Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[laurastifter]

În prealabil postat de MariS_

Draga Laura, ai un suflet gingas si bun. O sa ai de suferit mult pentru asta, dar sa stii ca merita! O sa fii etichetata de unii ca iubirista, de altii o sa fii ironizata ori indrumata ori sfatuita sa revii la calea "corecta", insa mie imi place ceea ce vad in inima ta. Iti doresc un parcurs in Hristos lin, cu multa pace, cu multa caldura, cu bunatate, cu dragoste, cu intelepciune. Sigur, cuvintele mele nu au putere, dar vin din inima (o inima iubirista, probabil, daca tot am fost etichetat asa, proasta si ratacita dupa altii, dar macar e sincera).
Bucurii!

Doamne ajută!
Mă bucur din toată inima să citesc din nou un mesaj scris de dvs, MariS! Vă multumesc foarte mult pentru aceste gânduri atât de frumoase, sincere şi încurajatoare pe care mi le-aţi adresat!
Da, aşa cum probabil că aţi observat, am fost deja etichetată, chiar şi aici, pe topic, mi s-au atribuit inclusiv afirmaţii care nu-mi aparţin şi idei pe care nu le-am susţinut... dar aceste lucruri nu mă tulbură. Se mai întâmplă, toţi greşim. :)
Şi eu vă doresc, MariS, o viaţă cât mai autentică şi rodnică întru Hristos! Simt că aveţi un suflet minunat, o inimă cu adevărat creştină şi iubitoare! Domnul şi Mântuitorul nostru Hristos să fie totdeauna cu dvs şi-n inima dumneavoastră şi să vă ajute să sporiţi din ce în ce mai mult în iubire, credinţă, libertate duhovnicească, înţelepciune şi bucurie spirituală!
Cât mai multe bucurii!

Cu deosebită preţuire şi recunoştinţă,
Laura Stifter

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
De câteva zile sunt în vacanţă, voi avea mai puţine activităţi şi, prin urmare, spre bucuria mea, voi avea din nou o perioadă în care voi putea intra puţin mai des pe forum. :)
Am găsit o înregistrare foarte scurtă cu vrednicul de pomenire IPS Bartolomeu Anania despre modul în care noi înţelegem, de multe ori, aceleaşi realităţi din perspective diferite şi realităţi dumnezeieşti din perspectiva raţiunii noastre omeneşti:
http://www.youtube.com/watch?v=3rhaj7-Zu8w
Vizionare plăcută!
Şi cred că, deşi părintele Bartolomeu nu s-a referit la aceasta, cuvintele sale pot constitui pentru noi şi o temă de meditaţie în privinţa relaţiei noastre cu creştinii de alte confesiuni.
Uitaţi, aici, pe forum, ce s-a întâmplat de când au plecat cei 2 colegi catolici. Uitaţi-vă cât de sărace sunt discuţiile de la rubrica dedicată Bisericii Catolice... Suntem doar noi şi, vorba aceea, "noi centrăm, noi dăm cu capul". De ce? Fiindcă mulţi dintre noi n-au fost capabili să înţeleagă faptul că, pur şi simplu, există creştini care se raportează la aceleaşi realităţi ale lumii spirituale, dar din perspective diferite. De aceea, de prea multă "toleranţă", unul dintre catolici a fost exclus de pe forum, iar celălalt s-a retras în semn de solidaritate cu primul.
Aşa s-a întâmplat, din păcate, de foarte multe ori în istorie, inclusiv în viaţa reală...
Cât de bogată spiritual ar deveni lumea, dacă am înţelege să ne acceptăm unii pe alţii cu iubire şi bucurie, aşa cum reuşeau Sfinţii şi, în primul rând, aşa cum ne primeşte pe noi toţi Hristos!
V-aţi pus vreodată întrebarea: din ce motiv Dumnezeu nu a creat o lume uniformă, doar în alb şi negru, cu oameni identici din punct de vedere spiritual, psihic şi fizic, un univers cu o singură planetă, eventual, în care să locuiască fiinţele umane absolut identice între ele? :)
Presimt o nouă polemică, dar... constructivă, să sperăm. :)

Hristos în mijlocul nostru!

