Cum ar trebui

[AGabriela]

AlinB: "Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită."

DECI LUATI SEAMA LA DVS CEL CREDINCIOS CARE NU STITI DECAT SA MUSTRATI SI SA JUDECATI SA NU CADETI ....AVETI MARE GRIJA CA VENI-VA UN MOMENT IN CARE VA VA FI PUSA LA INCERCARE ATAT DE MULTA CREDINTA SI NU MARE SA VA FIE MIRAREA CAND NU VETI FI INTELES DE CEILALTI (SI MOMENTUL ACELA NU VA VENI PENTRU CA VI-L DORESC EU).

P.S.: Daca puteti observa domnule AlinB ca in acest topic v-am respectat si v-am scris doar la pers a doua pl., sau poate va este ochiul prea pln de credinta ca sa mai vedeti acest lucru si sa incercati sa faceti la fel

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

AlinB: "Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită."

DECI LUATI SEAMA LA DVS CEL CREDINCIOS CARE NU STITI DECAT SA MUSTRATI SI SA JUDECATI SA NU CADETI ....AVETI MARE GRIJA CA VENI-VA UN MOMENT IN CARE VA VA FI PUSA LA INCERCARE ATAT DE MULTA CREDINTA SI NU MARE SA VA FIE MIRAREA CAND NU VETI FI INTELES DE CEILALTI (SI MOMENTUL ACELA NU VA VENI PENTRU CA VI-L DORESC EU).

Deci daca cineva iti spune verde in fata care e problema, atunci te superi ca n-ar fi "duhul blandetii".

Ai vrea sa reformulez ca sa vezi ce inseamna de fapt opusul la "duhul blandetii"?

Si ispita care ar fi in cazul asta, pentru mine? Sa cred ca totul in viata, inclusiv viata spirituala si bunavointa lui Dumnezeu insasi depinde de absenta/prezenta dragostei unei femei?
Prin chestii de genul asta am trecut, deci pot sa-ti spun cu toata compasiunea si inteelegerea ca nu faci bine ce faci.
Atat timp cat ai sa privesti lucrurile astfel, nu o sa ai parte nici de liniste, nici de fericire si nici de relatia multdorita.

Chiar daca ai sa ai o relatie, e putin probabil ca barbatul sa poata duce toata aceasta greutate pe care tu insuti nu vrei sa o duci.

Esecul in directia asta poate insemna ca e timpul sa-ti dai seama unde gresesti, sa tai o dependenta care este patologica si iti submineaza viata spirituala.

Crestineste vorbind, persoana potrivita in casatorie nu este persoana care te satisface deplin intelectual/financiar/afectiv/emotional, mama/tatal care nu l-ai avut si ti-au lasat un gol in viata, ci persoana in viata careia poti face o schimbare in bine, persoana care te poate provoca sa te schimbi in bine chiar daca te invata ca n-ai suficienta simt pedagogic, rabdare, credinta, dragoste, etc. si chiar te invata uneori la modul dureros.

Iti place varianta asta a casatoriei? Sunt sigur ca nu mai mult decat calugaria.

P.S.: Daca puteti observa domnule AlinB ca in acest topic v-am respectat si v-am scris doar la pers a doua pl., sau poate va este ochiul prea pln de credinta ca sa mai vedeti acest lucru si sa incercati sa faceti la fel

Imi pare rau dar nu vad in contextul asta cum adresare la persoana a doua singular ar fi o lipsa de respect asa cum nu vad cum e compatibil respectul care pretinzi ca il ai cu atitudinea din spatele vorbelor de mai sus.

Te-ai gandit ca s-ar putea sa ai niste trasaturi de caracter care sa puna barbatii pe fuga, dupa ce incep sa te cunoasca mai bine, indiferent ce iti place tie sa crezi (pozitiv, evident) despre tine ca femeie?

Chiar daca natura nu te ajuta prea mult acum, fata de 10 ani in urma, sa zicem, dar chiar si atunci, un caracter frumos, bland, impaciuitor, ascultator, amabil, fara prefacatorie si falsa politete te-ar putea sau fi putut ajuta mai mult sa intri in atentia unui barbat cumsecade.

