Despre judecarea aproapelui

[vicentiu68]

Judecarea aproapelui este un pacat. Daca Mantuitorul a venit in lume, nu ca sa o judece, ci ca aceasta sa se mantuiasca prin El (Ioan 3, 17), atunci nici omul nu trebuie sa vorbeasca despre caderile semenilor, ci trebuie sa caute venirea acestora in fire.

[calator prin ploaie]

Traditie1
Senior Member

Data înregistrării: 10.10.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.745

Defularea asta prin visări poetice, relaxări muzicale şi vorbe 'profunde' mi se pare că nu este altceva decât manifestarea narcisismului, a unui suflet care nu caută să se smerească şi să se cureţe de patimi ci dimpotrivă, să se înalţe şi să se tăvălească în senzaţii.

Mândria sau iubirea trupească de sine este sursa tuturor păcatelor şi ea se manifestează prin închipuirea de sine, atracţia spre plăceri lumeşti. Ea este opusul iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui.
__________________

Un crestin adevarat...NU judeca...Si asta mai ales emitand teorii ieftine despre alcatuirea sufletului celuilalt , pe care-l "cunoaste"...dupa ureche(si de regula cel ce judeca este afon...)...NIMENI nu are cum stii despre modul de pocainta a celui de langa el...nici despre nivelul de pocainta....al acestuia....
DUMNEZEU iubeste pe cel ce se daruieste celorlalti, care imparte bucura proprie cu a celorlalti....care se pastreaza asa cum este , fara ipocrizie , total diferit de cel ce urla tavalindu-si sacul intolerantei la ce nu intelege.....
MANDRU, LIPSIT DE SMERENIE si de IUBIRE , deci DEPARTE de Domnul este cel care MEREU cauta PRICINA ....crezand ca poate dauna oricarei farame de inocent frumos....intr-un colt in care se poate vorbi si in afara de religie...desi darurile eu una le fac din iubire pentru toti si intai pentru EL....
Iti iert neputinta Traditie....atat de departe aflat totusi, de traditia crestinului autentic si de frumos...Pace tie!

[Marius22]

Mi s-a parut revelatoare aceasta intamplare din viata parintelui Porfirie din Grecia, in care se arata pana unde poate merge nejudecarea aproapelui.

In timp ce sfintea casele credinciosilor de Boboteaza, a intrat pe o strada pe care nu mai fusese niciodata. La un moment dat parintele vede o poarta metalica si intra pe ea cantand "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne...". Ajunge intr-un loc mai ferit "de ochii lumii", ce s-a dovedit insa a fi un bordel. Imediat ce a fost auzit, o femeie ii iese in intampinare si il roaga sa paraseasca locul pentru ca nu se cuvine ca persoanele aflate in locuinta sa sarute Sfanta Cruce. A spus ca dupa ce se va inchina ea, parintele sa plece.

Dandu-si seama din primul moment de context, parintele a raspuns ca nu poate pleca. Mai mult decat atat, a marturisit ca nu suntem noi in masura sa stabilim cine este sau nu vrednic sa se inchine Sfintei Cruci. A insistat ca femeile sa vina si sa se inchine, considerand ca ele au mai mare nevoie de acest lucru. Dupa ce s-au inchinat le-a spus urmatorul cuvant: "Copiii mei, La multi ani!" Dumnezeu ne iubeste pe toti. El este foarte bun si "da ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti". El este Tatal tuturor si poarta de grija
fiecaruia. Trebuie sa-L iubiti, si atunci veti vedea cat de fericite veti fi."

S-au uitat la el mirate insa ceva parca le-a luat, macar pentru o clipa, o povara de pe suflet. In incheiere, parintele le-a spus: "Sunt bucuros ca Dumnezeu a randuit sa ajung astazi aici pentru a va binecuvanta. La multi ani! "