De ce sa nu ne amintim de Sfantul Nicolae si palma lui? Iata un ,,inapoiat'' care n-a avut ,,deschidere'' si pe care-l cinstim cu totii.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

De ce sa nu ne amintim de Sfantul Nicolae si palma lui? Iata un ,,inapoiat'' care n-a avut ,,deschidere'' si pe care-l cinstim cu totii.

Palma aceea nu e deloc palma unui oarecare creştin.

Palma aceea a fost o excepţie, cu o motivaţie pe care doar discernământul unui sfânt a cântărit-o, prin Duhul.
Excepţie, aşadar. Oare care o fi regula?

Palma sfântului este altceva decât palma unuia care crede că e la fel ca sfântul doar pentru că necioplitului îi place să dea palme.

Între palma unui sfânt şi palma unui oarecare e aceeaşi diferenţă ca între Palma lui Dumnezeu şi răutatea proastă a unui nătîng umflat de mândrie.

Cum oare nu operaţi distincţii elementare?.......
Asta vă atrage la Sfântul Nicolae? Palma?
Aveţi grijă să nu vă ardă vreuna....

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Palma aceea nu e deloc palma unui oarecare creştin.

Palma aceea a fost o excepţie, cu o motivaţie pe care doar discernământul unui sfânt a cântărit-o, prin Duhul.
Excepţie, aşadar. Oare care o fi regula?

Palma sfântului este altceva decât palma unuia care crede că e la fel ca sfântul doar pentru că necioplitului îi place să dea palme.

Între palma unui sfânt şi palma unui oarecare e aceeaşi diferenţă ca între Palma lui Dumnezeu şi răutatea proastă a unui nătîng umflat de mândrie.

Cum oare nu operaţi distincţii elementare?.......
Asta vă atrage la Sfântul Nicolae? Palma?
Aveţi grijă să nu vă ardă vreuna....

Corect, concis, la obiect, problema acoperita din toate unghiurile :)

[laurastifter]

În prealabil postat de antoniap

De ce sa nu ne amintim de Sfantul Nicolae si palma lui? Iata un ,,inapoiat'' care n-a avut ,,deschidere'' si pe care-l cinstim cu totii.

Din două motive:
1. pentru că Sfântul Nicolae a reacţionat în acest mod nu pentru că cineva Îl mărturisea pe Dumnezeu într-un limbaj diferit sau se ruga cu alte cuvinte etc. Sfântul Nicolae, cel atât de iubit pentru blândeţea şi smerenia sa, era, totodată, un curajos mărturisitor al lui Hristos (se ştie că fusese şi arestat în vremea persecuţiei lui Diocleţian) şi n-a suferit să vadă cum El, Domnul şi Dumnezeul nostru, Cel Care S-a sacrificat pentru noi, e renegat de către un preot (Arie) în plin Sinod Ecumenic, după ce Biserica lui Dumnezeu abia scăpase de prigonitorii din afara ei. Sfântul Nicolae n-a fost intolerant faţă de o persoană care avea opinii diferite, ci NU a putut tolera blasfemierea lui Hristos Dumnezeu, reducerea Lui la nivelul ontologic de fiinţă creată şi toate acestea în gura unui preot, care urma să-i călăuzească spiritual pe creştinii încredinţaţi purtării lui de grijă. Faptul era, aşadar, grav şi momentul istoric era critic.
2. pentru că el, cu discernământul său duhovnicesc, a intuit (poate că din motive pe care eu nu le pot desluşi, fiind încă un copil în cele spirituale) faptul că aşa era potrivit să acţioneze în acel moment. Noi nu suntem Sfântul Nicolae. "Non licet bovi quod licet Jovi". Nouă ne este oprit a ne manifesta în mod violent (fie şi numai printr-un gest simbolic, ca-n cazul Sfântului) în discuţiile despre credinţă. Totuşi, atunci când Hristos al nostru e renegat, necinstit, relativizat, se cuvine să mărturisim, cu iubire şi FERMITATE, că El este Dumnezeu!!!
Doamne ajută!

