Rugaciune pentru Mihailc

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mihailc

Vă mulţumesc din suflet pentru rugăciuni, gânduri bune şi ajutorul primit de la voi, pe acest topic, mesaje private, telefon şi email-uri. Pentru un om discret şi neînsemnat ca mine, orice sprijin a însemnat şi înseamnă foarte mult.

Deocamdată inima mea rezistă, dar nu-mi pot da seama acum ce-mi va aduce viitorul. Am aflat, printre altele, că moartea mi-a luat urma şi depinde numai de mine dacă mă va prinde în lasoul ei sau nu. Eu aş fi adăugat că în primul rând depinde de voia lui Dumnezeu, dar ipoteza aceasta nu prea intră în calculele medicilor.

Poate o să zâmbiţi când vă spun că cel mai important leac pentru problemele mele, în opinia medicului care m-a luat în grijă, este nesimţirea. Desigur, nu e vorba de lipsa a bunului simţ, ci de indiferenţă, răceală, insensibilitate la tot ce mi se întâmplă mie sau altora. În ce măsură se împacă recomandarea asta cu viaţa duhovnicească poate îmi spuneţi voi, că eu nu-mi dau seama în acest moment.

Vă sunt mai mult decât recunoscător tuturor! Fie ca Domnul să vă răsplătească aşa cum vă este de folos fiecăruia în parte, acum şi în veşnicie, amin!

Iata o veste buna , minunata , ca-ti aud glasul , fie el si in scris , dar ti-l aud si-l simt aici undeva in sufletul meu , ca un om care cunoaste suferinta , durerea si boala !
Frate draga , un sfarsit va fi pentru fiecare , indiferent de cat am vrea noi sa-l amanam , si spun cu toata convingerea , mai ales ca am trecut si trec prin multe cumpane si incercari . Nu de moarte sa ne fie frica , ci de felul in care ne va gasi ea , caci moartea in sine e doar o trecere spre viata vesnica , spre Adevarata Viata .
Te rog sa fi tare si mai ales optimist , caci fiecaruia in parte Dumnezeu i-a pregatit un Dar numai de El stiut , un Dar ce ni se va descoperi la timpul potrivit .
Esti un om minunat , cel putin din cele pe care le-am citit din postarile tale !
Personal am lasat in mare parte sa vorbeasca doar scrierile Sfintilor Parinti , spre disperarea "unora " . . . ! Daca "confruntarile de aici iti dauneaza , renunta pentru o perioada la acest forum , sau aplica metoda mea ca un mic "protest " folositor pana la urma !
Esti cu adevarat un OM BUN si meriti tot respectul si dragostea noastra , si macar doar pentru aceasta te rog sa rezisi , sa lupti si sa te protejezi cat poti .
Cu Dumnezeu inainte !

[arwein]

Sanatate, MihailC!
Sa te ajute Dumnezeu sa treci cu bine peste asta si sa te intareasca!

[MariS_]

În prealabil postat de Mihailc

Vă mulţumesc din suflet pentru rugăciuni, gânduri bune şi ajutorul primit de la voi, pe acest topic, mesaje private, telefon şi email-uri. Pentru un om discret şi neînsemnat ca mine, orice sprijin a însemnat şi înseamnă foarte mult.

Deocamdată inima mea rezistă, dar nu-mi pot da seama acum ce-mi va aduce viitorul. Am aflat, printre altele, că moartea mi-a luat urma şi depinde numai de mine dacă mă va prinde în lasoul ei sau nu. Eu aş fi adăugat că în primul rând depinde de voia lui Dumnezeu, dar ipoteza aceasta nu prea intră în calculele medicilor.

Poate o să zâmbiţi când vă spun că cel mai important leac pentru problemele mele, în opinia medicului care m-a luat în grijă, este nesimţirea. Desigur, nu e vorba de lipsa a bunului simţ, ci de indiferenţă, răceală, insensibilitate la tot ce mi se întâmplă mie sau altora. În ce măsură se împacă recomandarea asta cu viaţa duhovnicească poate îmi spuneţi voi, că eu nu-mi dau seama în acest moment.

