Despre regimul comunist din Romania

[ioan67]

Intr-o zi tatal meu a sosit in capitala.
A fost o mare surpriza pentru mine. Tata venea in capitala doar toamna, inainte de inceperea scolilor, pentru a face la casieria Ministerului Cultelor un imprumut din salariul sau, ca sa-i poata trimite pe fratii si surorile mele la scoala. Ca sa le cumpere carti si incaltaminte.
Nu era insa toamna. Si el era acolo! Am inteles deodata ca s-a intamplat ceva grav. Ceva foarte grav.

Tatal meu a sosit in micul meu apartament din centrul capitalei in jurul orelor cinci si jumatate dimineata. Era ora la care soseau in capitala trenurile din provincii indepartate.
M-am trezit cu greu. A trebuit sa sune mult timp inainte ca sa-i deschid usa. De-abia ma culcasem. Ora cinci si jumatate dimineata era ora la care de obicei mergeam la culcare. Pentru a-mi plati cursurile si taxele la Universitate, trebuia sa lucrez. Faceam la diferite ziare cronica faptelor diverse. Lucrul cel mai greu era ca trebuia sa stau treaz toata noaptea, pana cand ieseau primele editii, spre orele cinci dimineata...

Deschizind usa tatalui meu am fost foarte fericit dar imi era ingrozitor de somn. Mi-am spalat fata de multe ori cu apa rece. Apoi am revenit si l-am privit pe tata. L-am privit asa cum privesti o icoana. Cum l-am privit de la prima noastra intalnire, cand ma nascusem.
De data asta insa, in loc sa ma bucur, m-am intristat.
Tata era in uniforma de sfant, cu alte cuvinte era literalmente in zdrente.
Anteriul sau era ferfenita. Or, tatal meu n-a avut toata viata lui decat un singur anteriu - asa cum n-a avut decat o singura viata. A purtat un singur anteriu, asa cum porti o singura fata. Din timp in timp, noaptea, preoteasa spala anteriul, il petecea, il carpea. Dar acum, dupa douazeci de ani de slujire, singurul anteriu al tatalui meu nu mai tinea... Era o zdreanta. Nu era nici neagra, nici rosie, nici bej. Zdrentele nu mai au culoare. Si apoi avea bucati adaugate, petecite.
Vederea acestui sfant in zdrente m-a intristat intr-atat, incat mi-am coborat ochii. Era o imagine mult prea greu de suportat. Acest preot era, in plus, tatal meu si fiinta pe care o iubeam cel mai mult pe lume. Era insuportabil, nu mai puteam privi fata de mucenic si anteriul in zdrente al tatalui meu.
Dar chinurile mele abia incepusera. Coborind ochii, am vazut bocancii tatalui meu. Iar spectacolul bocancilor era inca si mai cumplit decat cel al anteriului.

[ioan67]

Tatal meu avea aceiasi bocanci ferecati in cuie mari, pe care i-a purtat intotdeauna. Era calul lui Hristos. Trebuia sa fie potcovit ca un cal. Cea mai mare parte a timpului isi slujea stapanul cu picioarele sale. Trebuia deci sa aiba bocanci mari. Bocancii erau esentiali pentru exercitarea preotiei sale in munti.
De data asta, insa, bocancii nu mai tineau. Erau gauriti peste tot. Prin gauri se vedeau sosetele din lana nevopsita, culoare naturala, tricotata gros de mama preoteasa. In unele locuri insa, soseta din lana era si ea gaurita. Tatei i se vedeau degetele inghetate, umflate de reumatism si de oboseala. Prin gaurile bocancilor si ale sosetelor se vedea pielea picioarelor, piele alba, de creta, piele aproape moarta.
Am inchis ochii... Pentru ca lacrimile sau strigatele sa ramana adunate in inima...
Tata a rosit. Si-a ascuns repede picioarele sub masa. Ii era rusine. Era stanjenit, rosu de stinghereala, pentru ca eu, fiul sau, am vazut cumplita sa mizerie. Si a spus pentru a se scuza: "Din pricina razboiului nu se mai face incaltaminte... La noi la Petrodava e interzis sa tabacesti pieile. Daca se descopera ca cineva a tabacit piei, e impuscat pe loc. Fara judecata, fara interogatoriu... Asa ca nu mai avem piele, in tot tinutul. Si daca nu mai e piele, nu se mai poate face incaltaminte."

