De ce a inviat Hristos?

[fallen]

La ultima slujba la care am fost, cred ca duminica trecuta, s-a vorbit despre Har, care ni s-a dat in dar (ca o premiza a mantuirii) dar care nu anuleaza celalalt dar, Libertatea (de alegere a noastra). Mai mult,harul chiar se desavarseste in aceasta libertate (daca alegem liber, hotaram sa il purtam).

[fallen]

Referitor la Inviere si viata vesnica...aici parerile (in lume, nu intre credinciosi) sunt impartite. In timp ce mare parte prefera sa creada in ele, sa creada ca cei morti inca mai exista undeva, in alta dimensiune si sub alta forma de existenta, si ca ne vom intalni din nou candva, o alta mare parte prefera sa creada ca s-au dus pt totdeauna, si dupa moarte nu mai exista nimic. Pe mine una m-ar deprima la maxim ideea asta, insa cei pragmatici cred ca noi suntem nebuni si cand o sa ne dam seama ca nu exista nimic si asteptam degeaba o sa innebunim de tot (desi, dc nu mai exista nimic dupa ce murim, ce avem de pierdut dc am crezut altceva?). Mai tragic e ca si ai mei au afirmat ca ei nu vor viata vesnica, le-a fost deajuns asta, vor sa se termine de tot. Oare Dumnezeu le va respecta dorinta celor care au dorit asta, daca n-au fost oameni rai, sa-i osandeasca? Desi, e clar ca nu au inteles, saracii, ca viata e un dar de la Dumnezeu, ea punand premizele, fiind o trambulina pt a obtine darul desavarsit, mantuirea. Doar pt asta ne-a facut Dumnezeu, sa ne dea ce e mai bun, nu sa-si bata joc de noi :).

[ioana3]

În prealabil postat de fallen

...nu vor viata vesnica, le-a fost deajuns asta, vor sa se termine de tot. Oare Dumnezeu le va respecta dorinta ...

A cui este vina ca au ales sa faca voia lor in loc sa respecte poruncile? N-ar mai fi avut aici viata de iad, pe care, e normal sa nu o doreasca prelungita in vesnicie!
Dumnezeu a dat lumii niste porunci(numiti-le instructiuni de folosire, regulament de organizare functionare sau ceva asemanator) mentite sa asigure chiar si dupa cadere, o existenta terestra fericita pentru cei ce le respectau. Oare o masina nu se strica daca nerespectand conditiile stabilite de constructor, o folosim necorespunzator?
Unii oameni prefera sa incalce aceste porunci(a caror incalcare se cheama pacat! Iarasi neascultare ca si la Adam!) si se mira de ce nu le e bine. Pentru ca facand pacate se indeparteaza de Bine(de Dumnezeu care este Binele).
Dupa cum spun Sfintii Parinti, indiferent de voianta noastra, vesnicia exista buna sau rea pentru fiecare. Si chiar daca asa cum spun unii n-ar exista, n-as renunta sa fiu crestin pentru ca am gasit aici "cuvintele vietii vesnice", adica imi este bine asa.
Si asta nu inseamna ca nu fac pacate! Dar imi pare rau pentru cele pe care le constientizez si ma acopera probabil pentru intentia mea subreda si sigur pentru rugaciunile sfintilor , mila lui Dumnezeu.

[fallen]

