Va rog, nu inteleg de ce...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de aubergine

Nu tinem socoteala nimanui, singurul lucru care conteaza este faptul ca acesti oameni deranjeaza pe cei care se roaga pentru ca creaza un dute-vino in biserica, un haos, plus ca se si imbrancesc, isi baga coatele in cei care au locul lor, deci acesti oameni nu au bun simt pentru ca daca ar avea nu ar face acest lucru. Daca vin numai pentru a pune lumanari nu inteleg pentru ce o fac, asta se poate face si altadata, nu in timpul Liturghiei. Sa vii sa saruti icoana si sa iesi in viteza in timpul momentelor importante este lipsa de bun simt.
Scuze sunt multe, pentru orice se poate gasi scuze, asa putem gasi scuze si pentru lasatul telefonului sa sune in timpul slujbei sau mai rau pentru vorbit, desi nu exista.

Preotii cer in mod repetat in carticele, in fiecare an, si este lipit si un regulament pe usa ca oamenii sa vina de la inceputul slujbei, sau sa nu vina in timpul momentelor importante dar oamenii, multi dintre ei nu o fac, pentru ca zic ca merge si asa si pentru ca nu au respect nici pentru biserica, nici pentru preoti, nici pentru credinciosi.
Preotii saracii numai ei stiu ce deranjati sunt de comportamentul oamenilor pentru ca si ei trebuie sa se concentreze la slujba, numai ei stiu ce greu le este, dar nimeni nu se gandeste la asta.

A merge la biserica nu este obligatoriu, dar ce are rost are sa vii daca nu esti in stare sa respecti niste reguli elementare de bun simt?

Noi vrem sa fim tari. Problema mantuirii n-am prea inteles-o inca, si sincer... nu ne preocupa cu adevarat! Dar mergem acolo, in biserica, hotarati sa urmarim (in felul nostru) Sfanta Liturghie. Si fiindca undeva nu suntem inca indeajuns de vrednici sa meritam bucuria unei adevarate Liturghii, Dumnezeu ingaduie diavolului sa aduca multa tulburare prin altii mai slabi decat noi. Iar reactia noastra este cum este. In loc de ceea ce ne-am propus atunci cand am plecat la biserica, incepem declinul: "Ia uit-o si p-asta cand vine! O mai avea ruj acasa, sau l-a pus tot numai astazi? E atat de redusa ca habar nu are ce face bietul parinte in acest moment! Cum i-o mai tine Dumnezeu pe acesti oameni, nu stiu, dar eu i-as scoate in suturi, afara din biserica!"... Apoi ne indreptam spre casa mai tulburati, parca, in loc de pacea si linistea care se asterne iremediabil dupa binecuvantarea si miruirea preotului. Oameni buni, fiecare dintre noi a avut, are sau va avea un inceput. Cei care l-am avut deja, eram demni de mila intr-un timp, desi aduceam multa tulburare celor mai "asezati". Totusi, atat Dumnezeu cat si credinciosii din jur, au avut rabdare, poate s-au rugat sincer pentru mantuirea noastra, si asa, ni s-a mai ridicat o mica parte din ceata de care eram inconjurati. Sa nu privim cu rautate pe cei ce sunt abia la inceput, chiar daca ei par sa inceapa de 20 de ani, fara nicio schimbare. Daca totusi vedem astfel de oameni, inseamna ca Dumnezeu inca mai are rabdare cu ei, din moment ce ei... vor!!! Iar daca Dumnezeu inca mai are rabdare, de ce trebuie ca tocmai noi sa ne-o pierdem, in loc sa ne rugam pentru ei sa se intelepteasca? Oare nu asta asteapta Dumnezeu de la noi? Nu rabdare? Nu rugaciunea unuia pentru altul? Nu intelegere si pace sufleteasca? De ce ne mahnim ca primim exact ce meritam: tulburare?...