"Am o pereche de bocanci de schi", am spus eu. ...
"Vei avea nevoie de bocancii tai", a spus tata.
"Nu", am raspuns eu. "Nu am nevoie. N-am timp nici macar sa dorm, tata.... Cum as avea timp sa merg la schi? Mi-e somn tot timpul..."
Tata privea bocancii cum privesti o comoara. In aceste incaltari picioarele sale vor fi ocrotite de frig, de apa, de ceata. Cu incaltarile mele va putea duce mai bine Trupul si Sangele lui Iisus. Va putea sa le duca mai repede si cu mai putina osteneala si durere.
"Spune-mi, chiar n-ai nevoie de ei?"
"Nu se poarta bocanci de schi in oras", am raspuns eu... "Ia bocancii, sunt ai tai! Dumnezeu mi i-a daruit, ca la randul meu sa ti-i dau tie. Acum spune-mi, de ce ai venit in capitala?"

Mi-era atat de mila de tatal meu! Mila de el si de tot poporul moldovean si romanesc. Tara mea e una din cele mai bogate. Suntem mai bogati decat toti vecinii nostri, suntem foarte bogati. Si toate aceste bogatii sunt in mainile oligarhiei, ale ciocoilor care, cu ajutorul navalitorilor succesivi s-au implantat in carnea tarii ca lipitorile... Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta! Raurile noastre curg pe nisip de aur iar noi murim de foame. Suntem douazeci de milioane de cersetori si robi. Cateva mii de ciocoi ne sug sangele si ne devora trupul. Suntem saraci ca animalele padurii. Si satrapii ciocoi, tinuti la putere de straini, organizati in bande numite partide politice si in haite, ca lupii, devoreaza poporul. Ca lupii. Se hranesc din carnea noastra si din sangele nostru. Stiam ca daca, din nenorocire, navalitorii din rasarit ne vor ocupa iarasi tara, ciocoii nu vor suferi nici o paguba. Dimpotriva! Vor prospera, cum au prosperat ei mereu in nenorocirile noastre. Ciocoii vor intra o parte in serviciul ocupantului venit dinspre rasarit. Ceilalti vor sluji Statele Unite, asa cum inainte slujeau Stambulul.
Si sufeream pentru ca nu vedeam nici un ajutor, nici o speranta de eliberare posibila. Poporul meu trebuie sa sufere. Mereu. Iar ajutorul nu-i putea veni decat de Sus. Din nici o alta parte, precum ni s-a spus: "Caci toata darea cea buna si tot harul desavarsit de Sus este, pogorind de la Tine, Parintele luminilor".

[ioan67]