În prealabil postat de laurastifter

Din două motive:
1. pentru că Sfântul Nicolae a reacţionat în acest mod nu pentru că cineva Îl mărturisea pe Dumnezeu într-un limbaj diferit sau se ruga cu alte cuvinte etc. Sfântul Nicolae, cel atât de iubit pentru blândeţea şi smerenia sa, era, totodată, un curajos mărturisitor al lui Hristos (se ştie că fusese şi arestat în vremea persecuţiei lui Diocleţian) şi n-a suferit să vadă cum El, Domnul şi Dumnezeul nostru, Cel Care S-a sacrificat pentru noi, e renegat de către un preot (Arie) în plin Sinod Ecumenic, după ce Biserica lui Dumnezeu abia scăpase de prigonitorii din afara ei. Sfântul Nicolae n-a fost intolerant faţă de o persoană care avea opinii diferite, ci NU a putut tolera blasfemierea lui Hristos Dumnezeu, reducerea Lui la nivelul ontologic de fiinţă creată şi toate acestea în gura unui preot, care urma să-i călăuzească spiritual pe creştinii încredinţaţi purtării lui de grijă. Faptul era, aşadar, grav şi momentul istoric era critic.
2. pentru că el, cu discernământul său duhovnicesc, a intuit (poate că din motive pe care eu nu le pot desluşi, fiind încă un copil în cele spirituale) faptul că aşa era potrivit să acţioneze în acel moment. Noi nu suntem Sfântul Nicolae. "Non licet bovi quod licet Jovi". Nouă ne este oprit a ne manifesta în mod violent (fie şi numai printr-un gest simbolic, ca-n cazul Sfântului) în discuţiile despre credinţă. Totuşi, atunci când Hristos al nostru e renegat, necinstit, relativizat, se cuvine să mărturisim, cu iubire şi FERMITATE, că El este Dumnezeu!!!
Doamne ajută!

L-am adus in discutie pe Sfantul Nicolae, pentru ca ne e drag tuturor. Si in zilele noastre exista marturisitori care apara credinta strabuna de idei straine de duhul Ortodoxiei.

Daca Sfantul Nicolae ar trai in zilele noastre, oare cum ar reactiona la incercarile de a ni se impune ecumenismul? Si cum ne-am raporta la el? Te asigur ca ar muri de inima sau operat! Cu ,,dragoste'' exemplara! De ce sa ne ascundem dupa deget?

[laurastifter]

În prealabil postat de antoniap

L-am adus in discutie pe Sfantul Nicolae, pentru ca ne e drag tuturor. Si in zilele noastre exista marturisitori care apara credinta strabuna de idei straine de duhul Ortodoxiei.

Daca Sfantul Nicolae ar trai in zilele noastre, oare cum ar reactiona la incercarile de a ni se impune ecumenismul? Si cum ne-am raporta la el? Te asigur ca ar muri de inima sau operat! Cu ,,dragoste'' exemplara! De ce sa ne ascundem dupa deget?

"Daca Sfantul Nicolae ar trai in zilele noastre, oare cum ar reactiona la incercarile de a ni se impune ecumenismul?"
Cred că Sfântul Nicolae ar reacţiona într-un mod nefavorabil faţă de orice încercarede a ni se impune ceva, fiindcă Sfinţii lui Dumnezeu sunt promotori ai libertăţii de conştiinţă.
Am, totuşi, o nedumerire: cine anume încearcă să ne impună ecumenismul?
În zilele noastre, ne bucurăm de dreptul la exercitarea libertăţii de conştiinţă şi cred că, cel puţin pe teritoriul ţării noastre, nu există cazuri de persecuţii religioase... în orice caz, nu în numele ecumenismului.
Până la urmă, mişcarea ecumenică are drept scop unirea tuturor creştinilor... Mă abţin să comentez mai mult pe această temă, fiindcă aş fi off topic. :) Ceea ce mă nedumereşte, aşa cum am mai menţionat, este ideea că cineva ar încerca să ne impună o anumită concepţie sau atitudine religioasă.
Chiar am cunoscut câţiva promotori ai mişcării ecumenice, chiar participanţi la această mişcare, care sunt creştini ortodocşi autentici, cu o credinţă profundă şi care mărturisesc Ortodoxia în dialogurile ecumenice, fără a cădea în vreun fel în relativism. Aş putea da mărturie pentru ei oriunde, în orice situaţie aş avea curajul să garantez pe proprie răspundere pentru Ortodoxia lor, dacă ar fi necesar. Astfel de persoane niciodată NU ar fi capabile de a le impune celorlalţi opiniile lor, ci îşi doresc doar să caute, împreună cu alţi creştini, unitatea pierdută a Bisericii primare.
Doamne ajută!