Vă sunt mai mult decât recunoscător tuturor! Fie ca Domnul să vă răsplătească aşa cum vă este de folos fiecăruia în parte, acum şi în veşnicie, amin!

.. în sfârşit, a venit şi vestea bună: Domnul nu te-a lăsat să ne părăseşti. Ba, mai mult, ţi-a dat şi câţiva prieteni în plus.
Hmm, delia, delia, inima mea ştiu că e de piatră şi totuşi mesajul tău a reuşit să o străpungă. Probabil e o fisură pe undeva ..
Mihailc, Domnul să te aibe în paza Sa, să-ţi dea sănătate şi pace sufletească, să te poţi bucura în linişte împreună cu toţi prietenii tăi!
Delia31, Domnul se-ndură de-o inimă bună! Mă bucur că exişti.

[tabitha]

În prealabil postat de MariS_

Delia31, Domnul se-ndură de-o inimă bună! Mă bucur că exişti.

Să-i dea Domnul sănătate și spor în toate cele de folos !

[fallen]

În prealabil postat de Mihailc

Deocamdată inima mea rezistă, dar nu-mi pot da seama acum ce-mi va aduce viitorul. Am aflat, printre altele, că moartea mi-a luat urma şi depinde numai de mine dacă mă va prinde în lasoul ei sau nu. Eu aş fi adăugat că în primul rând depinde de voia lui Dumnezeu, dar ipoteza aceasta nu prea intră în calculele medicilor.Poate o să zâmbiţi când vă spun că cel mai important leac pentru problemele mele, în opinia medicului care m-a luat în grijă, este nesimţirea. Desigur, nu e vorba de lipsa a bunului simţ, ci de indiferenţă, răceală, insensibilitate la tot ce mi se întâmplă mie sau altora. În ce măsură se împacă recomandarea asta cu viaţa duhovnicească poate îmi spuneţi voi, că eu nu-mi dau seama în acest moment.

Doamne ajuta, bine ai revenit printre noi! Cam ceva de genul asta ma gandeam sa scriu si eu : ca din asemenea experiente dramatice trebuie sa invatam ca "azi esti, maine nu mai esti", si trebuie sa fim mai cu bagare de seama. Nu neaparat ca pana acum ne-am fi facut de cap, dar poate unii gresim si ca ne lasam afectati si traumatizati si ne facem griji peste masura - cam ce a zis si doctorul :). Apoi poate o asemenea experienta ar trebui sa ne apropie mai mult de Dumnezeu, sa ne faca sa-i simtim prezenta. Ce se putea intampla, in cel mai rau caz? Sa ne ia la El, nu? Din pacate insa ma tem ca eu una in situatia asta, si poate multi altii, nu am fi asa curajosi, si cel mai probabil m-ar incerca din plin frica "iadului". Dar poate si asta face parte din incercare si din lupta pe care trebuie s-o ducem si din lectia pe care trebuie s-o invatam. Poate cand te faci bine ne povestesti si noua cate ceva (despre cum e cand esti asa aproape), daca nu te deranjeaza sau nu ti-e frica sa-ti amintesti, sau nu sunt chestii prea intime, si daca iti da voie doctorul sau duhovnicul. Si da, sa stii, din pacate doctorul are dreptate, de tine depinde sa te faci bine. Dumnezeu iti intinde o mana, trebuie insa sa te lupti sa te agati de ea si sa ramai agatat in furtuna. Nu mai am loc sa scriu mmult

[fallen]

Am ciuntit si inghesuit citatul, am maltratat limba romana, si ttot n-am reusit sa scriu tot ce voiam :). Mai voiam sa zic ca e ok ce a zis dr, in sensul ca sa nu te agiti si sa-ti faci griji si probleme inutile pt toata lumea, si sa fii egoist in ce priveste integritatea ta fizica si psihica si spirituala (bine, nu cum au facut altii de-ai nostri, sa considere ca bolnavi fiind au numai drepturi si nici o obligatie si sa traga pe ai lor :), insa probabil cei care fac asta cred ca li se cuvine oricum, si cand nu sunt bolnavi :)). Scuze de paranteza. Multa sanatate si pace sufleteasca sa-ti dea Dumnezeu, si ai grija de tine! Doamne ajuta!