Intorcindu-se din capitala, tata a ajuns in gara din Pascani inainte de zorii zilei. De la gara pana acasa erau vreo 40 de kilometri. A plecat de indata, pe jos. Cum avea incaltaminte noua, mergea foarte mandru... Fiecare pas pe care il facea il apropia de biserica sa, de parohia sa, de satul sau. Mergea voiniceste.
De-abia iesit din Pascani, a fost oprit de un baraj de politie militara. Un ofiter de rezerva, pomadat, cu corset si cravasa - un fiu de ciocoi, un satrap fanariot, ca toti tinerii ofiteri din serviciul auxiliar al statului major - comanda un grup de soldati care-i perchezitionau pe tarani. Era o scena des intalnita. De multi ani, pretutindeni pe drumuri puteau fi intalniti soldati care faceau controale, pentru a vedea daca sarmanii tarani nu aveau in sacii lor grau, paine, piele, lana, porumb, fasole. Caci totul era rationalizat. Totul era interzis. Pentru tarani. Mii de oameni au fost impuscati de oligarhii in uniforme parfumate pentru o camasa, pentru o paine, pentru un bat de chibrit sau pentru o anvelopa uzata de camion. Impuscati cu miile, la marginea drumurilor, ca niste caini. Fara nici o mila. De ciocoii in uniforme....
Cand a fost randul tatalui meu, ofiterul s-a infuriat. Striga cu ura:
"Dusmanul e la cativa kilometri de noi, pamantul sfant al patriei este amenintat si tu, un popa, furi incaltamintea soldatilor care-si dau viata pentru tine!... Vei fi impuscat pe loc, ca un caine. Apoi trupul iti va fi spanzurat. De stalpul de telegraf. Pentru a-i speria pe toti. Vei servi drept exemplu pentru toti taranii hoti."
"Fiul meu, poetul, mi i-a dat" a spus tata. "Nu sunt bocanci militari, sunt bocanci de schi. Puteti verifica."
Dar nimeni nu-l asculta. Ciocoiul se dezlantuise. Voia sa-l ucida pe tata. Voia sa-l ucida pe popa. I-a legat tatalui meu mainile la spate cu o funie de animale. L-a legat la ochi. A pus sase soldati in linie in fata tatalui meu. Totul s-a petrecut repede. Disciplinat. Erau obisnuiti cu astfel de operatiuni. Nu faceau decat sa controleze, sa loveasca, sa impuste.
Dar minunea lui Dumnezeu n-a intarziat. Dumnezeu n-a putut indura aceasta, era un lucru prea nedrept. Cand ofiterul a ordonat foc, nici un soldat n-a apsat pe tragaci. Ofiterul a repetat ordinul. In zadar. Nemiscati, cu armele la umar, soldatii refuzau sa apese pe tragaci. Impietrisera. Ofiterul turbase cu totul, spumega de furie. Cu revolverul scos ameninta ca doboara pe toata lumea, tarani si soldati la un loc. Cu propria sa mana. Auzind aceasta taranii s-au pus in genunchi. Se rugau. Mai intai in tacere, apoi cu voce tare.
"Puteti sa ne omorati", a spus caporalul, privind revolverul ofiterului indreptat asupra lui. "Puteti sa ne omorati pe toti. Dar noi nu-l vom omori pe parintele nostru, preotul. Suntem crestini. A impusca un preot e ca si cum L-ai impusca pe Dumnezeu."
Toate acestea au fost povestite de soldati se de tarani. Au fost scrise si semnate de fiecare dintre ei.
Deodata ofiterului i s-a facut frica. A ordonat ca tatal meu sa fie dezlegat. A ordonat taranilor sa plece. Toata lumea era libera.


Au fost totusi oameni carora nu le-a fost frica sa ii impuste pe preotii romani. Ba chiar, cum citim intr-o postare anterioara (431), nu s-au temut sa le sfarme capul cu ranga. Acestia au fost comunistii. Fara frica de Dumnezeu, bietii de ei au facut sa citim azi liste sumare ale terorii de atunci. Am postat doua astfel de liste mai sus. Din nefericire, listele continua sa creasca si azi... Martirii sunt altii, ciocoii sunt aceiasi: vechi si noi.

[Florinvs]

În prealabil postat de Dalian

Au fost niste jigodii criminale care, in schimbul sustinerii neconditionate a unui regim dictatorial, au trait ca belferii pe spinarea celor multi care faceau foamea si frigul.

Ati spus o mare minciuna aici! E pacat Dumnezeu sa jigniti asa aiurea in tramvai niste oameni care (indiferent ce functie au avut) si-au facut doar datoria si meseria!

Spuneti ca au trait ca belferii ?! Pai atat Aneta Slivneanu (prim-secretatara a orasului Husi intre 1979-1987) cat si Maria Roman (care a ocupat acceiasi functie intre 1987-1989) locuiau in modeste apartamente de bloc!

Tata mi-a aratat casa in care locuia la Vaslui primul secretar al judetului! O casa modesta, fara etaj, cu doua-3 camere! Si nici macar nu era a lui- era a statului!

Stiti cu ce a plecat din Vaslui in decembrie 1989 ultimul prim-secretar al judetului, Ioan Pavel, acasa la Timisoara ?! Cu trenul! Nu cu vreun Mercedes sau nu stiu ce masina de lux, ci cu trenul!

Sau fostul prim-secretar al judetului Ion Fratila, sarac a venit in acest judet, si sarac a si plecat din judet!

O data, un prim-secretar din judetul Neamt si-a facut o vila la munte din fondurile partidului! Când a aflat Ceausescu l-a destituit imediat, iar vila a nationalizat-o!

Deci ce conditii de lux sau ce privilegii puteau aveea atunci activistii de partid ?! Era legea ilicitului, iar daca faceai cheltuieli pe care nu le puteai justifica prin venituri licite, riscai inchisoare!

