![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
În jurul temei: Conștiința Dogmatică (versus ignoranța dogmatică, pe care nu văd cum o poate sesiza și combate cineva dacă nu are o conștiință dogmatică sănătoasă).
http://laurentiudumitru.ro/blog/2008...ronie-saharov/ Last edited by Ioan_Cezar; 05.08.2014 at 02:38:39. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#3
|
|||
|
|||
|
Dragos, tocmai despre acele sapte sinoade e vorba (si desigur, si de altele care le-au urmat/validat). Chiar nu vezi nimic in neregula in istoria Bisericii? eu nu inteleg cum va lasati logica sufocata de sentimentul evlavios, oameni buni. E simplu: daca eu ma contrazic cu privire la orice, de la haina la mancare si de la metoda de spalare a gresiei pina la desktop environment, inseamna ca am gresit. Am zis la un moment ca A e ste buna, apoi am aflat/mi s-a vadit/etc. ca B este cea buna. Deci, pot gresi, ma pot insela. Daca traiati pe vremea patriarhului Akakios, cel cu schisma acachiana (Mihnea, ca si catolic, stie mai bine/nuantat corectitudinea atitudinii Papei in acea perioada fata de niste patriarhi eretici), nu v-ati fi intrebat daca nu cumva ati putea merge in Iad, dogmele fiind, se spune, esentiale pentru mantuire, din moment ce faceati ascultare de un patriarh care o dadea la spate cu Horosul de la nCalcedon, ca de, il asculta pe imparat, care3 era miafizit?
Cred ca sentimentul religios este ceva ce nu voi intelege si/sau urma vreodata. Pur si simplu ma sufoca ideea unui asa monument de subiectivism de-a dreptul narcisic. Pelerin, iti multumesc, frate, Dumnezeu sa te binecuvinteze. Nu e vorba de metafora calatoriei in timp ci de atitudinea de sufocanta obedienta a majoritatii credinciosilor, indeosebi din bisericile liturgice, fata de institutia ecleziala. Le spui ca o entitate care e dovedita ca gresind, fie si la scara de secole, este deci failibila si coruptibila, folosind logica, ei isi astupa urechile. Subiectivismul militant al credintei in Biserica este ceva atit de...straniu pentru mine. |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Citat:
"a) În anul 879 a avut loc un Sinod la Constantinopol, care a condamnat erezia latină „filioque” și orice modificare a Simbolului de Credință. Acest Sinod a avut toate caracteristicile unui Sinod Ecumenic(!) și mult timp a fost numit în Răsărit „al VIII-lea Sinod Ecumenic”. Bineînțeles, Occidentul niciodată n-a recunoscut acest Sinod și nu-l menționează în manualele de istorie, iar plagiatorii noștri de manuale occidentale de asemenea nu spun mare lucru despre acest Sinod. Dar Teodor Balsamon (sec. XII), Nil al Tesalonicului (sec. XIV), Nil de Rhodos (sec. XIV), Simeon al Tesalonicului (sec. XV), Marcu al Efesului (sec. XV), Dositei al Ierusalimului (sec. XVII) ș.a., au considerat Sinodul de la Constantinopol din anul 879 drept al VIII-lea Sinod Ecumenic. Reiterând acest lucru, devine foarte clar că nici o unire cu romano-catolicii nu poate avea loc până nu va exista o condamnare oficială din partea lor a adaosului „filioque”. Iată de ce, și teologilor ortodocși ecumeniști nu le convine să spună adevărul despre al VIII-lea Sinod Ecumenic din anul 879, ținut în timpul Sf. Fotie, patriarhul Constantinopolului. b) În anul 1351, tot la Constantinopol, a avut loc un Sinod care a formulat învățătura despre har și energiile necreate, propusă de Sf. Grigore Palama. Din motive obiective(!), la Sinod n-au putut participa decât ierarhi ai Patriarhiei Constantinopolului și un delegat al patriarhiei Antiohiei. Însă, la un Sinod precedent (1347), cu aceeași tematică, participase și patriarhul Lazăr al Ierusalimului, care ulterior a semnat și hotărârile Sinodului din 1351 alături de patriarhul Ignatie al II-lea al Antiohiei. La scurt timp, decizia Sinodului a fost „ratificată” și de Sinoadele Bisericilor din Bulgaria, Serbia și Rusia, și receptate fără obiecții de toate Bisericile Ortodoxe. Acest lucru l-a făcut pe Nil de Rhodos (sec. XIV), mare canonist și ierarh, să considere Sinodul din 1351 drept „al IX-lea Sinod Ecumenic”. Această idee era larg răspândită în sec. XIV-XV, dar nu existau condiții pentru convocarea unui Sinod mai mare, care să confirme ecumenicitatea Sinodului din 1351, iar mai târziu, situația politică s-a înrăutățit și mai mult, încât problema a fost definitiv abandonată, mai ales că nimeni nu avea rezerve față de dogmele proclamate la Constantinopol în timpul disputelor palamite. Prin urmare, a spune că Biserica Ortodoxă are doar șapte Sinoade Ecumenice și nu poate avea mai multe, înseamnă o limitare a vieții Bisericii la sec. VIII – idee foarte convenabilă romano-catolicilor, care ne-au și băgat în cap că Sf. Ioan Damaschin ar fi „ultimul Sfânt Părinte din Răsărit”, ceilalți fiind doar „teologi ai epocii post-patristice”. Viața Bisericii este însă dinamică, iar harul Duhului Sfânt este lucrător în Biserică până astăzi și „ne va călăuzi la tot adevărul” (Ioan 16:13) ori de câte ori va fi nevoie, și anume prin glasul sobornicesc al Bisericii, nu prin persoane particulare, indiferent cât de înduhovnicite ar fi sau ar părea că sunt. " http://www.teologie.net/2014/03/15/m...odox-probleme/ Cine are nelamuriri, poate vorbi cu Parintele. Dansul raspunde destul de repede. |
|
#5
|
||||
|
||||
|
M-am referit la cele ecumenice.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
|
|