Este crestineste sa iei chirie?

[cezar_ioan]

"O singură grijă are lumea de azi: să ne arate că şi cel mai bun om poate greşi" - spune părintele Savatie. "Dar ştim asta, fraţilor, pentru că ..."

[Ekaterina]

În prealabil postat de VladCat

Nu știu dacă ai văzut ceva din ultima conferință a lui Savatie. Partea de inceput (prima jumatate de ora parca), pana sa se ajunga la intrebari din sala, imi pare ca are legatura cu topicul.
http://www.youtube.com/watch?v=_uo4SpQB0V8

Multumesc Vlad, foarte mult imi place cuvantul Parintelui Savatie si modul in care intelege nobletea duhovniceasca ca incredere in celalalt. Sunt multe lucruri de retinut si de urmat in tot ce spune. Cu adevarat folositor!

Ma bucur! Stiam ca o sa-ti placa.

[ioanna]

În prealabil postat de Ekaterina

Voi ce credeti despre acest lucru. Poti sa fii un bun crestin luand unui om o mare parte din salariu doar pentru ca il lasi sa stea in casa ta?

Proprietarul n-are de unde sa stie cat castiga chiriasul, el solicita o chirie, iar acesta o accepta sau isi cauta una pe care si-o poate permite. De ce nu-ti pui si intrebarea inversa: poti fii bun crestin profitand de bunatatea unora care te lasa sa stai in casa lor? Si eu am inchiriat un apartament, in zona centrala, iar pretul solicitat este mai mult decat rezonabil. Altii inchiriaza o garsoniera (nu ap. cu doua camere) cu mai mult. Pentru ca sunt patita cu chiriasii, prefer un pret mic, insa sa fie persoane de omenie, nu care fac prapad, care fac scandal sau fug cu lucruri din casa, doar pentru ca am fost de treaba si n-am solicitat garantii, pe principiul las' ca-s studenti, modesti, sunt pensionari etc. Stii ce greu gasesti oameni din acestia, normali?

În prealabil postat de ioanna

Proprietarul n-are de unde sa stie cat castiga chiriasul, el solicita o chirie, iar acesta o accepta sau isi cauta una pe care si-o poate permite.

Din câte înțeleg eu nu acest nivel preliminar este adus în discuție.
Să reformulăm: chiriașul acceptă fiindcă mai ieftin nu a găsit. După un timp, proprietarul află că al său chiriaș face eforturi imense pentru a fi în stare să își plătească chiria care îi depășește posibilitățile. (să zicem că dintrun salariu de 1200 ron jumate îl dă pe chirie). Cum trebuie să reacționează propietarul din punct de vedere creștinesc?

nota1: în cazul descris, propietarul nu folosește acei bani pentru a suplini nevoi esențiale ale sale sau ale familiei. Să zicem că dacă ar reduce chiria la jumate, consecințele s=ar resimți cel mult la nivel de locația concediului sau alte aspecte asemenea.

[ioanna]

În prealabil postat de VladCat

Din câte înțeleg eu nu acest nivel preliminar este adus în discuție.
Să reformulăm: chiriașul acceptă fiindcă mai ieftin nu a găsit. După un timp, proprietarul află că al său chiriaș face eforturi imense pentru a fi în stare să își plătească chiria care îi depășește posibilitățile. (să zicem că dintrun salariu de 1200 ron jumate îl dă pe chirie). Cum trebuie să reacționează propietarul din punct de vedere creștinesc?

Daca afla ca chiriasul o duce greu, insa nu i se plange, ar putea sa-l ajute cel putin o perioada, reducandu-i din cheltuieli, ca acela e om corect, in care poate avea incredere. Daca el insa traieste din banii de chirie, atunci trebuie si chiriasul sa-l inteleaga pe el si sa faca un efort sa achite la timp sau sa elibereze apartamentul, lasand pe altul care isi poate permite.

În prealabil postat de ioanna

Daca afla ca chiriasul o duce greu, insa nu i se plange, ar putea sa-l ajute cel putin o perioada, reducandu-i din cheltuieli, ca acela e om corect, in care poate avea incredere.

Asta cred că era problema propusă de la început. Deci judecând în limitele acestui caz, concluzia poate fi formulată: nu e creștinește ca măcar să nu îi scazi din chirie.
Nu înțeleg totuși de ce, pe parcursul întregului topic, s-au accentuat exemple de tipul: „dar dacă proprietarul își hrănea copiii din banii ăia”, „dar dacă el nu cunoștea firea chiriașului și propunând un preț mai mic risca să îi fie vandalizată casa”, etc. Exemple care nu își aveau rostul de moment ce sunt evident legitime în ochii tuturor. Exemple care până la urmă nu fac în niciun fel trimitere la esența problemei.

[ioanna]

În prealabil postat de VladCat

Nu înțeleg totuși de ce, pe parcursul întregului topic, s-au accentuat exemple de tipul: „dar dacă proprietarul își hrănea copiii din banii ăia”, „dar dacă el nu cunoștea firea chiriașului și propunând un preț mai mic risca să îi fie vandalizată casa”, etc. Exemple care nu își aveau rostul de moment ce sunt evident legitime în ochii tuturor.

In general, oamenii care inchiriaza la persoane (fizice) nu au contract, nu declara la finante, de aceea isi pun mai multe intrebari: daca pleaca si ma lasa cu cheltuielile neachitate, daca vandalizeaza casa etc. Pasuiesti o data ca iti spune ca ii este greu, pasuiesti a doua oara, mai trece si a treia luna, se acumuleaza datorii la intretinere si dupa dispare chiriasul, tie ramandu-ti de achitat facturile. (la chirie nici nu te mai gandesti)