Intre medici si preoti - cine cu ce ne ajuta

[AlinB]

Pai sa se sesizeze sophia si sa mai bage o optiune "psihologii duc la pierderea sufletului".

Sa se vada, asa, diversitatatea de opinii.

În prealabil postat de sophia

1. Tu ai votat in sondaj?
2. Parerea mea am spus-o in mesajul initial, dar cred ca nu cine nimeni cu atentie (ca de obicei).
Deci eu merg la ambii. Totusi am unele dubii si asta pentru ca vad si alte opinii in jur care deruteaza.
Acest fir si sondaj l-am deschis insa si pentru altii. Am vrut sa lamurim niste lucruri aici.

Exista oameni care nu se duc la medici, la tratamente. Se duc numai la biserica si se roaga. Si obtin si asa macar o ferire de boli, daca nu si vindecare. Credinta muta si muntii din loc, se spune.
Totusi in acest caz ma intreb de ce unii oameni foarte buni in credinta (monahi, preoti) sufera de boli grele. Unde este problema? Caci nu la credinta lor...
Biserica insasi nu accepta anumite sepcialitati medicale, anumite tratamente.
Multi oameni refuza tocmai din acest motiv.

Alti oameni se duc numai la medici. Nu mai explic.

Altii aleg alte feluri de tratamente (naturiste), mai mult sau mai putin acceptate de biserica.

Si am mai pus o intrebare, dar vad ca nimeni nu o ia in serios (in cazul in care o citeste):

Mergem la control preventiv, sau ne incredem in Dumnezeu ca ne fereste de boala.
Voi cum faceti?

Si Anca, sa-ti dau exemple de forum: exista oameni (din care vreo doi medici) care refuza medicina.
A mai fost o discutie legata de tratament pentru o anumita boala femeiasca (ovare polichistice). Au sarit multi in sus ca tratamentul medical nu este bun, desipe multe femei le vindeca, sau macar le ajuta (si pot avea chiar copii). Ei prefera tratament naturist. Dar nimeni n-a dat exemple concrete.

In cazul infertilitatii biserica si multi oameni pe aici se impotrives medicinii, desi sunt atatia copii sanatosi nascuti cu ajutorul medicului. Ei nu, mai bin este sa nu te duci la medic. Si in multe cazuri copilul nu vine nici dupa ani de rugaciuni.

Nu stiu de ce te iei de mine personal. Mi se pare un subiect foarte important.
Te rog urmareste si sondajul si vezi ce opinii diverse exista.

Anumite raspunsuri, sophia, cred ca nu le vei afla niciodata, daca nu le-ai aflat pana la varsta aceasta. Din pacate.
Nu m-am luat de tine personal, ci m-am adresat tie, ca initiatoare de topic.
Vad ca faci acest sondaj si pentru altii. Cam cati crezi ca au dilemele tale, adica cati sunt atat de nepractici, ca sa ma exprim politicos, incat sa nu stie cand sa se duca la medic, si cand sa se duca la preot?!?
In final vad ca Il acuzi si pe Dumnezeu: copilul nu vine nici dupa ani de rugaciuni, spui. Sa ne amintim totusi de rugaciunea fierbinte a Sf. Ana, pe care Dumnezeu a ascultat-o si i-a daruit copil la batranete: pe Fecioara Maria, Maica Domnului. Deci rugaciunea nu e niciodata in van!
Dar noi nu ne rugam decat asa: Pica para malaiata...
Da, exista oameni, care refuza medicina, cum zici, dar atunci isi asuma suferinta fara sa se planga.

[Corinusha]

Ca tot veni vorba de copii; daca nu ti-e dat sa ai copiii, n-o sa-i ai oricate fertilizari in vitro si tratamente ai face.

Iar medicii si preotii au o munca diferita, dar care se intretaie uneori. Nici medicii, fara ajutorul lui Dumnezeu nu pot face nimic, nici psihologii, nici preotii. Toate ne sunt date de la Dumnezeu; prin toate Dumnezeu lucreaza; acum ramane la latitudinea noastra daca si cand apelam la fiecare.

[sophia]

1. Sunt convinsa ca exista situatii in care multi nu stiu incotro s-o apuce si ce sa faca, Anca.
Vorbesti cam in afara unor sfere reale, sa ma ierti daca-ti spun.
E vorba aici de lucruri mai profunde.
Am si spus ca fiecare la anumite momente ia niste decizii, si sub influenta unei stari de spirit.
Sunt monahi si preoti care refuza medici, spitale, tratamente medicale, altii nu.
Pe unii ii vindeca totusi credinta lor, pana cand ii ia totusi Dumnezeu.
Nu pot sa explic niste lucruri de suflet, unora care nu le inteleg.
Exista si teama de medici, de boala, de tratamente, exista si credinta si speranta, pe urma
exista totusi si gandul la tratamentul medical. Oscilezi, cazi, te ridici.
Noi nu stim nici ce ne este dat fiecaruia de la Dumnezeu.
In fine....Este usor de trantit niste fraze pe un forum.

Iar legat de copil, eu n-am spus niciodata ca rugaciunea ar fi in van. Am spus doar ca exista o Voie a lui Dumnezeu si acolo nu mai conteaza voia si rugaciunea noastra, ori cata ar fi.
Cu Sfanta Ana si Sfanta Elisabeta a fost alta situatie, sa nu comparam. A face copii la peste 70 ani (Sf. Ana era batrana, nu stiu ce varsta avea Sf. Elisabeta), este ceva biblic.
La fel ca si la Maica Domnului, sunt lucruri care nu se mai repeta. Au fost niste minuni ale vremii.
Nu stim noi amanunte.
Nu stiu de ce se tot fac aceste comparatii.
Bine si azi mai apare cate un caz de femeie care peste 50 ani are brusc ciclu si ramane insarcinata, chiar cu gemeni.
Dar mai tarziu...nu se mai poate pe cale naturala. Se inchide usa.

2.Da Corinusha, asa este. Si eu spun ca este vorba de o conlucare medic-preot.
Si da, totul este dat de Dumnezeu, inclusiv medicina si stiinta.
Cu copiii - depinde.
Daca nu e sa ai copii nu ai in nici un fel, nici macar adoptati. Voia lui Dumnezeu. Totusi sunt milioane de cupluri care au copii macar cu ajutorul medicului si a lui Dumnezeu (numai El da viata, fie in pat acasa, fie in cabinetul medical). Nu mai intram in polemica. Am doat doar un exemplu de asistenta medicala neacceptata de biserica. Nu vreau sa discutam aici alte aspecte.