Faptele bune - in lumina ortodoxiei

Pentru AlinB

A vrea sa castigi raiul poate izvori din iubirea de sine.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Raspunsul e prea lung. E necesar un thread nou numai pe tema asta.

E prea lung sau de fapt nu e nimic de spus?
Poti sa incerci aici sa oferi macar 3 cele mai plauzibile motive.

Nu stiu nimic despre faza aia cu ateul. Eu doar nu stiu daca exista Dumenzeu.

Si eu nu stiu daca exista cu adevarat bosonul Higs. Dar nici nu ma intereseaza.

Precis scrie undeva. Am citit mult despre virtuti si pacate. Problematica e bine si mult tratata in mai multe scrieri ale parintilor.

Nu, pur si simplu memoria iti joaca feste.

[anita]

În prealabil postat de iliegh

Pentru un crestin perfect cele doua ipostaze coincid: iubirea de aproapele deriva din iubirea de Dumenzeu si viceversa.

Cine il iubeste pe Dumnezeu si nu isi iubeste aproapele nu se poate numi crestin deoarece Dumnezeu se afla in fiecare persoana creata de El.

În prealabil postat de iliegh

De exemplu, de regula cand fac un bine simt o bucurie in suflet pentru ca il vad pe aproapele meu bucuros. Acea bucurie este de fapt o stare de bine in care ma regasesc. Corpul meu simte acea bucurie. Corpului meu (si spiritului meu) ii place acea stare. "A place" este foarte aproape de iubirea de sine. Sa nu cumva sa capat obiceiul de a face bine altora pentru a-mi face bine mie.

Si crestinii simt acelasi lucru ,bucuria ca au facut un bine .
Noi crestinii trebuie sa facem bine nu pentru a castiga raiul ci pentru iubirea de aproapele. Si sunt sigura ca mai toti credinciosii gandesc si simt la fel.
Compasiune = iubire pentru cel necajit.
In general ateii , care au o inversunare catre cele sfinte ,nu primesc harul lui Dumnezeu si mai catre sfarsitul vietii sunt prinsi in capcana celui rau ,incep sa dracuiasca ,sa huleasca , sa faca rautati.
Si atunci ,unde sunt faptele bune din tinerete ?

În prealabil postat de anita

In general ateii , care au o inversunare catre cele sfinte ,nu primesc harul lui Dumnezeu si mai catre sfarsitul vietii sunt prinsi in capcana celui rau ,incep sa dracuiasca ,sa huleasca , sa faca rautati.
Si atunci ,unde sunt faptele bune din tinerete ?

Asta e o supozitie.
Hai sa nu vorbim de cazuri disperate, ca pot sa-ti dau exemplu de asa zis credinciosi care injura si hulesc, slava Domnului. Poti sa-ti dau exemplu si de preoti care deschid cartea chiar in usa altarului. Dar nu o sa fac asta pentru ca eu discut doar principial, nu o sa aduc ca si contraargument slabiciunile credinciosilor niciodata.

[anita]

În prealabil postat de iliegh

Asta e o supozitie.
Hai sa nu vorbim de cazuri disperate, ca pot sa-ti dau exemplu de asa zis credinciosi care injura si hulesc, slava Domnului. Poti sa-ti dau exemplu si de preoti care deschid cartea chiar in usa altarului. Dar nu o sa fac asta pentru ca eu discut doar principial, nu o sa aduc ca si contraargument slabiciunile credinciosilor niciodata.

Nu e o supozitie ,e verificat ,in familie.
Acei asa zisi credinciosi care injura si hulesc sunt cum ai spus tu ,"asa-zis credinciosi"
Preoti care deschid cartea nu cunosc ,dar cred ca exista.
Pot sa iti spun ca multi din acestia au fost scosi din biserica ,sau atentionati de indata ce ierahul locului a aflat de faptele lor.
Astea nu sunt argumente.
Noi vorbim de relatia om -Dumnezeu ,nu de preoti.
Or fi si printre preoti uscaturi ,nimeni nu contesta.

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

Poate te va surprinde raspunsul meu. A infaptui binele cu adevarat doar din iubire de aproapele fara sa cunosti iubirea de Dumnezeu este imposibila. Si asta ma refer nu la faptul simplu, a darui ceva cuiva, caci si un criminal daruie, sau nu stiu, cel mai mare pacatos, cine o fi acela, poate darui; si deci prin prisma celui care primeste , se simte si se vede o fapta buna.