[Solveig]

În prealabil postat de AGabriela

Sub nicio forma nu pornesc de la ideea ca ma sfintesc instant: Daca as fi crezut asta nu as mai postat aici. Probabil incercam sa levitez :)

Da domnule, sunt deprimata. Si nu de ieri de azi, ci de ani. Sigur singura nu as fi putut rezista pana acum, dar totodata ma intreb daca fericirea exista, iar fericirea in niciun caz nu o atribui doar sfintilor, ci si oamenilor de rand care mai au puterea sa creada in Dumnezeu. Eu sunt la pamant. Si sa va spun si de ce. Pentru ca am vazut ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, insa in momentul de fata nu exista un om caruia sa ii pese si de mine, catusi de putin.
Si da...caut un sot. Ce este gresit in asta? O sa imi spuneti ca este gresit ca sunt deprimata. Spune-ti-mi cum sa ies din starea aceasta, un lucru care sa functioneze cu adevarat, si poate, poate "se va prinde"
Sa il iubesc pe Dumnezeu inseamna si sa ma simt implinita. Unii oameni se simt impliniti doar iubindu-l si simtindu-se iubiti de Dumnezeu si au ales calea monahismului. Eu sunt departe de a alege aceasta cale, am ales calea casniciei, aceasta imi spune si inima si ratiunea, si ma pot simti implinita prin a sti si a mi se demonstra ca exista macar un barbat pe lumea aceasta caruia sa ii pese si sa vrea sa fie langa mine sufleteste. Poate sunt slaba dar de ce sa spun ca lucrurile stau altfel cand asta mi-e realitatea?

Imi pare rau ca nu am reusit sa exprim ce vroiam si ca ai inteles gresit mesajul meu...
Tocmai asta am vrut sa zic, ca nu e deloc gresit sa vrei sa te casatoresti, sa-ti gasesti un sot care sa te iubeasca si pe care sa-l iubesti. Cum sa fie gresit? Asa ne-a lasat Dumnezeu si El binecuvinteaza dorinta ta!
Iar partea cu deprimarea- n-am zis ca e gresit, dimpotriva-permite-ti sa fii si deprimata. Dar arata-I Domnului asta. Si ai rabdare, pentru ca El vede dorinta ta (care e buna, fara indoiala; de ce te indoiesti ca e o dorinta buna?) si o va implini cum numai El stie..Nu esti slaba, e bine si normal ca-ti doresti asta, si tristetea ta e normala. Dar ai totusi incredere ca Domnul te asculta si nu-Ti va da piatra in loc de paine.
Ce sa faci? Daca e sa-ti dau un sfat (desi nu cred ca e cazul, dar totusi....) - spovedeste-te, impartaseste-te, citeste Psaltirea; si stai departe de forum, nu merita sa te incarci si cu poverile altora..

[AGabriela]

În prealabil postat de Solveig

Imi pare rau ca nu am reusit sa exprim ce vroiam si ca ai inteles gresit mesajul meu...
Tocmai asta am vrut sa zic, ca nu e deloc gresit sa vrei sa te casatoresti, sa-ti gasesti un sot care sa te iubeasca si pe care sa-l iubesti. Cum sa fie gresit? Asa ne-a lasat Dumnezeu si El binecuvinteaza dorinta ta!
Iar partea cu deprimarea- n-am zis ca e gresit, dimpotriva-permite-ti sa fii si deprimata. Dar arata-I Domnului asta. Si ai rabdare, pentru ca El vede dorinta ta (care e buna, fara indoiala; de ce te indoiesti ca e o dorinta buna?) si o va implini cum numai El stie..Nu esti slaba, e bine si normal ca-ti doresti asta, si tristetea ta e normala. Dar ai totusi incredere ca Domnul te asculta si nu-Ti va da piatra in loc de paine.

Stie Domnul, ii spun zilnic ca sunt trista din pricina asta, dar am inceput sa cred ca este gresita dorinta mea, sau ca este prea mare, ca cer prea mult. Stiu ca sunt nimeni sa ma cert si sa fiu suparata pe Dumnezeu, dar asta simt si as minti sa spun ca totul este in regula, ca ma simt bine si ca ii multumesc Lui ca sunt singura, sau ca ma mai pot lasa in voia Sa sau ca mai am incredere in El. Uneori am impresia ca face intentionat sa stea deoparte si sa nu arate compasiune pentru tristetea mea.

