Duhul Sfant este irezistibil ?

[Andrei50]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este Duhul Sfânt irezistibil ? Sau "se lasă respins", după cum trebuie doi ca să vorbim de un tango ? Sau uneori e aşa, iar în alte situaţii altfel ?

In cartea lui Isidor Martinca preot profesor romano-catolic ,,Duhul sfant,, este tratata tocmai problema SEMNIFICATIEI ,duhului sfant, atat in Vechiul Testament , cat si in Noul Testament. Iar intr-un loc se spune ca textul din 1 Ioan ,,Caci trei sant care marturisesc in cer,, a fost introdus cu continut eretic cam prin anul 160 en.

[catalin2]

În prealabil postat de Andrei50

In cartea lui Isidor Martinca preot profesor romano-catolic ,,Duhul sfant,, este tratata tocmai problema SEMNIFICATIEI ,duhului sfant, atat in Vechiul Testament , cat si in Noul Testament. Iar intr-un loc se spune ca textul din 1 Ioan ,,Caci trei sant care marturisesc in cer,, a fost introdus cu continut eretic cam prin anul 160 en.

Singura dilema este daca esti martor sau adventist, desi ai scris ca esti ortodox.

[Krautrock]

În prealabil postat de fallen

Eu cred ca de cele mai multe ori, lucrarea Duhului Sfant este dincolo de perceptia noastra senzoriala si ca atare, o implinim sau nu fara sa ne dam seama.

Pai daca n-avem cum sa ne dam seama ca Duhul Sfant lucreaza asupra noastra, cum putem afirma totusi ca el ar lucra asupra noastra? Pe ce ne bazam cand spunem asta? Sau nu ne bazam pe nimic? Daca nu, atunci de ce o mai spunem?

În prealabil postat de fallen

Dar, tot "inconstient", ne abordeaza si necuratul, care ne indeamna sa ne abatem din calea noastra si sa abandonam lucrarea.

Iar daca necuratul ne abordeaza tot fara ca noi sa ne dam seama, cum putem totusi distinge ca am suferit "lucrarea" necuratului si nu a Duhului Sfant?

În prealabil postat de fallen

Ce ne face sa urmam una sau alta? "Liberul arbitru" - adica ala care l-a facut pe Adam sa manance marul; sau, mai exact, intelgenta noastra mai mica sau mai mare. daca suntem animale, ne ducem la pascut, daca suntem oameni prosti (primitivi, saraci cu duhul) ne ducem la arat; daca avem putina inteligenta, ne invata necuratul sa nu mai muncim, sa luam de la aia care au; daca avem outin mai multa inteligenta, ne dam seama ca nu e bine sa facem asta. Dar atunci are dracul alt ac pentru cojocul nostru, vine cu alte ispite, mai 'netrupesti". Cu alte cuvinte, inteleptul invata din greselile altora, mediocrul din propria experienta, numai prostul le stie pe toate.

Liberul arbitru nu ne ajuta sa ne dam seama cum e bine sau e rau, dar inteligenta despre care vorbiti dumneavoastra probabil da. Insa dumneavoastra recunoasteti si ca nu toti oamenii sunt la fel de inteligenti. Sa presupunem ca eu as fi prost. De unde mi-as putea eu da seama ca fac bine sau rau daca nu am inteligenta? Sa presupunem ca sunt atat de prost incat ii dau unui om in cap si il omor si nici dupa aceea nu reusesc sa invat din greseala mea, deoarece cred ca le stiu pe toate. Nu-i asa ca as avea mai multe sanse sa ajung la iad decat un om inteligent care in comparatie cu mine are posibilitatea sa invete si din greselile altora fara sa mai trebuiasca sa faca si el acele greseli? Vreti sa spuneti ca oamenii prosti fac mai multe rele decat desteptii pentru ca dracii ii tenteaza mai usor, iar ei nici macar nu-si dau seama ca fac rau? Pai atunci ce vina au pentru ca nu-si dau seama ca fac rele?

As we understand the creation narrative, God created humanity from perfect love. This means that He also created us with freedom. Love demanded without freedom is a psychosis, it is not love.

What the heck has love to do with freedom? We define the devil as an angel who exerted his freedom in order to revolt against God, thus refusing the very divine love given to him by God. Adica ce legatura are libertatea cu iubirea, daca poti sa iti exerciti libertatea pentru a-ti manifesta ura fata de cineva?

Love demanded without freedom is a psychosis, it is not love.