Ati avut vreodata impresia ca Dumnezeu ne-a alungat din rai pentru totdeauna?
Stiu ca nu e adevarat, dar...n-ati avut niciodata indoieli? Presupun ca majoritatea lumii are...privind mantuirea, reprimirea noastra in eden...sau banuiesc ca majoritatea crede ca mantuirea asta adusa pe Hristos este doar pentr unii, o mica parte, foarte putini dintre noi, care sunt cu adevarat sfinti, si nu pentru noi toti ceilalti pacatosii, care sntem mult prea intinati si ingloditi pana la gat in mocirla pacatelor noastre si ale celor dinainte, generatiilor anterioare, semenilor, etc - cati nu zic " in ziua de azi nu se mai poate trai fara pacat"; drept urmare, conseinta fireasca ar fi ca dupa viata asta, urmeaza...moartea, ce altceva??? Adica, nimic intuneric neant...Pentru unii din noi, care initial am fipreferat sa credem varianta anterioara, cea consacrata, bine cunoscuta, a posibilitatii mantuirii si intoacerii la Dumnzeu, aceasta alternativa ne suna foarte de-a dreptul deprimant....chiar sunt atei care sustin ca din cauza ca candva au crezut si ei, cand " s-au convins" ca nu exista, s-au imbolnavit grav si au suferit, drept pt care acum se straduie sa convinga si ei pe cat mai multi sa nu-si mai faca iluzii, spre a nu pati la fel...si fix asta fac, din pacate, baga si pe altii in depresie, crezand ca le fac un bine si ii elibereaza de o psihoza care i-ar putea duce la nebunie totala....
Si nu doar necredinta si sminteala acestora ne face pe noi sa ne indoim de posibilitatea mantuirii...si cand revedem rautatea si nedreptatea care ni se face noua de catre semenii nostri, posibil sa avem acelasi sentiment: ca Dumnezeu si-a luat mana de pe noi...ca diavolul conduce aceasta lume, si cne nu i se supune va avea parte de chinuri vesnice...( sau, ma rog, cat traieste, pe urma, nu se stie, poate dupa ce moare va avea lniste)

[iustin10]

În prealabil postat de fallen

Ati avut vreodata impresia ca Dumnezeu ne-a alungat din rai pentru totdeauna?
sau banuiesc ca majoritatea crede ca mantuirea asta adusa pe Hristos este doar pentr unii, o mica parte, foarte putini dintre noi, care sunt cu adevarat sfinti, si nu pentru noi toti ceilalti pacatosii, care sntem mult prea intinati si ingloditi pana la gat in mocirla pacatelor noastre si ale celor dinainte, generatiilor anterioare, semenilor, etc - cati nu zic " in ziua de azi nu se mai poate trai fara pacat";

Speranta cred ca trebuie sa insoteasca si pe cel din urma pacatos,speranta ca intr-o zi Dumnezeu se va dezvalui si in inima lui. Vamesul Zaheu ,cred ca se saturase de cate nedreptati facuse in viata asta , si cati oameni nedreptatise ,. si a fostd e ajuns doar sa vrea sa il vada pe Hristos care trecea pe acolo . Iar apoi, cat de pregatit a fost in sufletul lui , ca in aceiasi zi si-a dat jumatate din avere,ca si cum tot raul dinainte nu mai conta
Iata dar,ca speranta este in noi si asteapta in fiecare zi reintalnirea cu Dumnezeu.
Talharul rastignit odata cu Iisus ,poate va fi observat si el cu admiratie faptele facute de noul proroc care uimea Ierusalimul,dar cand l-a vazut rastignit linga el pe cruce pe acesta,nu a rabdat atata nedreptate . Caci pacatele lui insusi le stia ,si stia cati omorase sau furase pina atunci , dar iata ca nici in ultimile zile ale vietii nu isi pierde admiratia pentru ceea ce e curat si sfant .
Iisus are capacitatea de a se intalni cu cea mai pacatoasa inima ,si are darul de a curate apasarea pacatului , si intr-o singura zi ,daca s-ar produce intalnirea dintre dorinta noastra de curatenie si atentia acordata de El celor care il cauta
De orice sa ne indoim pe lumea asta , dar de unica noastra credinta si unica mantuire care ne a fost aratata de a lungul intregii istorii umane , sa nu ne indoim niciodata,oricat de deznadajduiti am fi de pacat.
Speranta este mai mare decat credinta,caci se adreseaza si celui care are indoieli si cade , si doar dragostea este mai mare ca speranta,caci ,este firesc ca dupa speranta sa vina implinirea la cel care a crezut dincolo de sine insusi

[fallen]

Speranta desigur insoteste pe orice pacatos, care considera ca Dumnezeu e bun si il va ierta oricate pacate si nedreptati face, chiar daca nu se pocaieste. Insa pe masura ce se trezeste in tine constiinta pacatului, realizezi cat de adanc esti inglodat si cat de departe si greu de obtinut e mantuirea. Chiar spune intr-o cazanie ca atunci cand iti "prezinta" pacatul, diavolul ti-l arata neinsemnat, iar cand vrei sa te pocaiesti, ti-l arata mare, greu, de neiertat. Insa nu de asta am zis ca si-a luat Dumnezeu mana de pe noi, ci pt ca ingaduie prea multe nedreptati si prea mult egoism din partea semenilor nostri; e drept ca trebuie sa respecte alegerea fiecaruia, daca omul vrea sa fie rau si nedrept n-are ce sa-i faca...doar sa îi arate in fel si chip marea lui iubire dar totodata si mania, si judecata dreapta, sa-l avertizeze cumva ca greseste...

