Cum ar trebui

[Florinvs]

În prealabil postat de AGabriela

Domnule Florin

Nu sunt indragostita, desi mi-ar placea sa fiu. problema este ca nu am de cine



Si daca nu pot face ce simt (ma refer la simtiri frumoase/bune/adevarate) atunci sa fac totul ca pe o norma, sa traiesc ortodoxia intr-un mod fad, fara sa mai tin seama de ceea ce simt si ceea ce nu simt. Faptul ca nu simt dragoste nu ar trebui sa constituie o problema domnule Alin nu? Nu de alta dar nu inima (simtirea) mi se cere.... ci doar lucrurile pe care le fac pur rational si atat... asa-i?

Sincer, nu prea pare ca ati trecut prin acest nivel de jos prin care trec eu si multi alti oameni (caci sunt sigura ca nu sunt singura). Altfel ati avea si cuvinte de imbarbatare nu numai mustrare

Da- as fi curios cum ar reactiona domnul AlinB daca ar trece prin asa ceva- oricum, sincer nu-i doresc! Daca si atunci ar reusi sa ramana asa calm si cerebral, sa ne spuna si noua cum reuseste, ca tare as vrea sa aflu "secretu''!

Pana la urma asta ne defineste ca oameni- suferim, ne bucuram, plangem, dansam, etc! Altfel am fi doar niste roboti, care ar face tot timpul numai "ce trebuie"" si nu am gresi nicioadata!

[Florinvs]

Iar ca sa revenim la subiectul topicului si sa incerc sa va dau si poate un ajutor:

-La servici, printre colegi, nu va place eventual mai mult de cineva ? Sau printre prietenii de familie, sau atunci cand iesiti in oras (si in Bucuresti cel putin ar fi destule locuri frumoase de iesit seara) nimic ?

-Apoi nu stiu daca meseria care o practicati este si cea care va place-ar fi un lucru benefic!

-Apoi acolo ar fi mai multe posibilitati de petrecere a timpului liber: un film, un cinematograf, teatre, concerte, locuri unde sa practicati un anumit sport, etc! Ma gandesc ca tot trebuie sa existe o activitate care sa va faca placere!

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

Si daca nu pot face ce simt (ma refer la simtiri frumoase/bune/adevarate) atunci sa fac totul ca pe o norma, sa traiesc ortodoxia intr-un mod fad, fara sa mai tin seama de ceea ce simt si ceea ce nu simt.

Nu este fad, chiar deloc, este dureros.

Nu degeaba exista expresia "sa-ti calci pe inima".

La inceput, trebuie "sa-ti calci pe inima" ca sa inlocuiesti raul din tine cu bine, sa faci ceea ce este bine, desi nu simti, in locul raului pe care te simti indemnata sa-l faci.

Si asta e un proces nu fad, ci dureros, dar vezi tu, asta e si mesajul Crucii, Hristos nu a murit pe cruce doar pentru a da satisfactie unor legalisti vizavi de plata pacatului, ci a murit pentru a da un exemplu.

Adica da, Hristos a murit pe cruce pentru pacate si eu ca sa primesc raiul, nimic mai simplu decat sa-l urmez pe Hristos (dupa cat/cum ma taie capul) ca el a platit deja pentru pacatele mele, nu?
Gresit.
Cei care vor sa-L urmeze pe Hristos, trebuie sa fie pregatiti sa-L urmeze inclusiv si pe Cruce.
Mesajul Crucii tocmai asta este: mantuirea nu e posibila fara Cruce.
Nu Crucea de pupat, ci Crucea de urcat.

Daca astepti ca doar pupand Crucea, sa se intample cine stie ce miracol in viata ta, iti dau o veste trista: nu mai astepta ca nu o sa se intample.

Daca ai curajul sa urci pe Cruce sau o data ce viata te-a pus acolo, sa ai curaj asemenea talharului cel de-a drepta, sa-ti recunosti greselile si sa te pocaiesti, o sa ai parte de aceeasi promisiune de care a avut si el parte: "Adevar iti spun tie: astazi vei fi cu mine in Rai".

