În prealabil postat de Ioan_Cezar
Dacă prețul Ortodoxiei este atât de mare pentru dvs. încât efortul vă face să credeți că lăcașul de cult ortodox este "cam departe", atunci nu vă rămâne decât să mergeți mai aproape, la acea biserică catolică. În definitiv și acolo e lăudat Numele Domnului, și acolo este iubită Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, și acolo oamenii își plâng păcatele, și acolo sunt prețuiți sfinții, și acolo se citește Evanghelia.
Numai să nu vă mirați când, într-o bună zi, tocmai când o să vă credeți mai aproape, vi se va da de înțeles că vă aflați, din nefericire, cam departe... Foarte departe!
*
Atunci când iubim pe cineva, când iubim curat, din tot sufletul, depărtarea își pierde orice noimă. Sau, daca mai există pentru noi, depărtarea nu ne e piedică ci, parcă, prilej de bucurie sporită. Din ce călătorim spre iubirea noastră, cu atât mai mult parcă aceasta se mărește, se luminează, se fericește în noi. Dar când nu iubim, totul ni se pare departe sau greu sau dificil de înțeles sau mai știu și eu cum...
Eu zic ca înainte de a lua vreo hotărâre, să vă opriți o clipă și să vă priviți cu seriozitate sufletul. Cu toată onestitatea. Iar dacă vedeți acolo dragoste (deie Domnul!), atunci vă rog să renunțați la a vă mai lăsa amăgită de duhul trândav și curvesc al nepăsării. Astfel încât să vă păstrați Iubitul inimii, iar El să vă bucure deplin. Doamne ajută!
P.S. Amintiți-vă cât au suferit sfinții pentru Dumnezeu și câtă bucurie-lumină era în suferința lor! Așa de mare încât o simțim chiar și noi, astăzi, și vor simți-o oamenii mereu, cu inima, în vecii vecilor....:)
P.P.S. Cine știe unde veți ajunge pe drumul care vi se întrezărește acum, poleit cu măgulitoare asigurări și scuze, în minte... Îmi imaginez că peste câțiva ani veți reveni cu o întrebare cam de genul: "Mă aflu în Burundi (sau la Valea Târsei) și lăcașul ortodox cel mai apropiat e nițel cam departe. Ce credeți, ar fi bine să merg la sinagoga din apropiere sau la moscheea de peste drum sau la templul budist de pe strada vecină, când nu pot merge la biserica noastră ortodoxă?" Caz în care, Dumnezeu să mă ierte, ce aș putea să vă spun eu: da, mergeți, cine vă oprește (eu în nici un caz!)? Ar putea săvă fie foarte bine, cam la fel de bine cum ar fi fost dacă Penelopa, în loc să își aștepte cu iubire bărbatul, pe Ulise, împreună cu fiul lor Telemah, s-ar fi consolat cu pețitorii. Ce credeți: la întoarcerea acasă, Ulise ar fi fost încântat de surpriză? Iar regina Penelopa, femeie ca și dumneavoastră, cum a făcut de fapt?
Totuși, mi-ați putea spune că dvs. nu sunteți regină și că, poate, nu aveți un fiu și un soț...:)
În acest caz eu vă reamintesc că sunteți, de fapt, regină: aveți toată puterea (e liberul arbitru dat de Dumnezeu) de a hotărî cum să vă purtați cu fiul și cu soțul dvs. Fiul fiind credința, pe care aveți sarcina să o îngrijiți cum se cuvine, iar soțul fiind de fapt Mirele oricărei inimi omenești.
|
07.09.2015, 22:55:09
Mod hibrid