Imparatia lui Dumnezeu, ce este ea,,,?

[stefan florin]

În prealabil postat de Aristarh

Dupa cum stim, se tot vorbeste despre Imparatia lui Dumnezeu ,ca fiind o ,,stare sufleteasca,, comform cuvintelor lui Hristos adresate fariseilor ipocriti ,,Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru,,, dar cati inteleg ,si stiu care este intelesul adevarat al acestor cuvinte intelepte? Avand in vedere ca Iisus Hristos se adresa unor farisei ipocriti care tot timpul cautau sa-l omoare pe Mesia ,este putin probabil ca Imparatia lui Dumnezeu sa fie o ,,stare sufleteasca,, in inimile lor impietrite. Mai degraba el Hristos ca ,,Mesia,, Rege ,sau Imparat ,se afla in ,,mijlocul lor,, nu inlauntrul lor ,ca rege sau imparat ,si ei nu stiau lucrul asta ,adica nu se prindeau de realitate. Si in afara de asta se spune in Scriptura ca Tatal ii va da ( lui Hristos) , scaunul de domnie al tatalui sau David. Asta pe linie genealogica ,avand in vedere genealogia lui Hristos. David a fost un rege ,pe tronul lui Israel. Regii in Israelul antic erau ,,unsi,, adica aveau cunostiinta si trebuiau sa indeplineasca voita lui Dumnezeu ,si ei insusi trebuiau sa fie supusi si sa respecte ceea ce zicea Dumnezeu. Forma de guvernare era Teocratia.Fata de Cultul Imperial care exista in paganism ,si care zeifica imparatii, considerandui zei si trebuia sa li se aduca omagii si inchinare.Dupa cum bine stim in Isaia 9: 6 Hristos e denumit Print al Pacii ,Minunat Sfatuitor ,Dumnezeu puternic( dar nu Atotputernic), ceea ce ne arata titlurile pe care Mesia le are.Despre cei care vor fii inviati la o viata in ceruri la fel ca a lui Hristos ,Biblia spune ,,ca vor fii regi si preoti impreuna cu Hristos ,si vor judeca omenirea. In cartea lui Daniel cap 7: 13 si 14 se spune ca lui Iisus i s-a dat stapanire si demnitate si o ,,Imparatie,, ca sa-i serveasca toate popoarele si limbile. Sau in Matei cap 6: 9, 10 la rugaciunea domneasca ,,Tatal Nostru,, sfintirea numelui lui Dumnezeu este pusa in stransa legatura cu venirea Imparatiei sale. Ar trebui sa reflectam mai bine la ,,tema principala,, a Bibliei care este Imparatia lui Dumnezeu ,si despre care multi nu stiu mai nimic.

nu uita ce spune apostolul Pavel: "Ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". (1 Corinteni 2:9)

[Mihailc]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Domnul care a deschis topicul nu este sectar dar intrucat a abordat mai multe teme complexe (precum caracteristicile mesianice) sub umbrela unei teme centrale extrem de profunda(conceptul de Imparatie a Cerurilor) intr-o singura postare scurta, poate da senzatia unei abordari pe sistem exclusiv,adica accentuarea unui aspect in detrimentul altor aspecte,lucru care, intradevar,este o predispozitie a miscarilor religioase periferice.Insa exista un sambure de adevar pe care cred ca l-a scos in evidenta corect(chiar daca nu a argumentat foarte precis in acest sens):traducerea din greaca a acelui raspuns dat de Iisus fariseilor comporta mai multe nuante care,de-a lungul timpului,au fost viu disputate.Au multe voci universitare specializate in acest gen de analiza care au sesizat aceea problema pe care dansul o ridica cu privire la sensul expresiei in cauza,sau mai bine zis care sens este mai potrivit in contextul in care a fost rostita fraza.

