Despre vise si vedenii

[gpalama]

Pentru ca pe forum apar tot felul de vise, ar fi frumos sa fie si un thread legat de vise si vedenii.

Ori aici sunt de spus foarte multe.

Iar ce este de spus in principal este ca visele vin cumva din asazarea launtrica a omului, din expunerea lui la ispita, dar si din mila lui Dumnezeu.

Daca este unul care cauta senzational, ala o sa primeasca de la diavol "vise".

Daca este unul care il cauta pe Dumnezeu, o sa fie si acesta ispitit.

Cum gasim care vise sunt de la Dumnezeu, si care sunt de la diavol?


Nu poti avea vise de la Dumnezeu, daca tu te balacesi in mizerie, in diavolisme, in pacat. Daca esti inafara Bisericii si in pacat. Atunci diavolii iti dau tarcoale. Iar daca Dumnezeu se milostiveste si te trimite la Biserica.

Nu poti avea vise de la Dumnezeu daca faci vrajitorii si alte treburi din astea. Visele "dese" care apar in astfel de cazuri sunt doar de la diavol pentru a speria.


Sunt multi care vad in vise sperieturi, probleme, necazuri. Ori diavolul asta face ca lucrare principala, tulbura omul. Visele nu ar trebui sa aduca tulburare, ci luminare.

Visele de la diavol sunt tulburi, neclare, lasa mahnire in suflet. Parintele Cleopa are o reteta foarte foarte buna: toate visele trebuiesc aluncate. Si daca ese vreun vis de la Dumnezeu acela va ramana fotografiat cumva in suflet. Dar cele de la diavol vorpleca, se vor disipa singure.

Visele de la Dumnezeu au un fel de pecete a lui Dumnezeu pe ele. Cumva cineva se roaga si slaveste pe Dumnezeu in ele. Pentru ca diavolul nu poate aduce slavire si rugaciune in vise, si daca simuleaza asa o face comple neclar, disimuland cumva rugaciunea.

Visele dela Dumnezeu aduc bucurie si lumina in suflet si aduc speranta. Iti lasa cumva in suflet osperanta.

Morala viselor dupa invatatura sfintilor si ascetilor este ca treubie ignorate, pana cand ai maturitatea sa le discerni. Pentru ca diavolul aduce un fluviu de vise incepatorului pana il tulbura desavarsit.


Visele trebuiesc alungate. Ce este de la Dumnezeu va ramane in suflet. Ce nu, nu. Diavolul vine sa faca impresie, dar impresie in sensul de tulburare.


Visele se valideaza de asceti incercati in timp indelungat nu dupa parerea fiecaruia.

[Iorest]

În prealabil postat de gpalama

Pentru ca pe forum apar tot felul de vise, ar fi frumos sa fie si un thread legat de vise si vedenii.

Ar fi interesant să găsim cât mai multe citate, sunt destule mărturii despre unii călugări începători care au fost înșelați de diavol ori prin năluciri ori prin vise, vedenii, în fiecare Pateric cred că este câte un caz cel puțin.

Deci indiferent de cultura, sau zona în care se desfășoară acțiunea, unele principii sunt asemănătoare, călugăr începător(despre care nu se zice că ar avea păcate grosolane) - râvnitor - nesmerit - care nu întreabă duhovnicul ci ascunde sau crede că a descoperit piatra filosofală sau e păcălit prin vis că va fi mare și are o misiune.

În prealabil postat de gpalama

Iar ce este de spus in principal este ca visele vin cumva din asazarea launtrica a omului, din expunerea lui la ispita, dar si din mila lui Dumnezeu.

Unele vise pot veni dintr-un mecanism defensiv intern care se declanșează la spaime, anxietăți, în funcție de cât e de intens visul, dacă ar fi să ținem minte toate visele pe care le avem într-o viață ne-am zăpăci.

În prealabil postat de gpalama

Daca este unul care cauta senzational, ala o sa primeasca de la diavol "vise".

Daca este unul care il cauta pe Dumnezeu, o sa fie si acesta ispitit.

Cum gasim care vise sunt de la Dumnezeu, si care sunt de la diavol?

