, dar adevărul lui Dumnezeu nu avem voie să-l
strâmbăm. Nu este al nostru, ci ne-a fost dat. E de datoria noastră să îl împărtăşim şi să îl
transmitem tuturor, aşa curat cum a ajuns la noi din gura lui Dumnezeu. De trăit, trăim rău;
măcar adevărul lui Dumnezeu să-l propovăduim fără adaosuri! Astăzi pe toţi îi zăpăceşte
învălmăşeala de idei şi de legi. Trăim vremuri grele! Dar Domnul îi păzeşte pe ai Săi şi le
îngăduie să vadă şi să simtă palpabil Sfântul Adevăr." Sfantul Teofan Zavoratul

[dobrin7m]

"61. Despre mânie
Sunteţi bolnavă; iar eu vă înţelesesem astfel starea; de aceea, mă pregătisem să mă
năpustesc cu tunete asupra dumneavoastră, cu cele mai năprasnice şi mai ocărâtoare reproşuri
pentru imensa izbucnire de vanitate, legată de supărarea cu N.N. şi încă pentru ceva - am
uitat: este ceva de domeniul trecutului.
Acum văd că toate acestea sunt urmarea irascibilităţii nervilor, cauzată de boală.
Maica Domnului să vă întărească! Luaţi doar cunoştinţă de faptul că asemenea izbucniri nu
sunt un lucru prea virtuos. Iată-l, într-adevăr, pe satana cu chip de înger al luminii. În
aparenţă, este vorba numai de simţul dreptăţii. Dar inima începe să clocotească şi este gata să
se lase tăiată cu lama pentru dreptate, limba este încărcată de reproşuri, că dreptatea este uitată
şi călcată în picioare de altul. Iar acest altul, care a cutezat să o încalce, ne apare cu totul
neghiob şi chiar rău intenţionat. Şi o astfel de judecată ne apare atât de dreaptă, încât credem
că toată lumea, dac-ar fi de faţă, ar aproba-o negreşit. Vedeţi cum totul este luminos şi legal?
Dar, de fapt, aşa stau lucrurile?
De fapt, întotdeauna se întâmplă ca la temelia unui asemenea sentiment de încălcare a
dreptăţii să stea sentimentul vanităţii ofensate, al înjosirii demnităţii noastre sau al tratării ei
fără consideraţia şi preţuirea cuvenită. Focul râvnei după dreptate nu decurge din dragostea
noastră de dreptate, ci din faptul că cineva a îndrăznit să o încalce, în raport cu noi. De-ar fi
fost în raport cu alţii, încă ar mai fi fost suportabil, adică am fi rostit, poate, printre dinţi: „da,
este jenant”, şi gata. Şi poate că i-am fi iertat. Observaţi că strigătul după dreptate este doar
unul exterior, în timp ce la mijloc se află lupta pentru propriul eu? Iată că se vede acum cine-i
îmbrăcat în veşminte de înger!
Toate acestea vi le-am amintit aşa, pentru orice situaţie. Sufletul dumneavoastră este
înţelept. Dacă este într-o stare bună sau rea, ca mărturie stă pacea sau tulburarea lui. Când
aveţi tulburare în suflet, în legătură cu orice problemă, nu daţi crezare sufletului în acest timp:
minte tot ce spune! Atunci sufletul este povăţuit de satana şi, desigur, nu întru mântuirea lui;
iar el, sărmanul, se zbate din toate puterile. Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui
Dumnezeu (Iac. 1, 20).
Toate cele ale lui Dumnezeu sunt paşnice, liniştite, dulci şi lasă în suflet această
dulceaţă, pe care o revarsă în jur din belşug, cu toate că uneori par să şi ocărască. Şi în acest
caz există căldură şi chiar ardoare, dar de un cu totul alt fel: este smerită, nezgomotoasă. Aţi
înţeles acum?" Sfantul Teofan Zavoratul