Aveau cumva activitii de partid atunci firme privata, care sa aibă contracte cu statul si sa jefuiasca banul public ?! Nu!

Aveau cumva atunci activistii de partid vile luxoase, masini scumpe sau conturi in strainatate ?! Nu!

Cel mult puteau cumpara mancare mai buna din magazinele gospodariei de partid sau aveau o Dacie-1300 ca masina de serviciu!

[Florinvs]

Aceea intamplare povestita de colegul Ioan67 cred ca se intampla- probabil- in perioada celui de-al doilea razboi mondial (daca gresesc, l-as ruga sa precizeze perioada istorica când se intampla). Deci nu vad ce legatura ar putea aveea aceea intamplare cu regimul din Romania din perioada 1964-1989!

[ioan67]

În prealabil postat de Florinvs

Aceea intamplare povestita de colegul Ioan67 cred ca se intampla- probabil- in perioada celui de-al doilea razboi mondial (daca gresesc, l-as ruga sa precizeze perioada istorica când se intampla). Deci nu vad ce legatura ar putea aveea aceea intamplare cu regimul din Romania din perioada 1964-1989!

Da, e vorba despre al doilea razboi mondial, ati inteles bine asta. Marca acelorasi bestii, camuflati in alte personaje pe scenele aparente ale teatrului numit istorie.

Ce nu intelegeti deloc, insa, este ca:
a) la noi comunismul nu e un regim izolat, decupat si bagat in borcan intre 64 si 89; el a inceput mult inainte, chiar inainte de razboi si continua chiar si azi in alte forme decat in perioada pe care o evocati;
b) Ceausescu nu a aparut brusc pe cerul patriei, ca un meteor facut din capul lui Zeus si din spuma marii, intre 64 si 89; Ceuasescu si toti ai lui sunt produsele unui proces lent si sigur derulat cu multe decenii inainte de 64. Cand a ajuns sef, el era deja comunist in toata regula. Mai ramanea, doar, sa se exprime in toata splendoarea lui.
c) Oamenii care si-au facut de cap in Romania sunt aceiasi. Si pe timpul fanariotilor si pe timpul lui Ceusescu si azi e vorba despre acelasi tip de om: licheaua, impostorul, prostul puturos si hot, vanzatorul de neam si tara, hulitorul de Dumnezeu, fiul pierzarii. Spuneti-i cum vreti, ii puteti spune si ciocoi, asa cum il numeste Virgil Gheorghiu. Daca tovarasul Ceusescu ar fi trait cu 100 de ani mai devreme si ar fi fost vreun conducator, ar fi avut de racolat oameni pentru mareata-i opera tot dintre ciocoi. Daca ar trai azi el ar gasi de asemenea nenumarati baieti gata sa-i slujeasca. Sunt unii din aceeasi specie pe care, cu doua mii de ani in urma, Cineva ii numea prin gura Profetului "pui de naparci".
Tovarase Florin,
pentru mine cel putin (nu stiu daca si pentru altii), comunismul nu e doar un fenomen istoric aparut aici sau dincolo pe harta lumii. In ciuda ororilor de care se face vinovat, in ciuda nenorocirilor pe care le-a adus in casele oamenilor, in ciuda suferintelor pe care le-am trait si eu impreuna cu altii din generatia mea, eu nu privesc comunismul romanesc doar ca pe un esec social-economic. El este cu mult mai mult de-atat, e cu totul altceva. Este, ca si in cazul regimurilor totalitare ale unui Stalin sau Hitler, ale unui Papadoc sau ale oricarui alt tiran (de pilda al tarului Rusiei care se plimba singur pe strazile unui megaoras unde nu mai era nimeni, afara de sobolanii care mancau cadavre), comunismul este asadar un nivel inspaimantator de manifestare in istorie al fortelor raului. Comunismul, cu sau fara fata umana, este dusmanul oamenilor. Este cel mai viclean, mai pervers regim scornit prin oameni (dar nu doar de catre oameni), fara vreo legatura cu Dumnezeu, impotriva oamenilor. Este malefic. Este dezumanizant. Este impotriva naturii omenesti. Este falsificator al vocatiei omului. Este fundatura unde ajunge mereu rautatea, prostia, nebunia, pe o temelie adanca a ratacirii numite mandrie.
Comunismul voia sa faureasca un om nou. Ala facut de Dumnezeu nu era bun. Nimic nu era bun pentru baciul comunist. Totul trebuia refacut, din temelie, dupa intelepciunea fara egal a mintii lui luminoase. Comunistul a gasit mereu ca ordinea lumii e incompleta si gresit alcatuita si ca el, faurul, e cel menit sa restaureze lumea. De cine? De el, noul si triumfatorul dumnezeu ridicat din randurile noastre, tovarasi, dintre noi.
Comunistii sunt oamenii cei mai nereusiti pe care i-a dat istoria lumii. Rupti de orice zvac al smereniei, taiati de un abis necuprins pe din doua intre minte si inima, diabolic de cinici si de simplisti in cugetarile si planurile lor, mincinosi si lacomi, mereu satisfacuti de propriile realizari dar declarind solemn ca "au mai fost si greseli" (care trebuiau prompt remediate, tovarasi), putrezi de demagogie si de toate soiurile de nefiresc - comunistii au adus cea mai mare paguba omenirii. Ei nu sunt prezenti doar in regimurile cunoscute in istorie cu numele, ca atare, de comunism sau socialism. Partidul lor adanc, bine ascuns in dosul aparentelor si formelor istorice, este unul singur: al ucigasiei de aproapele si, daca ar fi posibil, al uciderii lui Dumnezeu. Numai acesti ucigasi au putut jongla cu destine omenesti, cu harti ale natiunilor si cu poveri lasate omenirii sute de ani mai departe, ca si cum se jucau cu barcute de hartie. Numai astfel de oameni au putut construi din clopote, tunuri. Numai astfel de alcatuiri ratate, in tot ce are un om mai omenesc (adica mai dumnezeiesc) in el, au putut impinge o planeta catre ratare si macel. Ii gasesti pretutindeni, sub orice steag, in orice anotimp, sub orice zodie.

