Izbavirea israeliților

[florin.oltean75]

Dar din punctul de vedere al tatălui al cărui copil a murit eviscerat, sau al fiului al cărui tată a murit de cancer, nu ar fi mai rezonabil să spunem că: "În loc să-ţi asumi tu diverse vini şi să mori pentru ele, de ce nu l-ai lăsat pe fiul/tatăl meu să trăiască, dacă tot eşti atottputernic ?"

Şi, ca să ducem discuţia la un alt nivel, ce l-ar întreba, oare, un tată/fiu pe Dumnezeu, în contextul în care Biserica (care vorbeşte cu autoritatea lui Dumnezeu) îi explică că: dacă fiul lui (mort înainte de naştere) nu a fost botezat, sau dacă tatăl lui (mort de cancer, sau într-un incendiu, saau într-un cutremur) nu a fost la Liturghie ultima duminică, atunci sigur vor arde, amândoi, în iad, o veşnicie ?!!!!! Dar. să nu uităm, Biserica îi spune, cu autoritatea lui Dumnezau, că deşi fiul lui şi tatăl lui vor fi în iad pentru toată veşnicia, EL, totuşi, are ocazia să fie în Rai. Nu-i aşa că-i frumos ?

Mihai, evident ca este necesara reinterpretarea, din perspectiva mai profunda, a relatarilor biblice - pentru a avea o consistenta logica.


- imperfectiunea primelor fiinte - care cad mai intai in nalucire (din cauza necunostintei) - apoi in mandrie si neascultare

-pedepsirea urmasilor (care se nasc direct in suferinta) pentru faptele inaintasilor; acestia nu beneficiaza de conditii edenice in care sa le fie testata "ascultarea" asemeni protoparintilor - urmasii sunt fiinte destinate sa guste din pedeapsa inainte de a avea posibilitatea sa-si manifeste liberul arbitru, propria vointa si intentie

-incalcarea liberului arbitru ( exemplu Faraon, care poate sugera si posibile incalcari ulterioare)

- un Dumnezeu care se "razgandeste" in actiunile Sale / oscilant, mai intai razbunator-de-moarte apoi iubitor sacrificial.

Pentru unii dintre noi, este esentiala rezolvarea rationala a acestor contradictii, pentru altii nu.

Agumentul solid al acestora din urma va fi invariabil fie incapacitatea umana de a intelege sau - mai agresiv- cum de avem indrazneala sa ne indoim de dreptatea divina.

Insa noi nu ne indoim de dreptatea divina, ci doar vrem sa intelegem.

Acceptarea unui Dumnezeu paradoxal, simutan Infricosator/Terifiant-Iubitor pentru unii este suficienta. Necesitatea rationalului cade in plan secund, devine nesemnificativa, in raport cu intesitatea trairii in relatie cu un astfel de Dumnezeu.

[GMihai]

În prealabil postat de delia31

Sa va intreb si eu ceva. In contextul presupunerilor dvs. (recente banuiesc?) despre vinovatia lui Dumnezeu, care credeti ca a fost motivatia pentru care Hristos si-a asumat vina si pacatele intregii lumi, inainte chiar ca multe din ele sa fi fost savarsite?

E o întrebare interesantă, depinde din ce punct de vedere o privim.

Haideţi să o privim aşa: "Hristos este Dumnezeu, Hristos şi-a asumat vina..." Hmmm........ interesant...

Sau, aşa: "Hristos este Dumnezeu, Hristos şi-a asumat vina întregii lumi pe care El a creat-o...." Hmmmm.... şi mai interesant...

Dar din punctul de vedere al tatălui al cărui copil a murit eviscerat, sau al fiului al cărui tată a murit de cancer, nu ar fi mai rezonabil să spunem că: "În loc să-ţi asumi tu diverse vini şi să mori pentru ele, de ce nu l-ai lăsat pe fiul/tatăl meu să trăiască, dacă tot eşti atottputernic ?"

Şi, ca să ducem discuţia la un alt nivel, ce l-ar întreba, oare, un tată/fiu pe Dumnezeu, în contextul în care Biserica (care vorbeşte cu autoritatea lui Dumnezeu) îi explică că: dacă fiul lui (mort înainte de naştere) nu a fost botezat, sau dacă tatăl lui (mort de cancer, sau într-un incendiu, saau într-un cutremur) nu a fost la Liturghie ultima duminică, atunci sigur vor arde, amândoi, în iad, o veşnicie ?!!!!! Dar. să nu uităm, Biserica îi spune, cu autoritatea lui Dumnezau, că deşi fiul lui şi tatăl lui vor fi în iad pentru toată veşnicia, EL, totuşi, are ocazia să fie în Rai. Nu-i aşa că-i frumos ?