Greu de spus, abia după o viață se poate discerne și unii cer de la Dumnezeu să ridice orice semn, un călugăr căruia îi mirosea chilia a crini a cerut cu lacrimi în rugăciune să dispară acest semn și a spus că vrea să vadă doar în veșnicie(nu aici pe pământ) astfel de binecuvântări - aici ar fi smerenia.

În prealabil postat de gpalama

Nu poti avea vise de la Dumnezeu, daca tu te balacesi in mizerie, in diavolisme, in pacat. Daca esti inafara Bisericii si in pacat. Atunci diavolii iti dau tarcoale. Iar daca Dumnezeu se milostiveste si te trimite la Biserica.

Sunt mulți călugări despre care nu se spune că ar fi fost grosieri, dar care tot au ajuns înșelați, râvnă necontrolată + un mic mugure de mândrie + ascunderea de stareț.

În prealabil postat de gpalama

Nu poti avea vise de la Dumnezeu daca faci vrajitorii si alte treburi din astea. Visele "dese" care apar in astfel de cazuri sunt doar de la diavol pentru a speria.

Nu poți avea vise în continuu de la Dumnezeu, nici dacă ai o cultură new age sau o raportare new age la spiritualitate, poate îți dă să te trezești dar nu să te confirme în starea aia de băltire spirituală.

În prealabil postat de gpalama

Sunt multi care vad in vise sperieturi, probleme, necazuri. Ori diavolul asta face ca lucrare principala, tulbura omul. Visele nu ar trebui sa aduca tulburare, ci luminare.

Visele de la diavol sunt tulburi, neclare, lasa mahnire in suflet. Parintele Cleopa are o reteta foarte foarte buna: toate visele trebuiesc aluncate. Si daca ese vreun vis de la Dumnezeu acela va ramana fotografiat cumva in suflet. Dar cele de la diavol vorpleca, se vor disipa singure.
Visele dela Dumnezeu aduc bucurie si lumina in suflet si aduc speranta. Iti lasa cumva in suflet osperanta.

Pe unii vrea cel rău să-i tulbure cu vise ca să-i distrugă psihic să ajungă să fie absorbiți de vise și să nu-și mai trăiască viața, să fie neatenți la ce au de făcut pe pământ.

Poate să fie un vis înșelător și dacă transmite emoții pozitive, întâi te înfricoșează ca apoi să-ți dea relaxarea, dar te duce tot în punctul lui, deci emoția nu cântărește decisiv în evaluarea visului.

În prealabil postat de gpalama

Visele de la Dumnezeu au un fel de pecete a lui Dumnezeu pe ele. Cumva cineva se roaga si slaveste pe Dumnezeu in ele. Pentru ca diavolul nu poate aduce slavire si rugaciune in vise, si daca simuleaza asa o face comple neclar, disimuland cumva rugaciunea.

Dumnezeu nu face excese de vise, nu vrea să te impresioneze cu ele, eu cel puțin așa înțeleg că dă vise cu scopuri practice și rare, de exemplu dreptul Iosif, tatăl vitreg a lui Iisus Hristos a primit înștiințare ce să facă:

Sfânta Evanghelie după Matei
Cap. 2
13. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.

Deci vorbim de un scop practic și iminent, ocrotirea Lui Iisus, nimic senzațional, nu a visat oameni pe care nu-i putea ajuta, nu a visat nume necunoscute, sau lucruri care nu-l influențează cu nimic.

Nu a stat prea mult în visare și în șuvoaie de imagini.

Biblia nu ne mai spune că ar fi avut alte vise semnificative, poate a fost singurul vis din viața dreptului Iosif.

[Iorest]

Principii din Patericul Lavrei Sfântului Sava:

„[...]Nu căuta nicicum să vezi în vremea rugăciunii vreun chip, vreo înfăţişare sau vedenie, nu pofti să vezi îngeri sau pe însuşi Hristos în chip simţit, ca nu cumva să iei pe lup drept păstor şi să te închini vrăjmaşilor-demoni.
Începutul înşelării e slava deşartă a mintii, de care mişcată fiind aceasta, se străduie să cuprindă Dumnezeirea în chipuri şi înfăţişări.
Iar eu zic, precum le-am şi zis totdeauna celor mai tineri: fericită e mintea care a dobândit desăvârşită lipsă de închipuiri în vremea rugăciunii.