Nu, tovarase Florin, comunismul nu e o perioada in care nea nicu era sef pe aici.
Comunismul e o manifestare malefica, de cea mai neindoielnica natura, a tatalui minciunii. Nu e un regim in istoria unei tari, ci e o permanenta a razboiului ucigasului de oameni cu faptura cea mai iubita a lui Dumnezeu: omul.
Comunistul, care i-a rastignit mereu pe ceilalti pe crucea dorintelor si scopurilor lui megalomane, nu va accepta niciodata ca Domnul S-a intrupat si, luind chip de rob, S-a rastignit pe Sine din iubire pentru om.
Asta e cea mai groaznica imagine pe care comunistul e blestemat s-o poarte mereu in adancul ochiului sau interior, fara a scapa vreodata de ea. Pentru ca nu o poate accepta, nu o poate iubi si nici nu o poate respinge. Puterea asta, iata, in sfarsit: comunistul nu o are.

[Florinvs]

În prealabil postat de ioan67

Da, e vorba despre al doilea razboi mondial, ati inteles bine asta. Marca acelorasi bestii, camuflati in alte personaje pe scenele aparente ale teatrului numit istorie.

Ce nu intelegeti deloc, insa, este ca:
a) la noi comunismul nu e un regim izolat, decupat si bagat in borcan intre 64 si 89; el a inceput mult inainte, chiar inainte de razboi si continua chiar si azi in alte forme decat in perioada pe care o evocati;
b) Ceausescu nu a aparut brusc pe cerul patriei, ca un meteor facut din capul lui Zeus si din spuma marii, intre 64 si 89; Ceuasescu si toti ai lui sunt produsele unui proces lent si sigur derulat cu multe decenii inainte de 64. Cand a ajuns sef, el era deja comunist in toata regula. Mai ramanea, doar, sa se exprime in toata splendoarea lui.
c) Oamenii care si-au facut de cap in Romania sunt aceiasi. Si pe timpul fanariotilor si pe timpul lui Ceusescu si azi e vorba despre acelasi tip de om: licheaua, impostorul, prostul puturos si hot, vanzatorul de neam si tara, hulitorul de Dumnezeu, fiul pierzarii. Spuneti-i cum vreti, ii puteti spune si ciocoi, asa cum il numeste Virgil Gheorghiu. Daca tovarasul Ceusescu ar fi trait cu 100 de ani mai devreme si ar fi fost vreun conducator, ar fi avut de racolat oameni pentru mareata-i opera tot dintre ciocoi. Daca ar trai azi el ar gasi de asemenea nenumarati baieti gata sa-i slujeasca. Sunt unii din aceeasi specie pe care, cu doua mii de ani in urma, Cineva ii numea prin gura Profetului "pui de naparci".
Tovarase Florin,
pentru mine cel putin (nu stiu daca si pentru altii), comunismul nu e doar un fenomen istoric aparut aici sau dincolo pe harta lumii. In ciuda ororilor de care se face vinovat, in ciuda nenorocirilor pe care le-a adus in casele oamenilor, in ciuda suferintelor pe care le-am trait si eu impreuna cu altii din generatia mea, eu nu privesc comunismul romanesc doar ca pe un esec social-economic. El este cu mult mai mult de-atat, e cu totul altceva. Este, ca si in cazul regimurilor totalitare ale unui Stalin sau Hitler, ale unui Papadoc sau ale oricarui alt tiran (de pilda al tarului Rusiei care se plimba singur pe strazile unui megaoras unde nu mai era nimeni, afara