Psihologie - întrebări

[ioan67]

Aş vrea să propun o strategie posibilă pentru discuţie.
Înainte de a face comparaţii sau corelaţii între psihologie şi alte discipline, înainte de a evalua psihologia în raport cu orice altceva, să ne lămurim deocamdată ce este aceasta, psihologia. Un pic de analiză mi se pare absolut obligatorie la început, altminteri ne trezim în situaţia de a compara sau evalua nişte lucruri despre care, de fapt, nu ştim mai nimic sau cunoaştem mult prea divergent...:) Adică să fim mai întâi în cunoştinţă de cauză despre subiectul discuţiei şi să ajungem la oarecare accepţiune comună, oricât ar fi ea de largă, ca punct de plecare pentru discuţii mai "delicate".

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Ce decolare maiestoasa, ce planton maret!

Este de fapt picajul din înalturi pentru a acumula energia potențială necesară zborului lin, elegant...

[ioan67]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Am o intrebare:

Care este limita dintre fenomene psihologice si fenomene spirituale? Cu alte cuvinte, care este punctul in care ceva nu mai poate fi descris prin prisma psihologiei, ci numai prin prisma religiei/spiritualitatii? Sau invers?

Un răspuns posibil ar putea fi acesta:
Este liniştea...:) Fericit cel care se bucură de limanul ei!

P.S. Am aflat din "Vieţile sfinţilor" că unii au renunţat, însă, la linişte pentru a se contopi, jertfelnic, cu neliniştea semenilor... Au făcut-o ca ascultare, sub îndrumare permanentă de Sus.
Psihologia poate fi definită ca marea cultură, strălucită dealtfel, a neliniştii.
Iar spiritualitatea ca opera liniştii, sub mângâierea protectoare, fortifiantă şi diriguitoare a Duhului.

[ioan67]

Darul liniştii e preţuit nu doar de creştinii îmbunătăţiţi, care îl cunosc din variate experienţe trăite şi/sau auzite din mărturisirile altora, ci şi de psihologi - cu menţiunea că aceştia îl cunosc sau îl ghicesc/întrezăresc de obicei prin cunoaşterea "negativului" său: majoritatea tulburărilor sufleteşti sunt hrănite de solul otrăvit al neliniştii.

În limbajul psiho(pato)logic sunt numeroşi termeni care descriu ceva din universul neliniştii: anxietate, angoasă, tensiune, agitaţie etc.
Freud, mai întâi, a încercat în cultura şi civilizaţia noastră considerată "modernă" să dea de cap (teoretic şi practic) neliniştii sau, cel puţin, să îi reducă o parte din efectele alienante, dezumanizante.
În replică, reuşind chiar să îl "castreze" pe Freud, o urmaşă de-a lui (pe nume Karen Horney) a deschis perspective nebănuite asupra anxietăţii prin atragerea atenţiei asupra unor factori culturali şi a unor modalităţi (nevrotice?) de protejare a Eului împotriva anxietăţii.
Intenţionez să expun în curînd câteva aserţiuni ale psihanalistei americane pe tema "Trebuinţei nevrotice de afecţiune", deoarece opera ei mi se pare că face referire la multe dintre realităţile sufleteşti pe care le trăim noi astăzi.
Cu acest prilej voi încerca să schiţez un posibil răspuns la întrebarea cum poate fi psihologia (şi psihanaliza) o slujitoare a omului credincios şi un sprijin pentru aprofundarea vieţii de credinţă, cel puţin pentru acela care nu a reuşit deocamdată (din păcate) să se folosească din plin de remediile/darurile unei vieţi duhovniceşti.

*
Pe de altă parte, dintre numeroşii autori creştini care au scris pe tema liniştii şi liniştirii, voi reaminti câteva pagini din minunata lucrare "Sfânta Scriptură în Tradiţia Bisericii" - autor Pr. John Breck. (https://orthodoxwiki.org/John_Breck)
E vorba de capitolul dedicat dobândirii virtuţii liniştii, prin rugăciune.