Fereşte-te de cursele vrăjmaşului, că se întâmplă ca atunci când te rogi tu în chip curat şi fără tulburare să ţi se înfăţişeze fără de veste un oarecare chip străin şi de alt neam, cu scopul ca tu, luându-l drept chip dumnezeiesc, să cazi în părere de sine.
Dumnezeirea este fără măsură şi fără chip, şi se descoperă în chip tainic, duhovnicesc, fără nici o închipuire.
Îngerii şi demonii să vadă căldura şi râvna ta când slujeşti Domnului întru rugăciuni, ca cei dintâi să se bucure, iar cei din urmă să fugă ca biciuiţi.[/...]”


Sfântul Teofan Zăvorâtul - Patericul Lavrei Sfântului Sava, SCHITUL ROMÂNESC LACU
SFÂNTUL MUNTE ATHOS, 2000, (ediție electronică), pagina 64

[Moroco]

Frumoase cuvinte furate de la calugari dar ucigase de visuri si vedenii. Vad ca ”luati” de la calugari ce au scris ei si cu ele, crezandu-va ca aduceti slujire si jertfire, ucideti orice vis, orice orice comunicatie buna ce vine de sus.

Stiati ca se poate sa te rogi si sa comunici cu Dumnezeu in imagini si inchipuiri?
Stiati ca se poate sa te rogi si sa comunici cu Dumnezeu in cuvinte?
Stiati ca se poate sa sa te rogi si sa comunici cu Dumnezeu in sunete si mirosuri?
Stiati ca se poate sa te rogi si sa comunici cu Dumnezeu in emotii si sentimente?

Cine sunteti voi sa va credeti drepti si luand ce au scris calugarii sa folositi tot ce cititi ca o coasa si ca o secera cu ciocan ca sa puneti la pamant tot bagand in capul altora ca orice e rau, ca viseaza sau vad sau simt sau miros sau aud sau au sentimente?

Nu aveti discernamant.

La voi discernamantul consta in fapta de a lua din scripturi sau din vietile monahale tot ce gasiti, le preschimbati intro arma a mortii, nicidecum intro cruce, si ucideti miezurile din oameni in loc sa va luptati voi insiva ca sa lepadati voi toate lumEUrile si sursele de lumeuri desarte.

Deci mai usor cu folosirea la distrus a oricaror lucruri duhovnicesti pe care nu le intelegeti nici rostul nici lupta cea buna de aparare a Raiului.

Va rog frumos.

Daca Dumnezeu a dat omului vise, vedenii, trairi ciudate, inchipuiri, filme SF pe care omul le vede participand si traind, atunci volensc-nolensc inseamna ca sunt bune si odihnitoare si linistitoare si nicidecum o sperietoare, o grozavie, o naluca a rautatii care te ia in iad si ca sa nu te ia sari tu benevol ca prostul sau te teleportezi de frica grijii si a chinurilor ce vin.

Exista si de ucis ceva lovind cu ele de Piatra, naluca lumeurilor pacatoase, vicioase si visele lumesti ale lumii sunt de ucis, toti puii de vis desert ai babilonului cel mare, ”sfanta” ratiune ce sufla duh de broasca stricata satanist, cu astea ar trebui sa lupte fiecare, visele alea ce se trag de la bani, de la luxuri, de la carierisme, de la calea cea piloasa, privilegiata, a ipocrismului pentru scaparea usoara de griji...

Deeeeci vreau sa zic sa nu mai invartit marota ereziilor si sectarismelor, a inselarilor si inselaciunilor ca o grija duhovniceasca in timp ce folositi totul lumeste pe post de arma de distrugere in masa caci nu faceti altceva decat pe voi insiva sa va auto-țepuiti.