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

"Daca Sfantul Nicolae ar trai in zilele noastre, oare cum ar reactiona la incercarile de a ni se impune ecumenismul?"
Cred că Sfântul Nicolae ar reacţiona într-un mod nefavorabil faţă de orice încercarede a ni se impune ceva, fiindcă Sfinţii lui Dumnezeu sunt promotori ai libertăţii de conştiinţă.

Probabil ar reactiona nefavorabil si impotriva miscarilor religioase care ar incerca sa "impuna" modelul traditional de familie in dauna "revolutiei sexuale" si a falsului umanitarism, nu?

Până la urmă, mişcarea ecumenică are drept scop unirea tuturor creştinilor...
Mă abţin să comentez mai mult pe această temă, fiindcă aş fi off topic. :)

Deja ti-a iesit un porumbel din gura.
Ai citat dintr-o definitie sau e convingerea ta personala?

Pentru ca daca stai nitel stramb, dar judeci drepti ai sa-ti dai seama si singura ca ecumenismul este opus misionarismului crestin, am putea spune ca este chiar forma hidoasa, devalorizata a celui din urma.

Ceea ce mă nedumereşte, aşa cum am mai menţionat, este ideea că cineva ar încerca să ne impună o anumită concepţie sau atitudine religioasă.

De fapt si de drept, ecumenismul vine la pachet cu asa ceva si in ultima instanta asta incearca acolo unde se promoveaza.

Chiar am cunoscut câţiva promotori ai mişcării ecumenice, chiar participanţi la această mişcare, care sunt creştini ortodocşi autentici, cu o credinţă profundă şi care mărturisesc Ortodoxia în dialogurile ecumenice, fără a cădea în vreun fel în relativism.

Urma nu scapa turma..

Daca un om cinstit se duce la o intalnire de infractori pentru a le spune care e legea, nu inseamna ca respectivii sunt suflete de ingeri si pun la cale o mare sindrofie.

Astfel de persoane niciodată NU ar fi capabile de a le impune celorlalţi opiniile lor, ci îşi doresc doar să caute, împreună cu alţi creştini, unitatea pierdută a Bisericii primare.
Doamne ajută!

Iar ai comis-o...
Daca respectivii "îşi doresc doar să caute, împreună cu alţi creştini, unitatea pierdută a Bisericii primare" tot ce ai spus despre "ortodoxia" lor, pica.

Si acum sa te lamuresc de ce.
Biserica face misiune, nu ecumenism, adica incearca sa-i aduca sub aripa sa pe cei: pacatosi, rataciti, eretici, schismatici, etc.

Nu le aplauda ratacirea, nu-i numeste "crestini" desi se afla intr-o atitudine evidenta de ratacire si razvratire, nu sta sa se dumireasca daca or avea sau nu "Taine" valide, etc.

Biserica stie ca atat timp cat ei si-au ales alt potir (sau paharel sau altceva), sunt AFARA.

Desigur, nici nu le arde suturi in fund si da cu ei de pamant de la prima intalnire ci le deschide bratele, dar din postura de Tata care isi asteapta fiul ratacitor, nu din postura de tata care a gresit si el chipurile fata de fiu si incearca sa negocieze o impacare in stilul "mai las de la mine, lasa si tu de la tine".

[Decebal]

În prealabil postat de laurastifter

(...), fiindcă Sfinţii lui Dumnezeu sunt promotori ai libertăţii de conştiinţă.

Unde şi când au fost sfinţii lui Dumnezeu promotori ai libertăţii de conştiinţă?

Şi ai cărei libertăţi de conştiinţă?

În prealabil postat de laurastifter

Am, totuşi, o nedumerire: cine anume încearcă să ne impună ecumenismul?

Păi nu se vede? sau .... ?

În prealabil postat de laurastifter

(...) cred că, cel puţin pe teritoriul ţării noastre, nu există cazuri de persecuţii religioase... în orice caz, nu în numele ecumenismului.