Sfantul Serafim de Sarov (si invatatatura ortodoxa) ne spune ca faptele bune sunt fapte bune indiferent cine le face, dar doar cele facute din credinta adevarata sunt si mantuitoare. Cei care fac fapte bune dar fara credinta sunt ajutati sa fie luminati sa afle adevarul, datorita faptelor lor bune. Avem multe exemplu din sfinti, cand li se spune ca in urma faptelor lor bune vor capata credinta.

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Sfantul Serafim de Sarov (si invatatatura ortodoxa) ne spune ca faptele bune sunt fapte bune indiferent cine le face, dar doar cele facute din credinta adevarata sunt si mantuitoare. Cei care fac fapte bune dar fara credinta sunt ajutati sa fie luminati sa afle adevarul, datorita faptelor lor bune. Avem multe exemplu din sfinti, cand li se spune ca in urma faptelor lor bune vor capata credinta.

Sigur, de aceea am si amintit ca exemplu de fapta buna facuta de un criminal, manat poate de o dragoste patimasa , pentru o alta persoana, fara legatura cu pocainta si credinta. acesta este de obicei argumentul adus de atei, spunand ca si ei infaptuie binele, incercand astfel sa sustina, iata se poate si fara credinta.

Sigur iarasi, faptele bune la inceput facute fara credinta, vor ajunge cu ajutorul lui Dumnezeu sa fie facute sa prisoseasca virtutea si dragostea de Dumnezeu, insa numai daca totusi omul alege sa fie credincios si nu ateu de exemplu, altfel ramane o fapta buna dar nemantuitoare. Desi nu poti cere unui om sa inteleaga mai mult decat poate el intelege la un moment dat. deci fiecare suflet astfel nu poate fi judecat de noi, mai ales in legatura cu mantuirea caci toate tainitele sufletului lui doar Dumnezeu le stie.

Faptele bune sunt faptele trupesti: a hrani, a ajuta, a imbraca, a adaposti; si fapte sufletesti: a converti la pocainta, a invata pe nestiutor, rugaciunea, a mangaia descurajatii, iertarea, rabdarea, iubirea, blandetea.

"752. -"Dintre virtuti, unele sunt ale trupului, altele ale sufletului. Ale trupului sunt de pilda: postul, privegherea, culcarea pe jos, slujirea, lucrul miinilor, spre a nu ingreuna pe cineva sau spre a darui si pe cele urmatoare. Iar ale sufletului sunt de pilda: iubirea, indelunga rabdare, blindetea, infranarea, rugaciunea si cele urmatoare. Daca, prin urmare, din vreo nevoie sau imprejurare trupeasca, de pilda din pricina de boala, sau altceva de felul acesta, ni s-ar intampla sa nu putem sa implinim pomenitele virtuti ale trupului, avem iertare de la Domnul, care cunoaste si pricinile. Dar neimplinind pe cele ale sufletului, nu vom avea nici-o aparare, caci sunt supuse nevoii, necesitatii". -Filoc. II, p. 67,57." Pravila bisericeasca - faptele cele bune

[mirel_b]

http://www.petitieonline.net/petitie/38760052

În prealabil postat de mirel_b

http://www.petitieonline.net/petitie/38760052

http://ortodoxiacatholica.wordpress....orba-de-dreap/

[tot-Laurentiu]

"Faptele bune evanghelice sint sfinte puteri Dumnezeu-omenesti ce izvorasc din Dumnezeu-Omul Hristos si au putere Dumnezeu-omeneasca. Ca atare, ele sint in acelasi timp puteri de-dumnezei-facatoare, in-dumnezeitoare: pe omul crestin il schimba la fata, il in-dumnezeu-inomenesc, il in-dumnezeiesc.

Aceasta este deosebirea de temelie dintre faptele bune evanghelice Dumnezeu-omenesti si toate faptele bune necrestine, fie ele filosofice, religioase, stiintifice, culturale, civilizatorice, politice. In fiecare fapta buna evanghelica, Dumnezeu-omeneasca, lucreaza neincetat impreuna Dumnezeu si omul. Sinergismul Dumnezeu-omenesc, impreuna-lucrarea Dumnezeu-omeneasca, este legea de temelie a tuturor faptelor bune evanghelice. Dupa nemuritoarea buna-vestire a sfintului Apostol, sintem impreuna-lucratori ai lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:9). Libertatea cea dupa chipul lui Dumnezeu a fiintei omenesti asigura omului impreuna-lucrarea dupa chipul Dumnezeiesc cu Dumnezeu. Fiecare nevointa Dumnezeu-omeneasca este o nevointa harica de buna voie a omului. Cumpana Dumnezeu-omeneasca in nevointele omenesti intru faptele bune o pastreaza Domnul Iisus Hristos, in calitatea Sa de cap al Bisericii si al tuturor madularelor ei, in asa fel incit Dumnezeiescul sa nu pagubeasca omenescul, si nici omenescul sa nu pagubeasca Dumnezeiescul." (Sf Justin Popovici)