Viseul si bucuria necredintei nedrepte a lumEUlui... ala e visul in care va ispiteste desertaciunea desertaciunilor ca o fata morgana imbracata frumos asa ca o sirena a lui Roaita devenita ”printesa” ca sa-i caraiti si sa-i parati ei plangandu-va ca o cucuvea oparita, si ea e cea care va face ochi dulci si va trage cu ochiul si va ademeneste cantand ragusit si facand triluri din gusea unui gat lung asa ca de lebada, si pofta asta lacoma a necredintei e acolo in voi, acolo traieste acest ”vis” negru si mort asa ca o balta neagra ce se afla in voi insiva si pe care o puneti mereu pe foc strain ca sa se faca aburi ca un nor fara apa, aburii furiei si pismei, a urii turbate caci nu puteti suferi bucuria Domnului pentru mai micutii Sai care ÎL asculta bucurandu-se si ravnind sa intre in bucuria Stapanului in urma unei vieti curate in ascultare si rabdare. Ei cunosc glasul pastorului si mirosul Lui asa ca nu va faceti griji pentru altii!..

Ati inteles ceva sau sariti iar si iar in practicarea vanatorii?
Raspunsul prieteni e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant, vanare de aburi fara apa, vise desarte si vedenii groaznice!!!

[Iorest]

Principiul Paterical „fericită e mintea care a dobândit desăvârşită lipsă de închipuiri în vremea rugăciunii” se reia și-n capitolul Despre Trezvie și Rugăciune din Patericul Lavrei Sfântului Sava
Deasemenea se pune accent pe rugăciunea spre milostivire a Domnului față de om, pentru a fi într-o o cugetare smerită (care ferește) de orice năluciri:

[...]„Neîncetat roagă-te - şi roagă-te fără mânie şi cugetare.

Să ştii că orice gând care depărtează mintea de Dumnezeu, chiar de ar părea bun în sine, e de la diavolul, care neîncetat seamănă visări cu părut temei sau fără noimă, ca să abată mintea de la Dumnezeu şi s-o încurce în desfătări lumeşti - iar sufletul trebuie să se nevoiască în tot chipul pentru a nu se depărta cu mintea de la Dumnezeu, a nu se învoi şi a nu se însoţi cu gândurile necurate, şi pentru a reuşi aceasta să nu ia seama la ceea ce zugrăveşte în cap vechiul şi atotşiretul vânător, adică la închipuirile de lucruri, oameni şi fapte în care se preface vicleanul diavol.

Sărmanul om, lăsându-se atras de acestea, stă într-un loc şi socoate că se află undeva aiurea, vede, pasămite, feluriţi oameni, vorbeşte cu aceste închipuiri şi face una şi alta, în timp ce toate acestea sunt înşelare diavolească.
Aşadar, se cuvine ca închizându-ne în noi înşine să ne ţinem în frâu mintea şi să tăiem orice gând lăturalnic cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, Cela Ce ridică păcatul lumii.

Unde stă trupul tău, acolo să stea şi mintea, ca între Dumnezeu şi minte să nu fie nimic asemenea unui nor sau unui văl care să ascundă chipul lui Dumnezeu de ea.
Dacă se şi lasă mintea atrasă câteodată, nu se cuvine ei a stărui în cugetele acelea, ca nu cumva însoţirea cu ele să i se socoată întru faptă înaintea lui Dumnezeu în ziua Judecăţii, când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, şi când tot cugetul omenesc se va mărturisi Lui.

Nevoinţa aceasta este împreunată cu multe ispite dinlăuntru şi dinafară: ci tu îmbărbătează-te. Fericit omul ce rabdă ispitirea - că ispitit fiind, va primi cununa cea neveştejită şi va fi biserică a Marelui împărat Hristos, Care, făcându-Şi locuinţă în el, va sălăşlui şi va umbla întru el...

Având asemenea făgăduinţe, lasă deoparte toate celelalte şi ia aminte fără contenire la Domnul Dumnezeu, necerând de la El nimic mai mult decât milă - şi-ţi va fi îndeajuns aceasta.

Aşadar, dacă ceri milă, cere-o cu inimă înfrântă şi smerită, de dimineaţa până seara - iar dacă este cu putinţă, şi noaptea întreagă strigă către Dânsul:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântule al Dumnezeului Celui Viu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine.

[...] Nu te îndepărta cu mintea de la Dumnezeu, şi inima ta să păstreze pomenirea Domnului Iisus Hristos.
Acest nume preadulce să-l spui iarăşi şi iarăşi, până ce se va sălăşlui înlăuntrul inimii tale - şi Se va mări întru tine Hristos.[/...] ”

Patericul Lavrei Sfântului Sava, ediție electronică, Schitul Românesc Lacu
Sfântul Munte Athos, 2000, (ediție electronică), pag 60

[Petru7]

Foarte bun thread și remarc toate postările ca fiind foarte serioase.

