Imaginatia.

[dobrin7m]

"Imaginaţia este, în accepţiunea Sfinţilor Părinţi, un fenomen care apare în structura omului doar după cădere. Nu este o însuşire cu care a fost înzestrat omul odată cu zidirea sa, ci un fenomen de după căderea în păcat. Prin urmare, mântuirea noastră este legată de ieşirea de sub înrâurirea ei cauzatoare de moarte.

Omul vede, aude, gustă etc, iar apoi îmaginaţia primeşte aceste experienţe, le reface, le amplifică, le dă culoarea potrivită şi le păstrează spre a crea necontenit probleme. Astfel, în chip hazliu, am putea spune că imaginaţia este un televizor color inventat înaintea celui real.

Sfinţii Părinţi deosebesc mai multe feluri de imaginaţie; însă, de obicei, se pomenesc patru. Primul tip este legat de imaginile aşa-numitelor păcate trupeşti. Prin imaginaţie, simţurile proiectează aceste imagini pe ecranul minţii, continuând s-o ţină în sclavie. Al doilea tip de închipuire este aşa-numita visare. Multor oameni le place să viseze cu ochii deschişi, lăsându-se purtaţi cu gândul în locuri ideale sau chiar reale. Mulţi oameni, mai ales femeile, cad în această stare. Al treilea tip este îmaginaţia creatoare, care dezvoltă civilizaţia şi arta. Oamenii încearcă să rezolve unele probleme sau să înainteze în dezvoltarea artei. Nu este ceva de condamnat, căci, aşa cum am spus, este o stare firească după cădere. Dar trebuie subliniat că este foarte primejdioasă pentru rugăciunea curată. Al patrulea tip se înfăţişează în străduinţa noastră de a-L închipui pe Dumnezeu şi puterile îngereşti în chip raţional, făcând speculaţii despre El. Dar acest lucru este foarte primejdios, fiindcă, creştinul ortodox urmează altă metodă, metoda liniştirii minţii, spre a ajunge la părtăşia şi unirea cu Dumnezeu, dobândind astfel cunoaşterea Lui. Iar meşteşugul (metoda) isihiei ţine de curăţirea inimii, izbăvirea de patimi, eliberarea de gânduri şi îmaginaţie bolnavă.

Cu cât imaginaţia cuiva este mai activă, cu atât mai mult dezvăluie faptul că acel om se află într-o stare căzută. Dacă cercetăm cu grijă fiecare păcat al nostru, ne dăm seama că la obârşia lui se află imaginaţia.

Vedem chiar oameni care merg la biserică şi vor să ducă o viaţă creştinească; dar continuă totuşi să îşi cultive îmaginaţia. Şi-L închipuie pe Dumnezeu, şi-i imaginează pe îngeri, simt că atunci când se roagă stau înaintea tronului lui Dumnezeu, ş.a.m.d. Dar acesta este începutul unei anomalii duhovniceşti, poate chiar psihice, care poate duce la tulburări şi înşelări."

[dobrin7m]

Ce ne spuneti despre imaginatie care bantuie in vremea rugaciunii ?

Parintele Cleopa: “Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si ” caracatita sufletului cu opt brate ” sau ” octogon ” . Mai este numita imaginatia si ” pod al dracilor “. In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrunde pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.”

Sfântul Nicodim Aghioritul, despre imaginatie extras din cartea sa Războiul nevăzut:

Cum sa disciplinam imaginatia si memoria

“Dupa ce am vorbit de corectarea simturilor noastre, urmeaza a vorbi aici si cum sa corectam imaginatia si memoria noastra; caci, dupa socoteala aproape a tuturor filozofilor, fantezia si memoria nu-s altceva decat o impresie a tuturor lucrurilor sensibile ce le-am vazut, auzit, mirosit, gustat si pipait.

Si ca sa spun in scurt, imaginatia si memoria sunt o comuna perceptie interna care inchipuie si aminteste tot ceea ce cele cinci simturi ale noastre din afara a ajuns a le percepe. Intrucatva simtirea, adica si cele simtite se aseamana cu pecetea, iar imaginatia cu imprimarea pecetii.

Dar aceasta fantezie si memorie ni s-a dat dupa calcarea poruncii dumnezeesti, ca sa le putem folosi cand simturile din afara sunt linistite si cand nu mai avem inaintea noastra acele lucruri care au trecut din simturi si s-au imprimat in memorie ori in imaginatie. E imposibil sa avem totdeauna prezente toate lucrurile ce le-am vazut, auzit, mirosit, gustat, pipait si de aceea readucem inaintea noastra, cu inchipuirea si memoria care le au imprimate intr-insele si astfel vorbim despre ele si cugetam ca si cum ar fi de fata,

http://carteromaneasca.wordpress.com...re-imaginatie/

[dobrin7m]

A. Sa stii ca, dupa cum Dumnezeu este in afara de toate simturile si lucrurile ce se simt, afara de orice forma, culoare, distanta si loc, ca o fiinta fara forma, neinchipuita, fiind pretutindeni si mai presus de orice, – tot astfel este dincolo de orice inchipuire, in afara de orice imaginatie. Prin urmare, sa stii ca fantezia e o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor astfel de neajunsuri ale ei.

B. Al doilea, afla ca cel ce a fost Lucifer, (luceafarul) intaiul intre Ingeri, la inceput fiind mai inalt decat imaginatia irationala si in afara de orice forma, chip, simtire, cu minte rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi imaginandu-si si socotindu-si mintea egala cu Dumnezeu a cazut, dupa cum gandesc multi teologi, in aceasta mult divizata, grosolana si multiforma imaginatie. Astfel, din Inger fara forma, impasibil si imaterial a devenit diavol, oarecum material, in multe forme si patimas.

C. Al treilea, sa stii ca dupa conceptia marelui teolog, Sf. Maxim, Adam a fost creat fara imaginatie. Mintea lui era curata, uniforma, statornica, in aceeasi activitate. De aceea nu-si inchipuia nimic, nici nu se robea simturilor si formelor lucrurilor ce decad sub simturi. Ci fara a intrebuinta puterea inferioara a fanteziei a-si imagina forme, culori, chipuri si distante, el privea cu puterea superioara a suflelului, care-i intelectual, cuvintele imateriale, limpezi si spirituale.

Oh! Dar diavolul cel ucigator de oameni, a facut ca, dupa cum el a cazut prin inchipuire, tot astfel si Adam sa-si intortocheze mintea socotindu-se ca Dumnezeu si prin aceasta inchipuire sa cada. Astfel din acea viata rationala, ingereasca, uniforma, unitara si statornica a fost aruncat de diavol in imaginatia perceptibila, multilaterala si nestatornica si in starea animalelor irationale. Pentru ca inchipuirea e o insusire a animalelor irationale, iar nu a celor rationali.

Omul odata cazut intr-o astfel de stare, cine poate spune in cate patimi, rautati si greseli, n-a fost aruncat prin imaginatie ? A umplut etica filozofica cu diferite amagiri si fizica a umplut-o cu multe opinii neadevarate iar teologia cu dogme false.

[ioanna]

În prealabil postat de alexdu

Voi ce parere aveti despre imaginatie? Sa o folosim sau nu?

Omul e facut sa fie creator. Foloseste-ti imaginatia, fara a o perverti.