În prealabil postat de Mihailc

Deocamdată inima mea rezistă, dar nu-mi pot da seama acum ce-mi va aduce viitorul. Am aflat, printre altele, că moartea mi-a luat urma şi depinde numai de mine dacă mă va prinde în lasoul ei sau nu. Eu aş fi adăugat că în primul rând depinde de voia lui Dumnezeu, dar ipoteza aceasta nu prea intră în calculele medicilor.

Poate o să zâmbiţi când vă spun că cel mai important leac pentru problemele mele, în opinia medicului care m-a luat în grijă, este nesimţirea. Desigur, nu e vorba de lipsa a bunului simţ, ci de indiferenţă, răceală, insensibilitate la tot ce mi se întâmplă mie sau altora. În ce măsură se împacă recomandarea asta cu viaţa duhovnicească poate îmi spuneţi voi, că eu nu-mi dau seama în acest moment.

Incerc sa-ti raspund si eu. Orice problema poate fi lasata in grija Mantuitorului si a Preasfintei Sale Maici fara sa ne facem procese de constiinta ca n-am facut nimic sau ca suntem prea nesimtiti. Daca ne incredintam viata si problemele noastre sau ale celorlalti lui Dumnezeu, puternic este El sa ne arate mila Sa. Repeta ,,Faca -se voia Ta!" in toate si nu te gandi sa rezolovi tu problemele pe care Dumnezeu are de gand sa le rezolve intr-un mod anume. Gandind astfel, nu devii insensibil, ci mai intelept. Nu uita: E Tata e la carma!

http://ortodoxiacopiilor.blogspot.ro...-la-carma.html

Iertarea din inima a celor care ne-au gresit e un alt medicament pe care si eu l-am gasit mentionat intr-o carte scrisa de un medic. Se inlatura astfel tensiunile interioare.

[fallen]

Eu ma bucur (sper) ca in necazurile pe care le-ai avut ai avut taria sa nu te superi pe Dumnezeu si sa-ti pierzi increderea... Dar cum nu e cazul, la nici unul dintre dvs, cei de aici, poate nu avem de ce ne teme... Am observat ca de obicei la oamenii cu credinta putina sau slaba ghinioanele se tin lant , si parca nu se mai termina... Cei care n-au credinta mai deloc, in fata necazurilor zic "stiam io ca suntem singuri, de izbeliste, nu exista niciun...", iar cei cu putina credinta totusi zic "pana cand, Doamne, le mai dai satisfactie necredinciosilor?". In privinta esecurilor sentimentale, aici vad cel putin 2 atitudini divergente, care nu stiu daca au legatura cu credinta. Cei care aproape si-au pierdut viata si sufletul, si au luptat din greu sa-si recapete sanatatea, echilibrul si credinta, de obicei nu au curaj si nu isi permit sa mai riste. Altii mai curajosi, sau mai nesabuiti, sau care poate n-au fost in asa mare pericol, gandesc ca daca viata, soarta, Dumnezeu sau diavolul le-a luat ce aveau mai de pret - sotie, copil, casa, cariera, sanatate, etc- sunt datori sa lupte pt a le recastiga, sa joace tot ce le-a mai ramas pe ultima carte... Cum spuneam insa, nu imi dau seama exact daca si cata credinta se gaseste in aceste atitudini, si care din ele ar fi mai corecta. Desigur singura corecta 100% e "Domnul mi-a dat...", insa raspunderea noastra, ulterior, este ce facem cu ce ne-a dat, sau cu ce ne-a ramas, sa nu pierdem din propria vina si nebagare de seama...