de sobolanii care mancau cadavre), comunismul este asadar un nivel inspaimantator de manifestare in istorie al fortelor raului. Comunismul, cu sau fara fata umana, este dusmanul oamenilor. Este cel mai viclean, mai pervers regim scornit prin oameni (dar nu doar de catre oameni), fara vreo legatura cu Dumnezeu, impotriva oamenilor. Este malefic. Este dezumanizant. Este impotriva naturii omenesti. Este falsificator al vocatiei omului. Este fundatura unde ajunge mereu rautatea, prostia, nebunia, pe o temelie adanca a ratacirii numite mandrie.
Comunismul voia sa faureasca un om nou. Ala facut de Dumnezeu nu era bun. Nimic nu era bun pentru baciul comunist. Totul trebuia refacut, din temelie, dupa intelepciunea fara egal a mintii lui luminoase. Comunistul a gasit mereu ca ordinea lumii e incompleta si gresit alcatuita si ca el, faurul, e cel menit sa restaureze lumea. De cine? De el, noul si triumfatorul dumnezeu ridicat din randurile noastre, tovarasi, dintre noi.
Comunistii sunt oamenii cei mai nereusiti pe care i-a dat istoria lumii. Rupti de orice zvac al smereniei, taiati de un abis necuprins pe din doua intre minte si inima, diabolic de cinici si de simplisti in cugetarile si planurile lor, mincinosi si lacomi, mereu satisfacuti de propriile realizari dar declarind solemn ca "au mai fost si greseli" (care trebuiau prompt remediate, tovarasi), putrezi de demagogie si de toate soiurile de nefiresc - comunistii au adus cea mai mare paguba omenirii. Ei nu sunt prezenti doar in regimurile cunoscute in istorie cu numele, ca atare, de comunism sau socialism. Partidul lor adanc, bine ascuns in dosul aparentelor si formelor istorice, este unul singur: al ucigasiei de aproapele si, daca ar fi posibil, al uciderii lui Dumnezeu. Numai acesti ucigasi au putut jongla cu destine omenesti, cu harti ale natiunilor si cu poveri lasate omenirii sute de ani mai departe, ca si cum se jucau cu barcute de hartie. Numai astfel de oameni au putut construi din clopote, tunuri. Numai astfel de alcatuiri ratate, in tot ce are un om mai omenesc (adica mai dumnezeiesc) in el, au putut impinge o planeta catre ratare si macel. Ii gasesti pretutindeni, sub orice steag, in orice anotimp, sub orice zodie.

Nu, tovarase Florin, comunismul nu e o perioada in care nea nicu era sef pe aici.
Comunismul e o manifestare malefica, de cea mai neindoielnica natura, a tatalui minciunii. Nu e un regim in istoria unei tari, ci e o permanenta a razboiului ucigasului de oameni cu faptura cea mai iubita a lui Dumnezeu: omul.
Comunistul, care i-a rastignit mereu pe ceilalti pe crucea dorintelor si scopurilor lui megalomane, nu va accepta niciodata ca Domnul S-a intrupat si, luind chip de rob, S-a rastignit pe Sine din iubire pentru om.
Asta e cea mai groaznica imagine pe care comunistul e blestemat s-o poarte mereu in adancul ochiului sau interior, fara a scapa vreodata de ea. Pentru ca nu o poate accepta, nu o poate iubi si nici nu o poate respinge. Puterea asta, iata, in sfarsit: comunistul nu o are.