Si ca sa complic si eu putin lucrurile:acele cuvinte,daca imi aduc bine aminte,exact in aceea forma,au fost spuse de Iisus doar fariseilor(conform textelor sinoptice) si daca sensul ar fi de ,,launtric"atunci ar fi foarte greu de inteles de ce Mantuitorul a considerat necesar sa exemplifice aceea realitate,in acel mod, tocmai celor cei mai indepartati de ea(fara nici un efect notabil dpdv al naratiunii biblice ulterioare) si nu(si) ucenicilor,de exemplu.Pe scurt ar fi indicarea unui profund(si chiar derutant)adevar celor mai nepotriviti(in acele circumstante cel putin)oameni cu putiinta,in cele mai putin propice momente.Sincer sa fiu logica axata pe traducerea ,launtrica"m-a depasit mereu,probabil o previzibila deficienta a mea :) Totusi analiza acelei ,,logia"are un lung istoric,foarte interesant din punctul meu de vedere cel putin.Numai bine.

Posibil ca "relocarea" Împărăţiei în adevăratul centru de unde iradiază toată fiinţa şi jur-împrejurul ei, să se fi produs, în secundar, pe fondul aşteptărilor mesianice eronate ale fariseilor. Lui Pilat Domnul îi spune altceva, tocmai cu scopul de a înlătura înţelegerea strict politică a autorităţii Lui împărăteşti.

Mihai ma bucur pentru excelenta observatie, din punctul meu de vedere,pe care ai formulat-o si mi-as permite sa argumentez de ce o sustin,pe scurt.Cei care vor privi cu atentie dialogul din Luca 17:20-21 vor observa cateva aspecte esentiale,pe care voi incerca sa le punctez,amator,pe scurt.Sunt evident doua planuri ale discutiei:intelegerea fariseilor cu privire la conceptul de Imparatie a Cerurilor si viziunea lui Iisus cu privire la aceasta notiune.Pentru a intelege primul nivel,cel al invataturii fariseice trebuie facute cateva precizari.Pentru a fi corect inteleasa ea trebuie incadrata in contextul socio-politico-religios al iudaismului ale timpuri.Si aici apar problemele.Sursele istorice nu sunt deloc bogate pe acesta tema ci mai degraba fragmentare si supuse schimbarilor ulterioare.In al doilea rand iudaismului acelor clipe,dpdv religios,nu prezenta o structura monolitica in conceptii,fiecare partida religioasa avand propriile conceptii sau abordari,pe mai multe teme, care puteau coincide cu ale altora sau intra in conflict.Este imaginea unui mozaic religios complex care necesita o uriasa munca de reconstructie si desi au fost scrise un numar impresionant de lucrari pe acesta tema lucrurile sunt departe de a fi clare.Multe aspecte au ramas inca la stadiul de ipoteze si cercetare.