[Ionel28]

În prealabil postat de fallen

Hristos a inviat! Cu regret trebuie sa marturisesc ca anul acesta m-am intrebat oare de ce a facut-o? Pentru ca asa a vrut El (ca Dumnezeu) sa faca un dar, o bucurie oamenilor care L-au iubit, chiar daca ceilalti (majoritatea) nu au vrut asta? Sau pentru ca asa era in natura firii lui, fiind Dumnezeu, nu putea muri? Sau 3) intrupat fiind, asemeni noua, si inviind dupa moartea trupeasca, a vrut sa ne arate ca si viata noastra ar putea continua dupa moartea trupului ("Eu sunt Invierea si viata, cine crede in Mine va avea viata vesnica")? Ar fi foarte frumos daca ar fi asa, dar...majoritatea oamenilor nu mai cred asta . Si atunci, ma intreb, stiind ca nu vom crede sau nu ne va pasa, de ce a mai facut-o? Sau de ce a mai facut-o publica, dar lasand totusi loc la interpretari? A facut-o doar pt acei cativa care L-au iubit si au crezut in El? Se spune ca Dumnezeu nu ne paraseste niciodata, ci noi Il parasim pe El . De ce ma simt atat de trista si nu simt si eu bucuria Invierii Lui? Cred ca din cauza ca vad pe cei de langa mine ca nu cred, iar cei care cred mai sunt o mana de oameni dar sunt in lumea lor si eu nu fac parte din ea (sunt o comunitate inchisa). Iar pseudocredinciosii, marea majoritate a romanilor, parca sunt impinsi de draci sa faca din sfintele sarbatori prilej de isterie colectiva (mancare, bautura, petrecere peste masura, calcat in picioare la luat lumina, aghiazma, trestie, salcie si orice altceva sfintit si presupus a avea puteri miraculoase). Sunt curioasa cum isi explica ateii Invierea? Care sunt posibilele variante? L-au rapit extraterestrii? L-au furat ucenicii, pecand paznicii dormeau, sau L-au ingropat romanii in alta parte ca sa nu-L gaseasca acestia?

A inviat , de fapt a fost inviat de catre Tatal , ca sa echilibreze ceea ce a pierdut Adam ca om perfect. Ca si Hristos Iisus este numit in Noul Testament ,, al doilea Adam,,

[cozia]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Nimeni,dintre oameni,nu a fost de fata la momentul efectiv al Invierii.Toti care l-au vazut pe Iisus dupa acest moment,in prima faza,s-au speriat sau au fost complet derutati in fata unui fenomen care nu poate fi probat rational sau copiat in vreun fel.Apoi s-au bucurat dar nu inainte sa se indoiasca profund.Am fi vrut sa fie poate ceva mult mai grandios,epic,fara indoieli,gata sa ne sature toate nelinistile.Dar Dumnezeu are caile Lui,diferite decat ale noastre,nu a ales calea mai usoara in raport de gandirea noastra :) Toate aceste stari umane indica spre un clar realism atat al relatarii cat si spre o realista privire referitoare la natura umana in raport de supranatural.Ar fi fost complet mitic sa fi fost altfel,o idealizare putin credibila.Nu sunteti nici prima si nici ultima pe care o bantuie aceste ganduri si framantari,cred ca inca de la inceput au existat.Din acest punct vi-se deschid doua drumuri,depinde ce veti alege.Cum i-a spus Iisus lui Toma: ,,Ferice de cei ce nu au vazut si au crezut".Dumnezeu sa va calauzeasca mintea si inima spre Viata pe care moartea nu a putut sa o invinga.

O alta intrebare retorica( adresata de fapt Lui spre luminarea noastra):
Oare de ce Iisus nu a vrut ca nimeni sa se afle in preajma mormantului Lui in momentul invierii? De ce nu si-a dorit sa aibe mii de oameni stransi pentru a fi martorii Invierii Lui?

