![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
![]() |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Bine, Fani, si unde ne recomanda Cuv. Seraphim Rose sa ne rugam cu catolicii si cu protestantii?!? Din cele de mai sus inteleg cum sa-i tratam:
Citat:
Last edited by Miha-anca; 31.01.2014 at 01:24:11. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
Spui ca harul este in toate cultele, adica dogma protestanta. Eu ti-am dat multe citate din invatatura ortodoxa, care spune ca harul si Sfintele Taine sunt doar in Biserica Ortodoxa. Poti gasi un citat care sa confirme ce spui tu, bineinteles, nu din protestantism, ci din invatatura ortodoxa? Am mai scris de cateva ori, nu stiu cum sa evidentiez ca sa vezi mai bine, pentru ca nu ai inteles: invatatura ortodoxa este infailibila, ceea ce afirma un om nu e infailibil. De aceea parerea cuiva conteaza doar daca e in consens cu invatatura ortoodxa. Nu afirmam apocatastaza cu scuza ca a sustinut-o si sfantul Grigorie. Parintele Teofil a spus ca ortodocsii se pot impartasi si la catolici, nu urmam orbeste pentru ca Sfantul Sinod a hotarat in 2008 ca cine se impartaseste la catolici este exclus din Biserica. Ca sa iti spun si de Parintele Rafail, a fost mai intai protestant in Anglia. Fostul sau episcop este Kalistos Ware, convertit la ortodoxie de la anglicanism si care are si conceptii moderniste. Nu sunt de acord cu tot ce spune Parintele Rafail in aceasta privinta, luam ceea ce e bun si e conform cu invatatura ortodoxa. Sfintii care spun ceva gresit au scuza ca nu au stiut care e adevarul, pentru ca trebuie sa afle si ei de undeva. Teologi sunt sfintii, cei mai mari teologi din timpurile noastre au fost sfantul Ignatie Briancianinov si Sfantul Serafim de Sarov in secolul XIX, sfantul Nicolae Velimirovici, sfantul Iustin Popovici si alti sfinti in secolul XX. Interesant e ca nu amintesti de sfinti, doar de teologi care nici macar nu erau preoti, ca Parintele Staniloae. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Citat:
Pr. Sofronie Saharov (fostul duhovnic al pr Rafail Noica) despre ecumenism: ”Eu nu iau parte la mișcarea ecumenică. Adunați-vă și socotiți cum este cu putință a trăi fără de păcat. Se adună două sute de doctori în theologie și fiecare își vorbește prostiile, dezvăluindu-și propria neștiință și ignoranță. De pildă, una din rătăciri: Ei studiază toate religiile, și în cunoașterea teoretică a istoriei tuturor religiilor și a cuprinsului învățăturii lor își văd propriul universalism. Dar Domnul ne spune: „Unul este Tatăl vostru, și unul învățătorul – Hristos.” Iar acest învățător, Hristos, poartă în Sine întreaga zidire. Și așa, noi vom urma pașilor lui Hristos, Care poartă în conștiința Sa această tragedie și moare pentru credința Sa. [...] Rugăciunea cât se poate de simplă: „Doamne, învrednicește-ne fără de păcat să ne păzim în ziua aceasta, în noaptea aceasta,” de care sânt în stare și copiii - iată adevărata cale. Atunci vom vedea știința precum se cuvine: știința, în sine, nicicum și pe nimeni nu mântuie, și nu dă o cunoaștere ființială de Dumnezeu, ci numai toujour autour du pot - tot mereu primprejur și pe de lături. Și se ceartă oamenii pentru nimicuri: Când începi să înțelegi pentru ce se ceartă, nici nu poți pricepe cum oamenii ăștia învățați pot fi atât de ignoranți. Dar nu despre aceasta vreau să vă vorbesc astăzi. Altcândva voiu spune câteva cuvinte despre ceva ce ar trebui să fie evident din Descoperire. Și cum oamenii nu o pot înțelege. Dar ce am la inimă: Ca voi să știți acestea, și să nu vă înșelați, și să nu rătăciți. Vedem că uneori oameni duhovnicește ignoranți, trăind o viața contrară duhului lui Hristos cel răstignit din dragoste, se află la baza curentelor de idei bisericești. Aicea este tragismul istoriei. Așa, ca să se descopere adevărata cunoaștere, noi vom urma un singur principiu; „Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi noi...” Astfel, „Our Father...” is our true patrology." ( Traducere din lb. rusa de ierom. Rafail Noica) Iată un punct de vedere a unui părinte ortodox din Vest, Anglia mai exact, care a viețuit printre heterodocși (majoritari) și care nu era de acord cu această ”comuniune” în rugăciune și cu doctorii în teologie pe care tu îi tot citezi. Avea chiar și un prieten anglican cu care păstra legătura, dar asta nu însemna că mergea să se roage la ei. Însă îi primea pe toți cu drag la mănăstire, indiferent de confesiune. Nu-i excludea și nu-i marginaliza pe cei de alte confesiuni, dar a păstrat vie și curată ortodoxia într-o țară unde majoritari sunt anglicanii. Last edited by ovidiu b.; 03.02.2014 at 01:11:32. |
|
|