Trebuie însă să fac și o remarcă negativă. Călugarii în asceza lor duhovnicească urmaresc să ramână în ascultare și unitate în Hristos între ei și din pricina asta orice ispită ce izbutește să-i distragă de la împlinirea ascultării e socotită ca fiind de la o unealtă a satanei dezbinatorul. La oamenii din lume singuratici și cu ascultare puțină de Hristos încercarea pe cont propriu de a rămâne fără memorie, visuri, imagini, filme, închipuiri și fără gânduri, idei, filozofii, formule, sloganuri, discuții, obiceiuri-tabieturi sau chiar de a rămâne așa ca o plantă meditativă fără cuvinte, pe termen lung, poate fi periculos. Pot apărea stresuri auto-întreținute sau dorințe pătimașe pentru răspândirea unor griji lumești deșarte cu valoare de mare ”ascultare” habotnică, de biserică, de tradiție, de viața monahală. Stergerea, uitarea și resetarea, chiar trezirea la realitate poate deveni o ocupație spirituală coruptă, deviată, strâmbă ce poate pune în pericol sănătatea mentală și fizică a omului sau a credinciosului care fără să-și dea seama își târăște sufletul cu de-a sila în trufie sălbatică și în iubirea de sine, păcătos-desfranată, ascunsă și travestită în fericire, în stări plăcute de bine. Totuși a urma sfinților călugări așa cum poți și cum te pricepi mai bine este mai de dorit decât a urma oamenilor lumești și grijilor lumești.

Zicea un ziarist celebru că visele, vedeniile, halucinațiile, sunt excreții-dejecții ale creierului care încearcă să elimine otrava, veninul și minciuna inoculată peste zi sau pe termen lung.

[Iorest]

În prealabil postat de Petru7

Trebuie însă să fac și o remarcă negativă. Călugarii în asceza lor duhovnicească urmaresc să ramână în ascultare și unitate în Hristos între ei și din pricina asta orice ispită ce izbutește să-i distragă de la împlinirea ascultării e socotită ca fiind de la o unealtă a satanei dezbinatorul.

La oamenii din lume singuratici și cu ascultare puțină de Hristos încercarea pe cont propriu de a rămâne fără memorie, visuri, imagini, filme...

Al doilea citat se referă doar la starea din timpul rugăciunii, adică să ne concentrăm doar la cuvintele rugăciunii atunci și să nu băgăm în seamă alte griji care ar putea apărea în timpul rugăciunii, nici măcar cugetări extensive religioase care pot fi ispite de-a dreapta.

Un alt exemplu din Patericul Lavrei Sfântului Sava:
„ Vrăjmaşul cel amăgitor se strecoară tâlhăreşte în vremea înălţării inimii către Dumnezeu şi se străduie să risipească împreună-vorbirea curată şi netulburată a sufletului cu Dumnezeu, ca întru cugetarea acestuia să nu se aprindă focul cel mistuitor pentru el, fiindcă arderea inimii la rugăciune e pentru demoni văpaie arzătoare.”

Deci când ne rugăm și vede că ni se înalță rugăciunea sau vrem să ne apropiem de Dumnezeu, atunci pune între noi și Dumnezeu alte griji, gânduri, năluciri și noi ar trebui să ne ținem doar de cuvintele rugăciunii cu răbdare, fără mânie, fără cugetare la altceva decât eventual la puterea cuvintelor rostite.

Altfel e greu să fii în lume, să ai responsabilități și să fii complet lipsit de gânduri, dar măcar la rugăciune.

Am dat exemple din lumea monahală pentru că despre mulți călugări care au ajuns înșelați nu ni se spune în Paterice că ar fi fost desfrânați sau că se rugau cu pravila greșită, sau că aveau credințe new-age ci simpla mândrie că sporesc mai mult decât alții, sau că au daruri speciale, sau că au ascuns starețului vedenia i-a dus în mari ispite.