La Invierea lui Lazar care s-a intimplat tot in aceeasi conjunctura ca localizare Iisus nu numai ca a asteptat 4 zile sa treaca timpul si sa se stranga multimile din jur, clar facilitand acest lucru, dar a mai si incetinit procesul comunicand pe drum un timp indelungat mai intai cu cele doua surori.

[Moroco]

Pentru ca El fiind Muncitorul Suprem, (curat, smerit, harnic, sincer, bun mai ales pentru muncile cele mai de jos si mai grele) i s-au parut suficiente 2 zile de ”odihna” in iad (cam cat ar fi 266 de zile deasupra pe pamant), unde ajungand l-a dat la o parte pe satana si muncind El cu adevarat si acolo asa ca pe pamant a insuflat in sufletele cele tinute in chinuri si munci groaznice, speranta si dorinta de Inviere pe care a si infaptuit-o inaintea lor si impreuna cu ei in dimineata adanca a celei de a treia zi, dupa scripturi, prima zi de munca din saptamana, asa fel incat, odata Inviat s-a pus imediat pe lucru adunand ucenicii imprastiati si dezbinati ca sa le insufle mai departe darul Credintei adusa din Cer prin Fecioara, Focul Viu, Focul cel nou, ca sa-i puna la lucru pe ucenici sa mearga si sa-L arunce prin propovaduirea lor pe pamant, ca toti oamenii cuprinsi de acest Foc miraculos, Focul Credintei, sa poata sa iasa din lene, si impartasindu-se si unindu-se liturgic in acest foc divin sa se puna impreuna la lucru cel nou, la lucrul cel trainic, muncind de atunci toti oamenii credinciosi asemenea Muncitorului Suprem, asemena Celui mai Harnic si mai curat Muncitor al tuturor timpurilor din intreaga creatie incat toti idolii tuturor imparatilor si al tuturor imparatiilor au cazut latzi sfaramandu-se, vazand adevarata putere de munca din Credinta a Mantuitorului inviat din morti. Astfel Duminica, ziua invierii a devenit Sfanta Sarbatoare a muncii, desavarsind omul credincios prin munca pentru munca din Credinta cea noua adusa din Cer... si astfel odihna omului prin munca a fost restabilita, mantuita si binecuvantata, si de atunci omul odihnindu-se Duminica prin munca Duhovniceasca pentru munca intregii saptamani se seteaza si se pregateste prin Credinta, sa munceasca tot la fel de bine toata saptamana pana Duminica viitoare cand va intra din nou la odihna prin munca pentru munca urmand iar si iar o noua saptamana de munca rodnica pentru omul indumnezeit, munca bazata pe noua Credinta de Foc adusa de Domnul din Cer, Credinta care nu exista pe pamant sau in iad. La Cincizecime le innoieste ucenicilor Acest Foc suflat peste ei pe care-L trimite ca un vant cu shuierat puternic impreuna cu Duhul Sfant si apostolii incredintandu-se si primind puterea de Credinta din Cer a unei limbi de foc pe capetele lor se ridica din frica si orice indoieli si oboseli si merg la munca Adevarului asemenea Mantuitorului.

Deci, pentru ca sa munceasca mai departe munca cea buna, pentru aia a Inviat, cand se putea odihni si El de Sabat 3 zile in lenevie asemenea tuturor istovitilor istovitori care au preschimbat Sabatul intro sarbatoare a lenei travestita in harnicie aparand-o cu ipocrite fatarnicii ca toti muncitorii aia care fug de munca dandu-se mari... muncitori. A invins moartea de dragul muncii, a lucrului cu care a fost trimis de Dumnezeu, Tatal Lui si al nostru, la noi, chemandu-ne pe toti la munca de Credinta si Inviere insa pazindu-ne si ferindu-ne de boala profesionala a muncii duhului lumii cu care suntem ispititi si in razboi duhovnicesc pe viata si pe moarte pana la victoria finala.

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

Inviere pe care a si infaptuit-o inaintea lor si impreuna cu ei in dimineata adanca a celei de a treia zi, dupa scripturi,

Intrebarea Moroco era de ce Hristos nu a tinut sa aibe martori oculari ai Invierii?
Sa fi mentionat El inainte de a-si da duhul:

"Veniti dragilor cu mic cu mare la Mormant in trei zile, la miezul noptii"
In rest ne este clar.