Apoi trebuie mentionat ca in acele clipe evreii traiau timpuri de fierbere religioasa si sociala,fiind precum un cazan sub presiune apasat sub mana de fier a Imperiului Roman.Tinuturile erau colindate de diversi exaltati cu pretentii de profeti,vindecatori,asceti apocaliptici,zeloti sau impanzite de diverse conceptii radicale ale unor miscari extreme precum esenienii,cu aripa lor radicala de la Qumran.Toata aceasta galerie de personaje religioase se plia pe framantari sociale,asteptari eschatologice si profunde nemultumiri,alimentate de interpretari inflacarate ale textelor profetice ale VT..O mare eroare ar fi sa cautam o logica a unei teologii sistematice intr-o lume care traia cumva mitic intre viziuni precum cele ale ,,Fiului omului" lui Daniel si asteptarile celor de la Qumran.Era a lume in care notiuni pe care astazi le-am putea considera ca fiind contradictorii existau simultan fara aceasta dificultate pentru oamenii acelor timpuri.Ratiunea noastra moderna nu are aproape nimic in comun cu intelegerea unor oameni pentru care diferenta dintre cer si pamant nu era deloc atat de categorica precum in timpurile noastre secularizate.Dupa cum spunea un cercetator ,,Nu-l cautati pe Aristotel in lumea profetilor eschatologici" :). In toata aceasta lume in permanenta stare de eruptie fariseii se detasau in mod cert prin suportul popular de care beneficiau.Pentru ei notiunea pe care o analizam noi nu era nicidecum o locatie undeva dincolo de nori unde,dupa moarte,sufletul fara trup urma sa traiasca fericit.O asemenea intelegere i-ar fi ingrozit complet.Pentru ei Imparatia,ce urma sa fie apocaliptic declansata prin venirea unui Mesia politic sau religios,urma sa aiba loc in acesta lume,prin restaurarea lui Israel si aducerea tuturor oamenilor la inchinarea intr-un singur Dumnezeu.Corelativ acestei idei,in calitate de aparatori atat ai traditiei scrise cat si a celei orale(una din marcile lor distinctive dpdv religios)fariseii credeau intr-o inviere a mortilor generala la acel moment,nicidecum unul singur inaintea tuturor(o alta tema in conflict cu invatatura lui Iisus).Un ecou in acest sens al invataturii fariseice il constituie raspunsul Martei (,,Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi) dat lui Iisus in episodul despre invierea lui Lazar.Aveau deasemenea propriile conceptii cu privire la starea sufletului dupa moarte,diverse traditii si invataturi specifice precum si cu privire la studiul Torei.Daca adaugam la acest lucru tendinte milenariste(care cumva au supravietuit pana in timpul cand a fost redactat capitolul 20 din Apocalipsa)atunci,incetul cu incetul,incepe sa capete contur o imagine extrem de complexa pe care,prin acesta nesemnificativa prezentare generala,nu am reusit sa o creionez nici macar la suprafata.Sunt numeroase si extrem de interesante studii pe acesta tema,de la NT Wright,Vermes Zeitlin sau Sanders,ca sa mentionez doar cateva nume universitare pe aceasta tema.

Cu privire la acest concept in predicarea Mantuitorului aici cred ca se poate scrie o biblioteca de proportii epice,fie si numai pe analiza conceptului in parabolele lui Iisus.Este o analiza pe care nu ma simt pregatit sa o fac fie si datorita faptului ca studiind mai multe carti pe aceasta tema am realizat uriasa complexitate si profunzime a acestui concept in predicarea Sa.Cred ca alaturi de analiza notiunii de ,,Fiu al Omului" este notiunea care a declansat (si continua sa o faca)cel mai mare numar de analize teologice,fie si in ultimii 100 de ani(fara a mai mentiona scrierile patristice).Certe sunt doua lucruri:desi Iisus nu a condamnat esenta invataturii fariseice ci modalitatea ei de aplicare,invatatura Sa despre Imparatie este radical(si insist pe acest cuvant)diferita de asteptarile lor si de intelegerea lor.In al doilea rand studierea acestui concept in invatatura Mantuitorului este una(aici imi voi permite sa vorbesc cat am putut eu intelege)dintre cele mai fascinante,frumoase si inaltatoare calatorii spirituale pe care un suflet insetat dupa Dumnezeu le poate intreprinde in acesta viata.Imparatia Cerurilor,inaugurata prin venirea Mantuitorului,traieste inca intre tensiunea lui ,,deja" si ,,nu inca",un timp al asteptarii si prefacerii colective,spre ziua unui cer nou si al unui pamant nou,al venirii zilei Judecatii dar si a infrangerii definitive a raului si a mortii.Este un timp in care oamenii sunt inca chemati sa faca parte din ea,din anticiparea venirii ei complete.Dupa cum spunea un preot ortodox,si cu asta inchei:

,,În viziunea apocaliptică tradiţională creştin-ortodoxă, explicaţia teologică plauzibilă pentru crizele pe care le traversează umanitatea este tocmai aceea că societatea contemporană în ansamblul ei trece printr-un fenomen de purificare prin care fiecare om poate dobândi sfinţenia în împrejurările concrete ale vieţii sale, cu conştiinţa că este deja parte a Împărăţiei lui Dumnezeu. Or, adevărul teologic este că, în loc să ne facem speranţe deşarte, va trebui să ne preocupăm şi mai mult de certificatul cu care ne vom prezenta la Judecata de Apoi, pregătindu-ne cât mai serios în vederea marii zguduiri apocaliptice."