To demand love, in the first place, is a form of psychosis. We can't pretend everybody to love us. Though we can pretend that they respect us, dar asta e o alta treaba.

În prealabil postat de dobrin7m

Duhul Sfant este simtit doar daca oamenii isi doresc asta si fac pentru asta totul. Daca omul este intors cu spatele la Dumnezeu , El ii lasa libertatea de alegere

Ce se intampla insa in situatia in care omul sa zicem ca isi doreste sa simta Duhul Sfant, insa nimic in jurul sau nu ii dovedeste ca Duhul Sfant ar fi ceva real? Are in acest caz omul libertatea sa spuna "OK, Duhul Sfant actioneaza asupra mea deoarece asa mi-ar placea sa cred, desi imi dau seama ca convingerea mea este complet neintemeiata. Insa duca-se naibii toate temeiurile din lumea asta, ca eu tot cred in Duhul Sfant!" Cu alte cuvinte, daca n-am de ce sa fiu convins de ceva, mai pot fi eu convins de acel lucru. Da, desigur, am libertatea de a ma minti pe mine insumi, sau am libertatea de a-mi suspenda judecata. Insa nu stiu cum as putea avea libertatea de a crede ca ceva ce mi se infatiseaza ca fals trebuie considerat adevarat.

În prealabil postat de dobrin7m

Omul trebuie sa darame bariera gandirii abstracte, a unei idei doar, si sa participe cu toate simturile sale, cu toata inima sa. Atunci va avea puterea curatirii pregatind inima pentru Hristos.

Adica trebuie sa acordam simturilor o importanta mai mare decat gandirii? Adevarul e ceva ce depinde de simturi?

Si ce intelegeti prin gandire abstracta? E ceva opus gandirii concrete? In acest caz ce ar insemna gandire concreta? E cumva o gandire ce se foloseste doar de idei concrete? Oare ce or fi ideile concrete din moment ce orice idee implica o abstractizare, de exemplu ideea de copac cuprinde in sfera ei toate obiectele concrete pe care le numim copaci si are ca si continut ceea ce e esential in orice copac si in plus ideea de copac nu ar inceta sa aiba inteles chiar daca am taia toti copacii din lumea asta. Eu nu cunosc idei care sa nu fie cat de cat abstracte. Poate ca altii au auzit despre asa ceva.

Sa ma impusc daca pricep despre ce vorbiti. Calea spre adevar prin simturi? Jos abstractul, sus concretul!

Unii au gasit calea spre adevar prin sex, "cu toate simturile... cu toata inima". Cat se poate de concret.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe de altă parte, "dorinţa omului" de a se întoarce spre Dumnezeu îmi pare ea însăşi lucrare a Duhului Sfânt.

Inseamna ca asupra mea Duhul Sfant inca nu a lucrat, din moment ce nu am asemenea dorinte. Ce concluzie se poate trage de aici? Ca n-am motive sa trag nicio concluzie. E singura concluzie rationala.

În prealabil postat de Dreptate

Cred ca se pune gresit intrebarea.Toate creaturile au in ele Duhul lui Dumnezeu.Daca Dumnezeu si-ar retrage Duhul Sau din toate creaturile Sale acestea ar inceta dintr-o data sa traiasca,spune Scriptura.Toate creaturile au in ele Duhul lui Dumnezeu, inclusiv omul.Diferenta o face blasfemia impotriva Duhului Sfant.

De unde stiti ca Scriptura e corecta in aceasta privinta? Deoarece observ ca la fel precum Scriptura aveti convingerea ca Duhul Sfant e real. Pe ce va bazati? De asemenea, nu inteleg ce vreti sa spuneti despre blasfemie. Daca, de exemplu, nu sunt convins de realitatea Duhului Sfant, cum as putea sa-l blasfemiez? Cum poti blasfemia ceva despre care nu stii daca exista?

În prealabil postat de fallen

Daca duhul sfant e sau nu irezistibil, e greu sa ne dam seama, asa cum e greu sa ne dam seama daca pana acum am fost vreodata chemati si am raspuns sau nu chemarii sale. Eu personal cred ca am fost chemati de multe ori si nu ne-am dat seama, chiar daca ne-am dus chiar daca nu.