Încă nu există, sau poate există (la o scară mai mică) şi nu le vedem noi sau nu vrem să le vedem.

În prealabil postat de laurastifter

Până la urmă, mişcarea ecumenică are drept scop unirea tuturor creştinilor... Mă abţin să comentez mai mult pe această temă, fiindcă aş fi off topic.

Aşa spun şi eu că este mai bine să te abţii, nu de alta dar eşti în mod vădit victima unei propagande mincinoase.

În prealabil postat de laurastifter

Chiar am cunoscut câţiva promotori ai mişcării ecumenice, chiar participanţi la această mişcare, care sunt creştini ortodocşi autentici, cu o credinţă profundă şi care mărturisesc Ortodoxia în dialogurile ecumenice, fără a cădea în vreun fel în relativism. Aş putea da mărturie pentru ei oriunde, în orice situaţie aş avea curajul să garantez pe proprie răspundere pentru Ortodoxia lor, dacă ar fi necesar.

Rugămu-te să ne scuteşti despre astfel de aprecieri despre "mărturia" Ortodoxiei la nivelul ecumeniştilor.

În prealabil postat de laurastifter

Astfel de persoane niciodată NU ar fi capabile de a le impune celorlalţi opiniile lor, ci îşi doresc doar să caute, împreună cu alţi creştini, unitatea pierdută a Bisericii primare.

Ferească-ne Dumnezeu ca ecumeniştii (fie ei şi "ortodocşi") să vrea să ne impună opiniile lor, şi este bine spus opinii, pentru că la altceva nu se reduce mascarada ecumenismului.

Însă în realitate lucrurile nu stau aşa. Camapania de promovare şi impunere a ecumenismului, sau mai bine spus a ereziilor ecumeniştilor, este în plină desfăşurare şi în plină agresivitate. Toată lumea vede acest lucru, lucrurile se desfăşoară aproape pe faţă, aproape că nu mai sunt perdele, mai ales pentru cei care se mai şi înformează cu discernământ.

Iar unitatea Bisericii primare nu s-a pierdut, sau nu încă. Ea încă există în Ortodoxie; şi când spun ortodoxie nu mă refer la cei care au făcut din instituţia bisericească şi din harul lui Dumnezeu surse de lovele, de îmbogăţire, de exploatare a adepţilor mai puţin luminaţi de Dumnezeu, mai influenţabili şi mai superstiţioşi. Însă pentru eretici, pentru cei care s-au separat de Biserica lui Hristos, de Ortodoxie, pentru a îşi face "bisericile" lor particulare, într-adevăr unitatea Bisericii s-a "pierdut"; mai precis ei sunt cei care s-au pierdut de la această unitate şi vor acum, crezând că în teologie majoritatea vorbitorilor şi pretendenţilor ar deţine în mod necesar adevărul, să ne impună erezia şi aberaţia lor drept adevăr.

[Decebal]

În prealabil postat de laurastifter

Şi cred că, deşi părintele Bartolomeu nu s-a referit la aceasta, cuvintele sale pot constitui pentru noi şi o temă de meditaţie în privinţa relaţiei noastre cu creştinii de alte confesiuni.

Uitaţi, aici, pe forum, ce s-a întâmplat de când au plecat cei 2 colegi catolici. Uitaţi-vă cât de sărace sunt discuţiile de la rubrica dedicată Bisericii Catolice... Suntem doar noi şi, vorba aceea, "noi centrăm, noi dăm cu capul". De ce? Fiindcă mulţi dintre noi n-au fost capabili să înţeleagă faptul că, pur şi simplu, există creştini care se raportează la aceleaşi realităţi ale lumii spirituale, dar din perspective diferite. De aceea, de prea multă "toleranţă", unul dintre catolici a fost exclus de pe forum, iar celălalt s-a retras în semn de solidaritate cu primul.