O clipa de pocainta autentica, este Raiul. Incearca si ai asa vezi.

Dar daca ai sa fii asemeni celuilalt talhar, care chiar si pe cruce isi batea joc de Dumnezeu, ei bine..nu cred ca trebuie sa-ti mai spun ce urmeaza.

Faptul ca nu simt dragoste nu ar trebui sa constituie o problema domnule Alin nu? Nu de alta dar nu inima (simtirea) mi se cere.... ci doar lucrurile pe care le fac pur rational si atat... asa-i?

In firea omului exista doua zidruri de aparare in fata raului: inima si mintea.
Omul le poate folosi pe amandoua in lupta de a impiedica raul sa-si faca salas in firea lui si mai mult, pentru a merge spre sfintenie.

In momentul insa in care lupta impotriva raului este abandonata, zidurile sunt cucerite si devin salas al raului.

Se pare ca in cazul tau, inima nu-ti mai poate fi de folos, ca si discernamant , nemaigasind placere in bine si gasind satisfactie in rau, dar de vorbit vorbesti totusi ca o persoana care are inca mintea intreaga.

Mintea ta poate ajuta sa impingi raul afara, inclusiv din inima, care o data restaurata duhovniceste va incepe sa simta iarasi placere in a face binele si durere in a face raul.

Dar daca mintea refuza sa dea aceasta batalie pentru a salva inima, sau mai rau, ajuta raul gasindu-si scuze si impotrivindu-se a recunoaste binele drept bine si raul drept rau, omul este pierdut.

Sincer, nu prea pare ca ati trecut prin acest nivel de jos prin care trec eu si multi alti oameni (caci sunt sigura ca nu sunt singura). Altfel ati avea si cuvinte de imbarbatare nu numai mustrare

Nu eu ar trebui sa te mustru, tu ar trebui sa te mustri, dar constructiv, ca Petru, nu autodistructiv, ca Iuda, dar se pare ca esti mai ocupata sa-ti gasesti scuze sau sa te ascunzi in spatele altora.

[AGabriela]

Iti multumesc domnule AlinB

[Florinvs]

Domnule, la teorie sunteti foarte bun! Insa as vrea sa vad cum ati sti sa vorbiti fata in fata si sa o incurajati sa depaseasca acest moment pe colega noastra de forum!

[Florinvs]

Ca asa la teorie din spatele monitorului toti suntem ärtisti""!

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Ca asa la teorie din spatele monitorului toti suntem ärtisti""!

Ai auzit de Sfantul Mucenic Ardalion? Era actor (comediant).
S-a convertit in timp ce parodia crestinismul.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Domnule, la teorie sunteti foarte bun! Insa as vrea sa vad cum ati sti sa vorbiti fata in fata si sa o incurajati sa depaseasca acest moment pe colega noastra de forum!

viata ofera multe paleative.
Singura solutie valida este insa Hristos cel rastignit.
Daca El, fara vina, a acceptat sa fie rastignit pentru pacatele mele, sa nu accept eu sa ma rastignesc, pentru ele, ca murind impreuna cu El, sa inviez impreuna cu El spre Viata vesnica?

Spunea un parinte ca exista doua nasteri din nou:
Cea prin apa botezulu, care o avem majoritatea si cea care din pacate prea putin o au: cea din proprie vointa ca hotarare statornica, inoita clipa de clipa, spre o viata noua, in El.

[Solveig]

În prealabil postat de AGabriela

Domnule Florin

Nu sunt indragostita, desi mi-ar placea sa fiu. problema este ca nu am de cine



Si daca nu pot face ce simt (ma refer la simtiri frumoase/bune/adevarate) atunci sa fac totul ca pe o norma, sa traiesc ortodoxia intr-un mod fad, fara sa mai tin seama de ceea ce simt si ceea ce nu simt. Faptul ca nu simt dragoste nu ar trebui sa constituie o problema domnule Alin nu? Nu de alta dar nu inima (simtirea) mi se cere.... ci doar lucrurile pe care le fac pur rational si atat... asa-i?