Nu ar fi fost normal oare sa fim chemati in asa fel incat sa ne putem da seama? In caz contrar, ce fel de chemare ar fi fost aceasta. E ca si cum ai incerca sa-l chemi pe unul ce merge de cealalta parte a strazii, dar in loc sa-l strigi sa te auda, il strigi in gand, stiind totusi din start (doar esti omniscient) ca nu te va auzi. Nu va dati seama ca prezentandu-l pe Duhul Sfant intr-un mod atat de bizar, va trebui sa fim foarte creduli pentru a-i cauta un loc in lumea reala?

În prealabil postat de Andrei50

In cartea lui Isidor Martinca preot profesor romano-catolic ,,Duhul sfant,, este tratata tocmai problema SEMNIFICATIEI ,duhului sfant, atat in Vechiul Testament , cat si in Noul Testament. Iar intr-un loc se spune ca textul din 1 Ioan ,,Caci trei sant care marturisesc in cer,, a fost introdus cu continut eretic cam prin anul 160 en.

Gresit! A fost introdus ca o glossa la textul Vulgatei prin secolul al IV-lea si a patruns in textul grecesc in secolul al XV-lea. Poarta denumirea de "Comma Johanneum". Dar indiferent de acest lucru, Duhul Sfant ramane un personaj valid al Noului Testament, fiind amintit si in alte locuri. Ceea ce dumneavoastra numiti "continut eretic" e o simpla eroare de copiere si n-are sens sa facem atata caz de ea, mai ales ca doctrina despre Duhul Sfant fusese deja stabilita in prima jumatate a secolului al IV-lea si nu din cauza acestei chichite marunte, ci din cu totul alte motive.

Nu stiu din ce motiv m-am apucat aici sa apar Duhul Sfant in fata atacurilor asupra sa, poate o fi actiunea Duhului asupra mea, desi n-am niciun motiv sa cred acest lucru. Oricum, mi se pare aiurea sa ne indoim de prezenta Duhului Sfant in Noul Testament, mai ales ca dovezile sunt clare. Ca nu suntem convinsi sau nu stim daca el exista ca Persoana reala e o alta poveste.

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este Duhul Sfânt irezistibil ? Sau "se lasă respins", după cum trebuie doi ca să vorbim de un tango ? Sau uneori e aşa, iar în alte situaţii altfel ?

Da, Duhul Sfant este irezistibil pe termen lung.

Pe termen scurt este "asa" cum vrem noi, oamenii, dar El totdeauna ne... "asista" si ne "tatoneaza" in fiecare clipa indiferent cum ii raspundem. El manifesta aceeasi maniera de actiune pentru orice stare a noastra de spirit pentru ca "oferta" Lui de lucru este simultana si totala;daca n-ar fi asa, El n-ar fi Atotputernic, ci cupabil de anumite situatii, momente sau "caderi" din viata noastra.

Pe termen lung El, Duhul Sfant, este garantia Luminii din prima zi a creatiei:

3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.(Fac1,3)

, iar aceasta Lumina defineste sensul evolutiei pe lumea asta: Mantuirea; de aceea nimic nu poate fi altfel in Univers, iar dincolo de Univers e Vesnicia.

[Demetrius]

În prealabil postat de Demetrius

Da, Duhul Sfant este irezistibil pe termen lung.

Pe termen scurt este "asa" cum vrem noi, oamenii, dar...

Revin sa clarific ca pe termen scurt fiecare face asa cum ii dicteaza constiinta, fie in sustinerea Duhului Sfant si-atunci ei obtin o libertate de actiune mai mare ca un fel de "carte de credit" direct proportionala cu acuratetea actelor lor, fie in sustinerea intereselor lor trupesti, in urma acestor acte ei fiind tot mai mult stingheriti si constransi de limitarea tot mai mare a optiunilor oferite de viata, in asa fel incat ei devin mai putin vehementi in ratacirile lor si mai deschisi fata de Duhul Sfant, astfel ca apoi, treptat(pe termen lung), sa caute mantuirea.

23. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?(Iez18,23)

Oare daca asta e Voia lui Dumnezeu, cine Ii poate sta impotriva?

[bogdan81]

Eu cred ca harul nu este irezistibil deoarece daca ar fi, ar anula libertatea omului. Or Dumnezeu nu ia in posesie pe cei pe care ii iubeste fiindca asteapta un raspuns liber si personal din partea lor. Numai diavolul poseda, adica forteaza. Teologul luteran suedez Anders Nygren, intr-o carte celebra intitulata ''Eros si Agape'', distinge intre cele doua chipuri ale iubirii si afirma ca, contrar erosului unde indragostitul isi doreste numai sa posede obiectul iubirii sale, agape crestina - iubirea lui Dumnezeu pentru om, nu este indiferenta la raspunsul omului. Harul e un dar, dar depinde de om daca il accepta sau nu. Omul are deplina libertate de a raspunde afirmativ sau negativ iubirii lui Dumnezeu. Raspunsul lui Nygren in aceasta problema, la care personal ader cu toata inima, se situeaza in raspar cu propria sa traditie, deoarece se stie ca atat Luther cat si Calvin, sau inaintea lor Pascal au negat aportul libertatii umane si au considerat ca harul este irezistibil.