Aşa zişii "catolici" care au părăsit temporar forumul au făcut-o din propria lor alegere, fără ca să fie forţaţi de nimeni sau de nimic de pe forum. Prin urmare, ei sunt principalii vinovaţi de "sărăcia discuţiilor" de pe secţiunea referitoare la romano-"catolici"; mai sunt însă alţi doi vinovaţi, anume lipsa de cultură religioasă a ortodocşilor, precum şi lipsa de simţire a pravoslavnicilor. Nici pe tine nu te prea văd purtând vreun dialog pe acea secţiune, şi încă nu ai răspuns la întrebarea dacă "catolicii" sunt sau nu eretici, sunt sau nu în afara Bisericii lui Hristos, sau cum spunea Enciclica Patriarhiei Ecumenice de la 1895, tăiaţi de la Biserica cea adevărată a lui Iisus Hristos.

În prealabil postat de laurastifter

Suntem doar noi şi, vorba aceea, "noi centrăm, noi dăm cu capul". De ce? Fiindcă mulţi dintre noi n-au fost capabili să înţeleagă faptul că, pur şi simplu, există creştini care se raportează la aceleaşi realităţi ale lumii spirituale, dar din perspective diferite. De aceea, de prea multă "toleranţă", unul dintre catolici a fost exclus de pe forum, iar celălalt s-a retras în semn de solidaritate cu primul.

Te referi cumva la perpectiva diferită a heterodoxiei, sau a ereziei mai bine spus?

În ce s-ar concretiza aşa zisa perspectivă diferită? Poţi să dai exemple, sau este vorba doar despre o lozincă?

În prealabil postat de laurastifter

Aşa s-a întâmplat, din păcate, de foarte multe ori în istorie, inclusiv în viaţa reală...

Din păcate? Din păcatele cui? Sau cumva ortodocşii trebuie să stea încolonaţi, să aplaude şi să ridice în slăvi pe oricine îşi bate joc de credinţa lor şi, mai mult, chiar "la ei acasă", după cum au mărturisit câţiva utilizatori ortodocşi care s-au simţit ofensaţi de şarjele anti-ortodoxe ale unor utilizatori "catolici". Dar pe tine nu te-am auzit niciodată să te iei de lăturile pe care le-au deversat pe acest forum "catolicii" la adresa pravoslavnicilor, probabil pentru că şi tu plezneşti de prea multă obiectivitate, nepărtinire, bun-simţ şi toleranţă. Stai liniştită că de mult ne-am dat noi seama cam ce hram porţi şi că, deşi te pretinzi obiectivă etc, eşti de o părtinire şi de un subiectivism cu mult dincolo de bunul simţ pravoslavnic. (îmi cer iertare că trebuie să fac o astfel de remarcă, dar în lipsă de moderatori ... mai trebuie şi spus lucrurilor pe nume)

În prealabil postat de laurastifter

Cât de bogată spiritual ar deveni lumea, dacă am înţelege să ne acceptăm unii pe alţii cu iubire şi bucurie, aşa cum reuşeau Sfinţii şi, în primul rând, aşa cum ne primeşte pe noi toţi Hristos!

Hristos poate ne-o primi, dar înaintea lui Hristos te mănâncă "Sfântul Părinte". El, deşi nu se ştie exact care este, pentru că după "catolici" nu Petru este paznicul Împărăţiei, ci un papă sau altul care i-a luat locul sfântului Petru, trimiţându-l probabil într-un sejur de neuitat prin bogăţiile luxuriante ale paradisului.

Apropo, întrebare de baraj, atât pentru pravoslavnici cât şi pentru heterodocşi: cine este aşa zisul vicar al lui Hristos, Petru sau papa, şi dintre papi care dintre ei?

Dacă e papa, atunci sfântul Petru ce mai paşte, el ce mai păzeşte, cine, de ce şi cum a reuşit să îi fure cheile Împărăţiei şi să îl lase pe sfântul Petru fără chei, fără păstorire, fără turmă şi, mai ales, fără loc de muncă mai ales pe criza asta economică?

În prealabil postat de laurastifter

Hristos în mijlocul nostru!

Papa în mijlocul nostru!, de fapt deasupra noastră, că doar el e şeful, după ce l-a destituit pe sfântul Petru, i-a furat cheile şi i-a uzurpat poziţia pretinzând că o face în temeiul dreptului divin, deşi nu avem nicio mărturie credibilă a Sfintei Tradiţii că Hristos i-ar fi dat conducerea Bisericii de drept divin papalului. Ştii cum se zice, Doamne apără-mă de prieteni, că de duşmani mă apăr eu!