Cicatrizarea

[DragosP]

Cel mai rău ar fi să fii papagal. Părerea mea...

În prealabil postat de DragosP

Cel mai rău ar fi să fii papagal. Părerea mea...

Mai bine popîndău. Duci o viață activă, departe de romantism.

[AlinB]

În prealabil postat de Urbanophon

Cand te ia...te ia...Dragos. Melancolie, nostalgie, boemitate...mna...poate am suflet de artist. Rational sunt stapan. Inca nu am reusit sa imi cobor ratiunea-n inima...

Da...poate trebuie o alta porumbita sa inlocuiasca fantoma...

De obicei, atunci cand un zeu te dezamageste, cel mai bine e sa-L cauti pe Cel adevarat.

[Urbanophon]

În prealabil postat de AlinB

De obicei, atunci cand un zeu te dezamageste, cel mai bine e sa-L cauti pe Cel adevarat.

Ce tot vorbesti acolo, bai baiatule? :)

[AlinB]

Omul are o inclinatie naturala spre latrie.

Problema apare atunci cand in locul lui Dumnezeu, este plasat un idol.

Atunci devine idolatrie si consecintele nu sunt tocmai fericite.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Urbanophon

Am iubit si eu din tot sufletul o porumbita. Dar si-a luat zborul. Au trecut 7 ani de atunci. Inca o visez, iar cand o visez ma trezesc intr-o melancolie/nostalgie care prefer sa nu o am. Cand trec pe langa casa unde a locuit ea ma pierd in trecut. Cand mai vine pe acasa si o vad ma blochez. M-am resemnat de mult timp si ma consider destul de barbat incat sa accept realitatea.

Totusi...cat mai dureaza sa mi se cicatrizeze rana asta si sa nu ma mai bantuie "fantoma" ei?

Durerea pierderii loveste in inima fiecarei fapturi, intr-o forma sau alta.

Nimeni nu scapa de acest chin.

Pana nu il gasim pe Dumnezeu in toate si peste toate, atata vreme cat ne lipim sufletul de ceea ce trece, nu putem scapa de aceasta durere.

Va fi recurenta, va fi gata sa-si implante pumnalul in fiecare clipa.

Iar frica de a nu pierde ne impinge in multe greseli.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Pana nu il gasim pe Dumnezeu in toate ...

Asta e panteism si e "no no" pentru un crestin.

Ar trebui sa stii si tu macar atata lucru.

[AlinB]

În prealabil postat de Urbanophon

Am iubit si eu din tot sufletul o porumbita. Dar si-a luat zborul. Au trecut 7 ani de atunci. Inca o visez, iar cand o visez ma trezesc intr-o melancolie/nostalgie care prefer sa nu o am. Cand trec pe langa casa unde a locuit ea ma pierd in trecut. Cand mai vine pe acasa si o vad ma blochez. M-am resemnat de mult timp si ma consider destul de barbat incat sa accept realitatea.

Totusi...cat mai dureaza sa mi se cicatrizeze rana asta si sa nu ma mai bantuie "fantoma" ei?

E ca si cand ai sta in lac si te-ai intreba cat o sa mai dureze pana n-ai sa te mai simti ud.

Eventual, lacul ar putea seca, dar cred ca ar fi mai practic daca ai iesi la mal.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Urbanophon

Am iubit si eu din tot sufletul o porumbita. Dar si-a luat zborul. Au trecut 7 ani de atunci. Inca o visez, iar cand o visez ma trezesc intr-o melancolie/nostalgie care prefer sa nu o am. Cand trec pe langa casa unde a locuit ea ma pierd in trecut. Cand mai vine pe acasa si o vad ma blochez. M-am resemnat de mult timp si ma consider destul de barbat incat sa accept realitatea.

Totusi...cat mai dureaza sa mi se cicatrizeze rana asta si sa nu ma mai bantuie "fantoma" ei?

Frate,
ma gandesc la o situatie care am mai intalnit-o uneori,caci vad ca esti foarte afectat si te
inteleg.Si e bine sa spui Cuvantul ca oamenii sa stie.
Cum spunea Monnis ai sa uiti candva, daca te vei casatori,...copii etc si, treptat vei uita.

Poate bat campii, mai jos(ma refer la cazul tau,ca la modul generral zic bine), dar poate am dreptate.
Poate iti folosea in urma cu mai multi sa fi auzit pe Pam Stentzel vorbind despre virginitate si de faptul ca cel care o are, e special.
Eu as zice mai mult, fie ca esti barbat sau femeie e bine sa o faci daca e posibil doarr cu
viitorul sot(sotie) .
Avea o vorba miliardarul Richard Branson "Ori ca ai doua zeci de ani, ori ca ai cincizeci de ani, sexul e frumos , dar niciodata nu este ca prima oara!"
Am discutat cu diversi ,unii care au avut mai multe femei,toti absolut toti isi aduceau aminte de prima femeie, ca ceva special.
Ma rog e simplu sa dai sfaturri,uuups...de pe margine...,dar daca nu se concretizeaza ceva ,cu cineva, ramai cu o amintire fumoasa cu cineva care e departe.La ce iti foloseste???...
Nu stii cum sa-i dai erase, si sa faci sa nu te afecteze, ca sa nu traiesti din amintiri.
Fie ca esti barbat fie femeie e bine sa pui problema casatoriei!Daca nu stop!!! fiindca poti ramane doar cu amintiri frumoase...prea frumoase.
Domnul sa te ajute frate, sa gasesti omul potrivit si poate la un moment dat,sa ne dai niste vesti bune.Dumnezeu sa te binecuvinteze!

[Demetrius]

În prealabil postat de Urbanophon

Am iubit si eu din tot sufletul o porumbita. Dar si-a luat zborul. Au trecut 7 ani de atunci. Inca o visez, iar cand o visez ma trezesc intr-o melancolie/nostalgie care prefer sa nu o am. Cand trec pe langa casa unde a locuit ea ma pierd in trecut. Cand mai vine pe acasa si o vad ma blochez. M-am resemnat de mult timp si ma consider destul de barbat incat sa accept realitatea.

Totusi...cat mai dureaza sa mi se cicatrizeze rana asta si sa nu ma mai bantuie "fantoma" ei?

Nu te-ai resemnat deloc, doar asa zici ca sa te pacalesti pe tine, ba inca esti indragostit de ea si ai vrea sa reapara in viata ta pentru ca rational nu te-ar deranja, ba chiar te-ar bucura. Cand o vezi te trec fiorii, ca altfel nu stii ce-s aia fiori.

Pe ea deja ai transformat-o in etalon si orice alta relatie o vei incepe de la comparatia cu ea, adica cu totul defavorabil; vei deveni handicapat emotional.
Hotareste-te ce vrei si spune aici barbateste.