[bogdan81]

As mai adauga ca, desi iubirea lui Dumnezeu pentru om este gratuita, deci indiferenta la valoare, creind ea insasi valoare in cel pe care il iubeste, nu este totusi indiferenta la raspuns. De aceea ne-a creat Dumnezeu parteneri liberi de dialog si nu roboti.

[Demetrius]

În prealabil postat de bogdan81

Eu cred ca harul nu este irezistibil deoarece daca ar fi, ar anula libertatea omului. Or Dumnezeu nu ia in posesie pe cei pe care ii iubeste fiindca asteapta un raspuns liber si personal din partea lor. Numai diavolul poseda, adica forteaza. Teologul luteran suedez Anders Nygren, intr-o carte celebra intitulata ''Eros si Agape'', distinge intre cele doua chipuri ale iubirii si afirma ca, contrar erosului unde indragostitul isi doreste numai sa posede obiectul iubirii sale, agape crestina - iubirea lui Dumnezeu pentru om, nu este indiferenta la raspunsul omului. Harul e un dar, dar depinde de om daca il accepta sau nu. Omul are deplina libertate de a raspunde afirmativ sau negativ iubirii lui Dumnezeu. Raspunsul lui Nygren in aceasta problema, la care personal ader cu toata inima, se situeaza in raspar cu propria sa traditie, deoarece se stie ca atat Luther cat si Calvin, sau inaintea lor Pascal au negat aportul libertatii umane si au considerat ca harul este irezistibil.

Libertatea omului nu e cu nimic lezata fiindca in necredinta lui, omul nu admite nicio ingerintza si niciun sfat, ci doar inchipuirea ca e liber cand de fapt e "orbit" de patimile propriului trup.
Mai mult, omul de rand nu crede ca Duhul Sfant ii modeleaza destinul, ci doar credinciosii pot crede asta.
Omul are deplin libertate de a raspunde afirmativ sau negativ iubirii lui Dumnezeu in prima faza, mai apoi are parte de urmarile alegerii sale:
-incurajare si ajutor pentru a merge pe calea cea stramta si tot mai anevoioasa spre suferinta si apoi mantuire.
-inchiderea treptata a dorintelor personale si aparitia(pe termen lung) unor optiuni limitate care(fara sa stie) sa-l intoarca la credinta; deci libertatea alegerii sale e "garantata". Omul va crede ca el a ales sa devina credincios pana va deveni intr-adevar credincios; apoi se va smeri si-L va lauda pe Dumnezeu ca a fost milostiv cu el.

Libertatea nu poate sa duca la orice alegere, ci numai spre Duhul Sfant. Daca omul nu-L alege pe Duhul Sfant nu e liber, ci "orb"(posedat).

Eros este o alta "orbire" a propriei satisfactii erotice, adica a senzatiei de placere trupeasca pe care o simte doar in relatia cu trupul iubitei sale.

28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.(Efeseni5,28)

Tocmai tu spui ca Agape(iubirea lui Dumnezeu pentru om) nu e indifernta la raspunsul omului, adica la harul lui; adica fara sa constientizezi ai confirmat ca, daca Dumnezeu nu e indiferent, si daca vointa Lui este ca "omul sa se intoarca si sa fie viu"(Iezekiel18,23), Voia Lui poate sa nu Se implineasca? Cine se va opune? Nu este El Atotputernic?

[cozia]

În prealabil postat de Demetrius

Libertatea nu poate sa duca la orice alegere, ci numai spre Duhul Sfant. Daca omul nu-L alege pe Duhul Sfant nu e liber, ci "orb"(posedat).

Mi-a mers la suflet ce ai scris aici.
Asta este menirea omului care navigheaza apele tulburi ale vietii pe pamant, unirea cu Dumnezeu Tatal. Liber fiind, sa alerge spre si sa fie patruns de Duhul Sfint urmarind mereu axioma fundamentala a existentei, cea a Treimii din Evanghelii: " In numele Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh"