Uluitoarea ignoranta dogmatica

[Ioan_Cezar]

În jurul temei: Conştiinţa Dogmatică (versus ignoranţa dogmatică, pe care nu văd cum o poate sesiza şi combate cineva dacă nu are o conştiinţă dogmatică sănătoasă).
http://laurentiudumitru.ro/blog/2008...ronie-saharov/

[catalin2]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

In cazul asta, fratilor, inseamna ca fara sa stiu, am la inima o eclesiologie de tip neoprotestant. Pur si simplu ideea ca o organizatie facuta de si din fiinte umane aflate inca in trup nu poate gresi, desi se poate dovedi cu cartea de istorie in mana acest lucru, ma depaseste. Ma simt de parca as vorbi cu alta specie...comunicam, dar nu ne intelegem. Cum puteti avea voi incredere in ierarhii si decizii pe care nu le puteti cunoaste ca motivatii ultime si controla (atit cit se poate) ca efecte, mi-e peste putinta sa inteleg.

Pe langa asta esti tributar, inca, intelegrii catolice. Infailibilitatea din punct de vedere ortodox este diferita de cea din punct de vedere catolic. La ortodocsi nu exista om infailibil, infailibilitatea este doar la nivelul ce tine de partea divina a Bisericii. De exemplu la catolici Papa nu poate gresi in conditiile date de ei. De asemenea, un Sinod, o adunare de episcopi nu poate gresi, daca e aprobat si de Papa. O sa vezi ca te lamuresti acum. La noi infailibilitatea tine de invatatura revelata, in principal. Nu-i asa ca Domnul nu poate gresi, si spune doar adevarul? Ai aflat ce e infailibilitatea. Ca sunt mai multe culte cu invataturi diferite nu inseamna ca ar fi ceva neclar, ci ca acelea sunt, pentru cine are cunostinte, in mod evident invataturi gresite, verificabile cu textul Scripturii in fata.

Dragos, tocmai despre acele sapte sinoade e vorba (si desigur, si de altele care le-au urmat/validat). Chiar nu vezi nimic in neregula in istoria Bisericii? eu nu inteleg cum va lasati logica sufocata de sentimentul evlavios, oameni buni. E simplu: daca eu ma contrazic cu privire la orice, de la haina la mancare si de la metoda de spalare a gresiei pina la desktop environment, inseamna ca am gresit. Am zis la un moment ca A e ste buna, apoi am aflat/mi s-a vadit/etc. ca B este cea buna. Deci, pot gresi, ma pot insela. Daca traiati pe vremea patriarhului Akakios, cel cu schisma acachiana (Mihnea, ca si catolic, stie mai bine/nuantat corectitudinea atitudinii Papei in acea perioada fata de niste patriarhi eretici), nu v-ati fi intrebat daca nu cumva ati putea merge in Iad, dogmele fiind, se spune, esentiale pentru mantuire, din moment ce faceati ascultare de un patriarh care o dadea la spate cu Horosul de la nCalcedon, ca de, il asculta pe imparat, care3 era miafizit?
Cred ca sentimentul religios este ceva ce nu voi intelege si/sau urma vreodata. Pur si simplu ma sufoca ideea unui asa monument de subiectivism de-a dreptul narcisic.
Pelerin, iti multumesc, frate, Dumnezeu sa te binecuvinteze. Nu e vorba de metafora calatoriei in timp ci de atitudinea de sufocanta obedienta a majoritatii credinciosilor, indeosebi din bisericile liturgice, fata de institutia ecleziala. Le spui ca o entitate care e dovedita ca gresind, fie si la scara de secole, este deci failibila si coruptibila, folosind logica, ei isi astupa urechile. Subiectivismul militant al credintei in Biserica este ceva atit de...straniu pentru mine.

[Parascheva16]

Nu, Biserica nu greșește, dovadă fiind cele 7 sinoade ecumenice.

Au fost mai multe Sinoade.

"a) În anul 879 a avut loc un Sinod la Constantinopol, care a condamnat erezia latină „filioque” şi orice modificare a Simbolului de Credinţă. Acest Sinod a avut toate caracteristicile unui Sinod Ecumenic(!) şi mult timp a fost numit în Răsărit „al VIII-lea Sinod Ecumenic”. Bineînţeles, Occidentul niciodată n-a recunoscut acest Sinod şi nu-l menţionează în manualele de istorie, iar plagiatorii noştri de manuale occidentale de asemenea nu spun mare lucru despre acest Sinod. Dar Teodor Balsamon (sec. XII), Nil al Tesalonicului (sec. XIV), Nil de Rhodos (sec. XIV), Simeon al Tesalonicului (sec. XV), Marcu al Efesului (sec. XV), Dositei al Ierusalimului (sec. XVII) ş.a., au considerat Sinodul de la Constantinopol din anul 879 drept al VIII-lea Sinod Ecumenic. Reiterând acest lucru, devine foarte clar că nici o unire cu romano-catolicii nu poate avea loc până nu va exista o condamnare oficială din partea lor a adaosului „filioque”. Iată de ce, şi teologilor ortodocşi ecumenişti nu le convine să spună adevărul despre al VIII-lea Sinod Ecumenic din anul 879, ţinut în timpul Sf. Fotie, patriarhul Constantinopolului.

b) În anul 1351, tot la Constantinopol, a avut loc un Sinod care a formulat învăţătura despre har şi energiile necreate, propusă de Sf. Grigore Palama. Din motive obiective(!), la Sinod n-au putut participa decât ierarhi ai Patriarhiei Constantinopolului şi un delegat al patriarhiei Antiohiei. Însă, la un Sinod precedent (1347), cu aceeaşi tematică, participase şi patriarhul Lazăr al Ierusalimului, care ulterior a semnat şi hotărârile Sinodului din 1351 alături de patriarhul Ignatie al II-lea al Antiohiei. La scurt timp, decizia Sinodului a fost „ratificată” şi de Sinoadele Bisericilor din Bulgaria, Serbia şi Rusia, şi receptate fără obiecţii de toate Bisericile Ortodoxe. Acest lucru l-a făcut pe Nil de Rhodos (sec. XIV), mare canonist şi ierarh, să considere Sinodul din 1351 drept „al IX-lea Sinod Ecumenic”. Această idee era larg răspândită în sec. XIV-XV, dar nu existau condiţii pentru convocarea unui Sinod mai mare, care să confirme ecumenicitatea Sinodului din 1351, iar mai târziu, situaţia politică s-a înrăutăţit şi mai mult, încât problema a fost definitiv abandonată, mai ales că nimeni nu avea rezerve faţă de dogmele proclamate la Constantinopol în timpul disputelor palamite.
Prin urmare, a spune că Biserica Ortodoxă are doar şapte Sinoade Ecumenice şi nu poate avea mai multe, înseamnă o limitare a vieţii Bisericii la sec. VIII – idee foarte convenabilă romano-catolicilor, care ne-au şi băgat în cap că Sf. Ioan Damaschin ar fi „ultimul Sfânt Părinte din Răsărit”, ceilalţi fiind doar „teologi ai epocii post-patristice”. Viaţa Bisericii este însă dinamică, iar harul Duhului Sfânt este lucrător în Biserică până astăzi şi „ne va călăuzi la tot adevărul” (Ioan 16:13) ori de câte ori va fi nevoie, şi anume prin glasul sobornicesc al Bisericii, nu prin persoane particulare, indiferent cât de înduhovnicite ar fi sau ar părea că sunt.
"
http://www.teologie.net/2014/03/15/m...odox-probleme/

Cine are nelamuriri, poate vorbi cu Parintele. Dansul raspunde destul de repede.

[DragosP]

În prealabil postat de Parascheva16

Au fost mai multe Sinoade.

M-am referit la cele ecumenice.