Sper ca nu am spus multe prostii sau am plictisit,ar fi enorm de multe de spus si foarte multe de inteles si sper din toata inima ca orice suflet care doreste sa fie acolo sa traiasca inca de aici,atat cat putem acum,viata pe care a aratat-o Iisus,cel mai bun exemplu despre cum va fi viata in Imparatia Cerurilor.Asa sa va ajute Dumnezeu tuturor.

[Mihailc]

Pe mine unul nu m-ai plictisit, cu siguranţă, postarea ta este bine informată şi oferă o bază de înţelegere asupra raportului dintre Mântuitorul şi iudaismul fragmentat contemporan cu Întruparea Sa. Poate că preferinţa Domnului pentru dialogul corectiv cu fariseii are şi o nuanţă profetică întrucât această partidă va supravieţui istoric sub forma mozaismului până zile noastre, laolaltă cu aşteptarea unui mesia nu foarte diferit de cel imaginat de fariseii din vremea lui Iisus.

Trebuie sa-ti dau din nou dreptate.Intradevar,dupa distrugerea Ierusalimului si a Templului de catre cele 4 legiuni ale lui Titus,evreii s-au confruntat cu o drama religioasa cumplita.Daca romanii excelau in ceva atunci erau maestrii in reprimarea oricarei forme de impotrivire.Orasul a fost trecut prin foc si sabie,esenienii,zelotii,sicarii,cei de la Qumran si saducheii au fost efectiv stersi de pe harta.Pe esenieni legiunile lui Titus ii legau de vii,unul de altul,si ii aruncau in Marea Moarta,ca sa vada daca plutesc.Cei de la Qumran au mai apucat doar sa-si ascunda celebrele manuscrise inainte sa fie macelariti fara mila.Oricum prin distrugerea Templului saducheii isi pierdusera orice raison d'etre iar restul au fost casapiti la gramada.Se spune ca legionarii romani,auzind ca evrei inghit banii pt a-si salva averile ii spintecau direct ca sa-i caute in stomac.O legenda sinistra dar care are un sambure de adevar(sa nu uitam ca in Galia,spre exemplu,Iulius Caesar a declansat un genocid doar pt intimidare,depopuland regiuni intregi).Pax Romana avea si fata ei sinistra,romanii au taiat aproape orice copac din jurul Ierusalimului pt a-i crucifica pe toti.Ulterior acestei drame nationale fariseii au fost singurii care au supravietuit si au reorganizat iudaismul.Unii dintre ei,anterior caderii Ierusaliumului,au aderat la crestinism,chiar cu unele reminiscente in conceptii(se vedea in acest sens FA 15:5).Cei care au reorganizat iudaismul au reusit acest lucru si datorita faptului ca erau perceputi ca fiind patrioti fara clatinare,aspect important in psihologia maselor ulterior unui asemenea dezastru.Cat despre acel Mesia asteptat in viziunea lor istoria nu consemneaza decat esecuri celebre,de la Simon Bar Kohba(exterminat de romani alaturi de sustinatorul sau,Rabbi Akiva-pe care l-au jupuit de viu-o figura marcanta a iudaismului) si pana la tragi-comicul Sabbatai Zevi,in jurul anului 1600.Ulterior conciliului de la Jamnia(desi multi ii contesta existenta istorica) relatii cu crestinismul intra intr-o opozitie completa,si in timp ce credinta crestina continua sa se raspandeasca iudaismul a preferat(poate o psihologie de asediati)sa se inchida din ce in ce mai mult.Un singur lucru as mai adauga:iudaismul acelor timpuri,generic vorbind dpdv cronologic,a mai avut si alte personaje interesante,precum Honi ,,Desenatorul de cercuri"sau Hanina ben-Dosa,ultimul un personaj fascinant din multe puncte de vedere.Dar asta este,bineinteles,o alta poveste :) Multumesc pt bunavointa ta.