Cum vi-l imaginati pe Dumnezeu

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Ioane, iartă-mă, n-am intenţionat o clipă să te rănesc cu intervenţia mea. Mă simt acum ca un inchizitor care a smuls pocăinţa cuiva sub tortură şi chiar nu mă identific deloc cu o asemenea poziţie aberantă. Dacă poate fi bun la ceva forumul ăsta, mă gândesc în primul rând că ne oferă tuturor un mijloc de a ne pune pe gânduri unii pe alţii, să nu aţipim cu certitudinile noastre dragi în braţe şi să păţim ca fecioarele neînţelepte din faimoasa parabolă. Mai avem multe de învăţat, cu siguranţă şi mai multe de dezvăţat, ideea e să ne mişcăm cumva în direcţia lui Hristos, târăş-grăpiş în coate şi genunchi, cu viteza melcului dar fără oprire sau abateri pe căi greşite. N-avem ce face, ca să ajungem cândva fluturi sprinteni şi frumos coloraţi în grădinile Domnului nu putem evita experienţa omizii.
Înţelegerea corectitudinii raţionale a hristologiei nu ne face neapărat mai buni ortodocşi şi nici nu ne dă acces către o autostradă spre Împărăţie. Tot pe cărarea îngustă şi primejdioasă avem de urcat, unii lângă alţii ţinându-ne de mâini ca să nu cădem în prăpăstii, uneori purtându-i în cârcă pe cei neputincioşi alteori fiind purtaţi noi înşine în cârcă de cei care ne iubesc cu tot cu infirmităţiile noastre. Ne mai călcăm pe bătături din neatenţie, mândrie, prostie sau poate chiar din dorinţa egoistă de a înainta mai repede, suntem supăraţi pe moment, dar învăţând din greşeli şi iertându-ne din toată inima continuăm să mergem împreună spre Acasă.

Nu-ţi face griji, Mihai, intervenţia ta a fost cu totul binevenită şi am primit-o cu recunoştinţă. Eram un pic buimac şi mi-a prins bine o tragere de mânecă.
Mă gândeam azi că doctorul bun foloseşte bisturiul, uneori, apoi spală, dezinfectează şi la sfârşit bandajează şi alină durerile post-chirurgicale. Cam asta văd că făcuşi....:)
Ar merge şi o comparaţie cu ortopedia, reparaţia luxaţiei se însoţeşte şi de unele dureri, apoi, odată reaşezată articulaţia, pacientul e îndemnat să păşească din nou, fără teamă de durere...:)
Mulţumesc pentru ajutor, încă o dată. Domnul să te răsplătească, frate, pentru fapta ta bună!

P.S. În Numele Trandafirului, film care mi-a plăcut, era un inchizitor acolo, un fost inchizitor. Nu mi-a displăcut prea tare, de fapt mi-a plăcut mult. Unii inchizitori nu au fost aşa răi, se pare.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihailc

Înţelegerea corectitudinii raţionale a hristologiei nu ne face neapărat mai buni ortodocşi şi nici nu ne dă acces către o autostradă spre Împărăţie. Tot pe cărarea îngustă şi primejdioasă avem de urcat, unii lângă alţii ţinându-ne de mâini ca să nu cădem în prăpăstii, uneori purtându-i în cârcă pe cei neputincioşi alteori fiind purtaţi noi înşine în cârcă de cei care ne iubesc .

Citeam undeva ca sunt 3 trepte:faptuirea ,contemplarea si ratiunea
Prima treapta ar fi faptuirea . Aici ar trebui sa ne intorcerm mereu,la fapte , caci intelegerea rationala corecta a lui Dumnezeu e data la putini oameni.Si chiar daca am intelege bine dogmele lui Dumnezeu , fara faptuire, tot nu ne ar ajuta la nimic .
O interpretare gresita se mai corecteaza, dar o apucatura rea, e mult mai greu de corectat.
Marii teologi au fost si mari traitori, si au stiut in primul rand sa isi invinga patima proprie, ca apoi sa poata vorbi in curatenie despre Dumnezeu