În prealabil postat de Solveig

Ce sa faci? Daca e sa-ti dau un sfat (desi nu cred ca e cazul, dar totusi....) - spovedeste-te, impartaseste-te, citeste Psaltirea; si stai departe de forum, nu merita sa te incarci si cu poverile altora..

Ma spovedesc incercand sa nu ascund nimic, ma duc la biserica domnule, dar asta nu mai ajuta prea mult. Speranta mi-e din ce in ce mai mica. Va multumesc oricum

[Marimira]

În prealabil postat de AGabriela

Stie Domnul, ii spun zilnic ca sunt trista din pricina asta, dar am inceput sa cred ca este gresita dorinta mea, sau ca este prea mare, ca cer prea mult. Stiu ca sunt nimeni sa ma cert si sa fiu suparata pe Dumnezeu, dar asta simt si as minti sa spun ca totul este in regula, ca ma simt bine si ca ii multumesc Lui ca sunt singura, sau ca ma mai pot lasa in voia Sa sau ca mai am incredere in El. Uneori am impresia ca face intentionat sa stea deoparte si sa nu arate compasiune pentru tristetea mea.


Ma spovedesc incercand sa nu ascund nimic, ma duc la biserica domnule, dar asta nu mai ajuta prea mult. Speranta mi-e din ce in ce mai mica. Va multumesc oricum

Nu ceri PREA MULT, CERI DOAR firescul!

Insa CERI PREA REPEDE, MAI AI PUTINA RABDARE!

Si lasa-te modelata de mainile sale, ca lutul in mainile Olarului!!!

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

"asa am simtit" nu e normativ pentru ce e bine si ce e rau sau adevar/minciuna.

La fel de bine puteai simti ca trebuie sa iei viata persoanei care nu se pliaza vointei tale - din pacate unii au facut-o si o fac, sau au fost cazuri destul de recente in care de la "dragoste" s-a ajuns la razbunare si s-au sinucis cu copii cu tot, dar asta nu inseamna ca sufereau din "dragoste" desi probabil si ei asa au "simtit".

Aici cam exagerati!

1. Atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, chiar daca persoana respectiva nu are acceleasi sentimente, nu ai putea sa-i faci rau nicioadata. Acele cazuri de "barbati"" care s-au razbunat pe fostele iubite, prietene, sotii denota boli de natura psihica sau alt gen de äpucaturi"", de competenta organelor de politie si justitie;

2. Cu luarea vietii altei persoane v-am mai spus si pe alt topic in ce conditii extreme ar fi scuzabila: legitima aparare (pentru a-ti apara viata si integritatea fizica in cazul unui atac direct, neprovocat asupra ta sau a celor dragi; daca de exemplul sare unu'sa dea cu cutitu sau toporu in tine, atunci evident ca-i dai in cap cu ce nimeresti), folosirea armamentului din dotare pentru indeplinirea atributiunilor de servici si participarea la un razboi de apararea patriei.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Aici cam exagerati!

1. Atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, chiar daca persoana respectiva nu are acceleasi sentimente, nu ai putea sa-i faci rau nicioadata. Acele cazuri de "barbati"" care s-au razbunat pe fostele iubite, prietene, sotii denota boli de natura psihica sau alt gen de äpucaturi"", de competenta organelor de politie si justitie;

2. Cu luarea vietii altei persoane v-am mai spus si pe alt topic in ce conditii extreme ar fi scuzabila: legitima aparare (pentru a-ti apara viata si integritatea fizica in cazul unui atac direct, neprovocat asupra ta sau a celor dragi; daca de exemplul sare unu'sa dea cu cutitu sau toporu in tine, atunci evident ca-i dai in cap cu ce nimeresti), folosirea armamentului din dotare pentru indeplinirea atributiunilor de servici si participarea la un razboi de apararea patriei.

Era doar un exemplu ca sa pricepi de ce "asa simt" nu se poate constitui in norma morala sau scuza.
Pricepusi pana la urma?