Sincer, nu prea pare ca ati trecut prin acest nivel de jos prin care trec eu si multi alti oameni (caci sunt sigura ca nu sunt singura). Altfel ati avea si cuvinte de imbarbatare nu numai mustrare

Inteleg ca cauti un sot. Si esti deprimata ca nu-l gasesti.
O sa vin si eu cu sfaturi- poate cine stie, ceva-ceva tot o sa ti se potriveasca.
Domnul zice: cel ce Ma iubeste face poruncile Mele; deci, iata, asta e calea; dragostea nu sta in sentimentalisme, ba chiar dimpotriva, e o deschidere si incredere catre Dumnezeu. Deci nu cred ca trebuie sa pornim de la ideea ca ar trebui sa ne sfintim instant. Stai linistita, nimeni de pe acest forum nu sta mai bine la capitolul asta, desi toata lumea se da atot stiutoare :))
Deci acum depinde de tine ce o sa faci: o sa stai in front asteptand raspunsul Domnului (si El se va ocupa DUMNEZEIESTE de problema ta, daca nu te lasi!) sau o sa pleci bombanind!
merita sa astepti, sa crezi, cum zice psalmistul: sa se imbarbateze inima ta si asteapta pe Domnul. Atat trebuie sa faci, sa nu te lasi. Cazi, te ridici. Nu trebuie sa faci totul dintr-o data! Presareaza-ti ziua cu rugaciune si plange inaintea Domnului (cum zice psalmul:inima mea voi varsa inaintea Domnului!). Citeste Evanghelia si incearca sa lucrezi poruncile (doar nu zice El acolo: ceea ce ceri, sa si crezi ca ai primit, si se va da).
Trebuie sa trecem si prin Egipt, dar Dumnezeu ne va duce in pamantul fagaduintei! asta e baza noastra, nadejdea. El ne-a invatat nadejdea si El va birui. Ai incredere in El, singurul care nu ne va lasa niciodata.
Spovedeste-te, Impartaseste-te, roaga-te (cu cuvintele tale eventual) si ai incredere. Stie El!

Deci asta e cam ce trebuie sa fac si eu :)))

[AGabriela]

În prealabil postat de Solveig

Domnul zice: cel ce Ma iubeste face poruncile Mele; deci, iata, asta e calea; dragostea nu sta in sentimentalisme, ba chiar dimpotriva, e o deschidere si incredere catre Dumnezeu. Deci nu cred ca trebuie sa pornim de la ideea ca ar trebui sa ne sfintim instant.

Sub nicio forma nu pornesc de la ideea ca ma sfintesc instant: Daca as fi crezut asta nu as mai postat aici. Probabil incercam sa levitez :)

Da domnule, sunt deprimata. Si nu de ieri de azi, ci de ani. Sigur singura nu as fi putut rezista pana acum, dar totodata ma intreb daca fericirea exista, iar fericirea in niciun caz nu o atribui doar sfintilor, ci si oamenilor de rand care mai au puterea sa creada in Dumnezeu. Eu sunt la pamant. Si sa va spun si de ce. Pentru ca am vazut ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, insa in momentul de fata nu exista un om caruia sa ii pese si de mine, catusi de putin.
Si da...caut un sot. Ce este gresit in asta? O sa imi spuneti ca este gresit ca sunt deprimata. Spune-ti-mi cum sa ies din starea aceasta, un lucru care sa functioneze cu adevarat, si poate, poate "se va prinde"
Sa il iubesc pe Dumnezeu inseamna si sa ma simt implinita. Unii oameni se simt impliniti doar iubindu-l si simtindu-se iubiti de Dumnezeu si au ales calea monahismului. Eu sunt departe de a alege aceasta cale, am ales calea casniciei, aceasta imi spune si inima si ratiunea, si ma pot simti implinita prin a sti si a mi se demonstra ca exista macar un barbat pe lumea aceasta caruia sa ii pese si sa vrea sa fie langa mine sufleteste. Poate sunt slaba dar de ce sa spun ca lucrurile stau altfel cand asta mi-e realitatea?