Unii au scăpat, poate o să parcurgem în măsura timpului un exemplu cu un călugăr care a scăpat din purtarea de grijă și rugăciunea obștii și a ajuns cu adevărat sporit.

[Moroco]

Asta-i problema ca si in rugaciune aplicam legea pe dos vrand sa faca altii ceea ce noi nici cu degetul nu ne atingem asa ca fariseii, fiind pripit multumit de pilele teroristului care-ti face pila, labordelatorie si linguseala si fiind pripit nemultumit, suparat, maniat, aprins, neputand a mai rabda si vrand sa ma razbun gresit conform cu asmuteala papuserpitita printre idolii cu care ispiteste si terorizeaza invocand ascultarea de Dumnezeu.

Nu e voie sa te rabuni raspunzand raului cu rau darmite sa te razbuni gresit, pripit sau sfinvers.

Acolo apare mereu terorismul care in loc sa identifice păpusharpele idolitartar viclean se rezabuna conform cu asmuteala lui din eticheta lipita pe ochi dupa cum i-a placut baalele incantatoare si lingusitoare scrurse in urechiusele porcesti ca sa aiba el micutul, saracutul nemultumit, impliniri marete prin auto-apararea interesulului sau, invinovatind ca sa se dezvinovateasca si visand ca se apara de agresiune repetata.

Deci viseam cu ochii deschisi caci avem privirea lipita cu etichete si nu vrem sa vedem papusharpele mafiot care ne asmuta sa ne razbunam gresit, pripit. Ne incapatanam ca o neghina care se razbuna gresit cu dinadinsul, mereu gresit sustinand ca nu e gresit si ca se razbuna bine si ca face bine ceea ce face la umbra terorispilei pe care i-o pune papusharpele sef, marele asmutitor idolitartar.

Razbunarea gresita, pripita e un vis rau trait cu ochii deschisi care te iasia sa executi catasul cel mai simplu si mai eficacace: o hula crunta, o strivire, o strapungere, un urlet furios-uracios, o explozie-chiai ucigase, un blestem, un cap in gura, un viol, o barfa, o para, o rautate, o tzeapa, o cursa, o capcana, o ironie, o ciuda, o intepatura, o palma, o piscatura, o mancarime... Stai ce stai si nu mai poti rabda si te ia siajul nebuniei papusharpelui asmutitor si-ti dai drumul la o nebunie mai mare ca a lui de parca te-ai elibera de neputinta. Defapt, daca te razbuni gresit, pripit ca sa poti lasandu-te dus de val ca sa lovesti-mortal atunci e clar ca ai putut ce nu trebuia sa poti, adica nu poti mai mult si iata ai devenit prin fapta ta mai sclav neputintei, adica patimei vesnice oricat visezi ca sporesti... in putere.

E greu sa nu te razbuni gresit, pripit caci papusharpele se ascunde ca un cameleon bine camuflat printre idolii si afieroselile pe care le foloseste ca sa te faca sa nu asculti de Dumnezeu sau sa asculti asa ca un terrorist ce vrea mereu sa faca altii sarcinile tale si-ti lipeste prin asmutire si lingusire de privire o eticheta pe care nu o poti nicicum dezlipi si de care nu-ti pasa si nici nu vrei complacandu-te in comunisis-pilicios si privilegiat la umbra terorii.

Nu degeaba zice romanul ca ”razbunarea e arma prostului” caci nemultumitului i se ia darul si pierde harul si tot razbunandu-se pripit cade din lac in put si acolo dupa ce spanul rau pune bolovan peste fantana incepe sa sape si sapa sapa parintii si fratii crezand ca da de apa dar nu da de apa ci de iad si ajuns acolo, pe fundul iadului tot nu se cuminteste ci-si face griji mari acuzand pe Dumnezeu cu grijile asa ca bogatul nemilostiv ca cica Dumnezeu e rau ca nu trimite pe cineva inviat din morti ca sa nu ajunga nimeni acolo unde este el, adica nu vrea sa-l invie si sa-l trimita pe el la fratii lui ca sa le spuna adevarul si sa nu faca si ei ceea ce a facut el insusi saracului Lazar pana la sfarsit, nevrand sa-i dea nici macar firmiturile sau gunoaiele ce cad si se strang de la masa lui cea preabogata si preaindestulatoare.