"Trei sunt starile sufletesti in care putem sa facem binele, cum zice Sfantul Vasile. Facem binele fie temandu-ne de chinuri, si atunci suntem in stare de robi; fie pentru a lua plata, si atunci suntem in simtirea simbriasului; fie pentru binele insusi, si atunci suntem in simtirea fiului. Caci fiul nu face voia tatalui din frica, nici ca unul care voieste sa ia de la el plata, ci ca unul care voieste sa-l slujeasca pe el insusi, care voieste sa-l cinsteasca si sa-l odihneasca in el insusi." (Ava Dorotei)

"Tot binele e daruit de Dumnezeu cu un rost oarecare si cel ce-l primeste cu aceasta credinta, nu-l va pierde.[...]
Tot binele vine de la Domnul, după o anumită orânduire și pleacă în ascuns de la cei nemulțumitori, nerecunoscători și leneși.[...]
Orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele, ca să fie după voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gând să faci.[...]
Cel ce face binele si cauta rasplata, nu slujeste lui Dumnezeu ci voii sale. [...]
Cei ce ne-am învrednicit de baia naşterii de-a doua săvârşim faptele bune nu pentru răsplată, ci pentru păzirea curăţeniei date nouă.[...]
Bine este să folosim prin cuvinte pe cei care întreabă; dar mai bine e să conlucrăm cu ei prin rugăciune şi virtute. Căci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajută şi aproapelui." (Sf. Marcu Ascetul)


Zicea Parintele Arsenie Papacioc:

Apoi, nici nu stii că acela pe care îl ajuti poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ti dea împărătia cerului si tu nu observi. Si, de regulă, oamenii caută bănutul cel mai mic.

Fratii mei, tineti minte: cersetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit pe cersetor! Cersetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum si împart ce s-a căpătat, si zic: “Asta-i de la cutare. Pomeneste-l, Doamne, întru împărătia Ta!” Si are valoare. Mântuitorul, ca să ne încurajeze, a spus: însutit veti primi! Vrei să te îmbogătesti? Dă tot ce ai! Primesti însutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Dacă ati cunoaste viata Sfântului Ioan cel Milostiv, v-ati înspăimânta! Sfântul Ioan, când s-a dus în respectiva arhiepiscopie, a întrebat: “Cât aur are arhiepis- copia?” Si i s-a răspuns: “Atâtea litre de aur!” “Dati-i la săraci!” Când au auzit, economii ăia au zis că îi sărăceste. Si a venit înapoi însutit fată de cât a dat. Iar dădea, iar venea însutit. Economii cârteau mereu! Vezi, nu observă omul când primeste, dar observă când dă. Dar venea însutit cu precizie! Este cuvânt din Scriptură. Eu nu am dreptul să-l contrazic pe acest cuvânt. Si obisnuiti-vă cu autoritatea cuvintelor din Sfânta Scriptură. Tainele Bisericii s-au făcut pe temeiul cuvintelor din Scriptură. “Ce dezlegati voi, dezleg si Eu”. Asa a luat nastere Taina Pocăintei.

A venit o doamnă la arhiepiscopie să dea o donatie. Si a întrebat-o Sfântul Ioan: “Cât doriti să dati, doamnă?” “Atât!” Sfântul Ioan se astepta să primească însutit, iar cât dădea doamna asta nu era însutit. Si a întrebat-o: “Atât ai vrut cu adevărat să dai?” “Nu! Am vrut să dau atâta, dar când am scris suma, o mână nevăzută a sters si a scris cât dau eu acum”.

Ce se întâmplase? Economii nu au dat la săraci cât a zis Sfântul Ioan. Au dat mai putin. Si corespundea cu cât a adus femeia asta însutit. Sfântul Ioan i-a mustrat: “Uite cine sărăceste arhiepiscopia!” Si s-a ajuns să dea câte o corabie cu aur, si veneau o sută înapoi; si s-a umplut Marea Mediterană cu corăbii pline cu aur mergând la Sfântul Ioan. Si s-a auzit glas din cer: “Să vedem, Ioane, cine este mai milostiv: tu sau Eu?” S-a verificat cu ape, cu corăbii si cu aur cuvântul Scripturii. Deci, obisnuiti-vă să nu trăiti numai voi, ci să trăiti în toti care sunt cu voi.

http://ziarullumina.ro/agenda-cresti...ai-din-traista

Mai multe citiţi aici: http://www.sfaturiortodoxe.ro/prarse...inaiubirii.htm

Şi aici despre precuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie17.htm