CARTE recomandată NEO-PROTESTANŢILOR

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Icoanele erau consierate la fel, o inventie a iconarilor rusi, cu influente si din apus. Poate erau si unele icoane asemanatoare cu cele ale Renasterii, adica foarte realiste, nu stiu asta. Dar despre icoana in cazua, chiar Lossky spune ca nu era o inventie a rusilor sau venita din apus, ci era din Bizant.
Dovada ca nu a avut nicio importanta in afara este ca dupa aproape 50 de ani calugarul atonit scrie Erminia picturii bizantine, care si azi e folosita de toti iconografii.

Nu ţi-am mai citat toată vorbăria paralelă cu subiectul discuţiei, mă opresc doar la aberaţiile cele sfidătoare.

Îţi mai pun încă o dată fragmentul unde Lossky caracterizează tabloul acela pe care-l aperi tu cu atâta imbecilă înverşunare:

"Mai mult a mai apărut în secolul al XVI-lea încă o reprezentare de origine apuseană, bazată tot pe imaginaţie, numită “Dumnezeirea în trei Persoane”, infăţisâdu-L pe Mântuitorul stând alături de Dumnezeu-Tatăl, cu un porumbel Între Ei. Titlul arată din nou o încercare de a-L descrie pe Dumnezeu-Tatăl şi pe Sfântul Duh într-o formă fizică.)"

În articolul respectiv Lossky susţine că tema îşi are originea în Bizanţ, dar nu şi în iconografia bizantină. Nu există nicio biserică din primul mileniu unde să-L găseşti reprezentat pe Dumnezeu Tatăl antropomorfizat sub chipul unui bătrân. Prima reprezentare de acest tip într-un lăcaş de cult datează din secolul XIV, într-o capelă catolică din Padova, fiind opera lui Giotto, pictor renascentist dar încă influenţat vag de iconografia bisericească autentică. Până şi Giotto, care era un pictor foarte talentat, dar un mercenar cum sunt mulţi în ziua de azi, a avut rezerve în a realiza lucrarea respectivă. Apoi tema a făcut rapid pui, mai întâi în lumea catolică, apoi şi la ortodocşi. Dionisie din Furna nu era preocupat de autenticitatea icoanei, ci scopul său a fost facă oarecare rânduială în haosul metodologic al iconografiei din vremea lui. Lucrarea lui are numeroase limite şi nu este nicidecum un îndreptar obligatoriu pentru toţi iconarii, cu atât mai puţin o sursă de autoritate în iconologie.

Iar faptul că ceva îşi are originea în Bizanţ nu reprezintă o garanţie de autenticitate sau "ortodoxie". Tot în Bizanţ au apărut şi arianismul, nestorianismul, monotelismul şi alte câteva zeci de erezii care au tulburat multă vreme viaţa Bisericii.

Este ultima replică a mea la tâmpeniile tale, mai departe poţi să navighezi de unul singur, liniştit şi netulburat prin absurdul propriilor tale concepţii iconologice!