Reconstructia sau reforma liturgica in ortodoxie: necesitate si modalitati

[Ratoon]

În prealabil postat de iuliu46

Liturghiile lungi sunt pentru a va obisnui cu liturghia de pe lumea cealalta care o sa dureze o vesnicie. Nu va mai plangeti atata.

Știi care e problema cu, pe lumea cealaltă, după moarte?
Că moartea nu e un proiect, lumea cealaltă nu e o destinație, doar consecință a păcatului. Adam era nemuritor până a păcătuit. Jertfa lui Iisus a fost pentru mântuire, adică readucerea omului la starea inițială de nemurire. Iar dacă cineva crede ca Dumnezeu nu îl poate face pe om din nou nemuritor atunci acela este in spiritul lui antihrist. De ce? "Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!"

[iuliu46]

Nu inteleg cu cine te certi. Cine a spus ca Dumnezeu nu il poate face pe om nemuritor ? Stricam topicul asta extrem de util cu off topicul nostru. :)

[GMihai]

On topic:

După părerea mea, este nevoie de cateheză, inclusiv în domeniul liturgic.

Oamenii habar nu au ce anume şi de ce anume se întâmplă.

La predică, să aloce părintele măcar o parte spre a explica ce înseamnă anumite părţi din Liturgia pe care tocmai o slujeşte.

[flying]

În prealabil postat de simpllu

Cântăm (lălăim) texte ce nu trebuiesc cântate, citim pomelnice în timpul Liturghiei... etc. Litughia nu trebuie să devină obositoare, plictsitoare, ea trebuie să fie dinamică şi cursivă....să curgă, dar asta ţine de preot şi strană. Sunt şi liturghii cursive, făcute ca la carte şi care durează 1:30 - 1.45. Cel mai bun exemplu sunt grecii. :)

Desigur ca liturghia e obositoare cand creierul e formatat de TV,jocuri PC,etc..

[simpllu]

În prealabil postat de flying

Desigur ca liturghia e obositoare cand creierul e formatat de TV,jocuri PC,etc..

Putem purta un dialog când o să ai parte de o liturghie cursivă, făcută după tipic şi netrunchiată, şi, care culmea, ţine mai puţin decât una lălăită şi trunchiată.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de simpllu

citim pomelnice în timpul Liturghiei

Da, aici este o cauza nu numai de prelungire a Liturghiei, ci si de rupere din ritmul si progresul liturgic, cauza care ar fi usor de evitat.

La catolici, ca sa se faca o Liturghie pentru adormiti sau pentru vii, ori pentru o intentie, te duci si vorbesti cu preotul in cancelarie. Te programeaza si iti da un bilet ca sa tii minte (de exemplu "joi 16 martie, liturghia de la 7 dimineata oficiata de...". Daca nu ai cum sa fii prezent, poti indrazni sa ceri alta data disponibila, fiindca este de dorit (desi nu obligatoriu) ca cel care da comanda sa pofteasca la slujba. In general, pentru o liturghie este o (singura) intentie, la care se adauga intentiile generale ale papei sau episcopului pentru luna respectiva. Nu exista pomelnic, ci preotul isi noteaza numele persoanelor pomenite, sau intentia, in agenda.

La rasariteni, exista pomelnic fiindca exista particele. In mod normal, pomenirile ar trebui sa se faca la Proscomidie, ceea ce ar presupune aducerea pomelnicelor inainte de acest prolog al Liturghiei. Dar s-au invatat credinciosii si credincioasele de a se prezenta la mijlocul slujbei, catre 10.30, la usile diaconesti cu un pomelnic sub forma unei liste de 30 de nume scrise pe o jumatate verticala de A4, si pe fata si pe dos, avand drept oferta o prescura, o lumanare de 50 de bani si o bancnota de 1 leu. La ce o mai fi trebuind prescura aceea cand deja Sfantul Disc este plin, iata un lucru care imi scapa. Si atunci, e normal ca pomenirea sa se faca la Canon: preotul boscorodeste o lista interminabila de nume repetitive si pe neamul lor cel adormit, in timp ce congregatia se presupune ca se roaga pentru odihna acelora, cand, de fapt, sporovaieste. In afara de cei cu bun simt, care sufera in tacere, iar gandul lor nu se duce la cer, ci la ceas.

Celor care precum CristianR, gpalama si ceilalti le spun: nu mai stati cocotati, ci coborati din turnul vostru de fildes si protejati-va picioarele, fiindca intrati in realitatea din teren. "Dar de ce sa coboram Sfanta si Dumnezeiasca la realitatea din teren, in loc sa elevam norodul la cele imparatesti ?" parca aud spunandu-mi-se. Ce alta replica as putea da decat: "OK, e chiar mai bine: atunci elevati norodul!"

[iuliu46]

Ba fiecare e atent sa prinda momentul cand popa ii pomeneste pe ai lui. Apoi se ocupa cu alte alea.

[suslik]

În prealabil postat de iuliu46

Ba fiecare e atent sa prinda momentul cand popa ii pomeneste pe ai lui. Apoi se ocupa cu alte alea.

Si? e firesc?

[iuliu46]

În prealabil postat de suslik

Si? e firesc?

Era o gluma si nu are nici o legatura cu subiectul discutiei pentru ca asta si multe altele se pot rezolva la nivel de parohie. Din nou, e nevoie de catehizare si nu de nu stiu ce reforma a liturghiei. Daca oamenii aia s-ar ruga pentru cei adormiti, nu ar fi nici o problema.

[CristianR]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Celor care precum CristianR, gpalama si ceilalti le spun: nu mai stati cocotati, ci coborati din turnul vostru de fildes si protejati-va picioarele, fiindca intrati in realitatea din teren. "Dar de ce sa coboram Sfanta si Dumnezeiasca la realitatea din teren, in loc sa elevam norodul la cele imparatesti ?" parca aud spunandu-mi-se. Ce alta replica as putea da decat: "OK, e chiar mai bine: atunci elevati norodul!"

Soluţia ar fi: nici doar în turnul de fildeş, nici doar pe teren; ci şi sus, şi jos, coborându-le pe cele de sus, dar şi urcându-le pe cele de jos. Acomodarea la realitatea din teren riscă să rămână jos, în teren, cred eu. Pe de altă parte, să te ţii doar la cele de sus, fără să ţii cont de cum este receptat ceea ce ai tu de transmis, ca preot, duce la o fractură între emiţător şi receptor.
Pentru că m-am referit la Părintele Galeriu, după cum ştiţi, sfinţia sa era un om foarte apropiat de oameni, într-o relaţie cât mai personală cu fiecare dintre cei pe care îi întâlnea. Îi făcea pe toţi să se simtă iubiţi, importanţi, valoroşi, purtaţi în rugăciune de către Părinte, ceea ce stimula, evident, atenţia la slujbe.

Nu afirm că slujbele ar trebui să fie mai lungi sau mai scurte, ci că trebuie să fie pline de participarea noastră şi că în sensul ăsta trebuie neapărat făcut ceva. Întâi de toate cultivată legătura între enoriaşi şi cu preoţii, ca toţi să simtă că fac parte dintr-o familie, iar Liturghia să fie un moment de bucurie a unirii împreună în rugăciune a unor oameni care măcar se cunosc.

Mi se pare evident că argumentele aduse de simpllu sunt bune şi că ar putea avea ca efect o mai bună participare. Ca şi cele aduse de Iuliu, privind catehizarea.