Asa daca vreti sa facem filozofie, treaba dumneavoastra!

Dar eu prefer sa analizez pe baza de date economice, financiare, de investitii, de productii la hectar, de balanta de import-export, etc, perioada 1964-1989!

[Florinvs]

2. Industria

In anii 60 si 70, Romania a importat licente de fabricatie a unor produse industriale din tarile vest-europene. La vremea respectiva, acele licente erau foarte performante, dintre ele putând fi amintite- licenta elvetiana Sulzer pentru locomotive diesel-electrice de 2100 cp, licenta suedeza ASEA pentru locomotive electrice (de 5100 Kw), licenta vest-germana Saviem si MAN pentru motoare diesel, licenta Pireli italiana in petrochimie, licenta Fiat italiana pentru Tractorul Brasov, etc.

Industrie romaneasca producea si unele produse foarte competitive la export, datorita calitatii lor, cu nimic mai prejos decat produsele similare vest-europene sau din SUA.

Dintre aceste produse, foarte bune calitativ, putem aminti- unele masini-unelte, strunguri, unele echipamente industriale si energetice (produse la IMGB sau UCM Resita), rulmenti produsi la Barlad, aparate de masura si control produse la Mecanica Vaslui, IAMC Vaslui sau FEPA Bârlad, utilaj de foraj petrolier marca 1 Mai Ploiesti, tractoarele produse la Brasov (atunci uzina Tractorul Brasov aveea cca 25.000 de salariati, iar tractoarele marca UTB ajungea in numeroase tari), autoturisme ARO (intr-un concurs organizat in RF Germana, autoturismul romanesc de teren ARO a surclasat renumitul autoturism britanic Land Rover), locomotive electrice si diesel-electrice marca Electroputere (exportate in Polonia, Bulgaria, Iran, Grecia, China, Iugoslavia, Marea Britanie, etc, vagoane de cale ferata (exportate inclusiv in SUA), frigidere, produse ale industriei chimice, materiale de constructii, mobila (90% din productia fabricii de mobila din Radauti mergea la export, iar garniturile de mobila Bogdana sau Rococo produse la Vaslui ajungeau in tari precum Suedia, RF Germana, URSS, etc, piesele de mobilier produse la Sectia lemn Husi erau exportate in Olanda), textile, incaltaminte (cu bocancii produsi de Husana Husi era dotata si armata irakiana), etc!

Insa din pacate, dupa 1980, in contextul sistarii aproape totale a importurilor, dotarea tehnica din industrie nu a mai putut tine pasul cu evolutia tehnicii pe plan mondial, iar licentele achizitionate in anii 60- 70 nu au mai fost reinoite.

Din aceasta cauza, unele subansamble la unele produse si mijloace de transport (pompe de injectie, pompe de ungere, perne de aer la autobuzele Roman-Diesel si DAC, etc) se defectau des.

[Dalian]

În prealabil postat de Florinvs

Ati spus o mare minciuna aici! E pacat Dumnezeu sa jigniti asa aiurea in tramvai niste oameni care (indiferent ce functie au avut) si-au facut doar datoria si meseria!

Spuneti ca au trait ca belferii ?!

Datoria de slugi preaaplecate in fata unui regim comunist criminal. Si meseria de hoti si mincinosi.

Si au trait ca belferii, precum ai trait in puf si tu si tac'tu. In timp ce oamenii de rand mureau de frig si de foame, cu faina, uleiul, laptele si carnea rationalizate si inexistente.

[Dalian]

În prealabil postat de Florinvs

Pai atat Aneta Slivneanu (prim-secretatara a orasului Husi intre 1979-1987) cat si Maria Roman (care a ocupat acceiasi functie intre 1987-1989) locuiau in modeste apartamente de bloc!

Aceaste lighioane comuniste care din proprie initiativa cantau ode partidului si iubitului conducator, meritau impuscate sau trimise la un nou canal precum au facut ei cu toata intelectualitatea romaneasca. Dar au trait bine, mersi, cu pensii grase, la fel ca Visinescu timp de mai bine de douazeci de ani dupa caderea regimului.