Cum impacam viata duhovniceasca si viata lumeasca?

[sophia]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu nu cred ca putem pune problema sub aceasta forma. Din punctul nostru de vedere, nu e foarte important ce vrea Dumnezeu, ci ce vrem noi. Este alegerea noastra sa mergem intr-o directie sau alta. Ce vrea Dumnezeu? Sa ne lumineze, sa ne tina in Harul Lui cel sfant, iar asta se intampla doar daca noi alegem biserica, spre binele nostru, nu pentru a-I face lui Dumnezeu un hatar!



Cum adica "ramanem mandri"? Despre ce mandrie vorbim? Eu cred ca nu mandrie se numeste, ci acel soi de bun-simt, peste care nu intra nimeni. Daca tinem post, nu trebuie sa trambitam ca tinem post, iar daca se intampla sa fim invitati la o masa care nu se incadreaza in smerenia noastra, nu trebuie sa devenim fatarnici fata de Dumnezeu sau sa dam doar ce interpretare vrea orgoliul nostru. Invocarea unei indigestii, sau a unei minciuni nevinovate "Tocmai am servit masa mai devreme, si chiar nu doresc sa abuzez!"... etc, nu ne osandeste, daca avem loc de intors. Iar daca suntem undeva pe termen lung si chiar nu putem sa evitam masa, stie Dumnezeu ce-i in sufletul nostru si n-o sa ne ia gatul. Noi suntem datori "sa nu cautam" astfel de ocazii!



Telepatie??? Oare cu asta se indelednicea Parintele acolo in genunchi? Facea yoga? Sau... avrut sa-i dea... "o lectie" sa se invete minte sa nu mai intre fara binecuvantare?... Sau poate o fi o simpla poveste inventata de taranul Ioan, ca sa nu se faca de ras fiindca Parintele nu l-a luat in seama?... Eu cred ca raspunsul este atat de simplu incat nu se poate sa nu inmoaie si cele mai catranite inimi: acesta este harul lui Dumnezeu. Asa lucreaza El cu oricare dintre noi, atunci cand NU suntem ocupati cu altceva, sau nu alegem sa fim ocupati cu altceva!...



Cum putem crede ca inaintea lui Dumnezeu se face distinctia "oameni de la tara/ oameni de la oras/ oameni cu sapca/ oameni fara sapca..."? Daca suntem de la oras, nu tot mantuirea trebuie sa fie in sufletul noastru? Nu-i acelasi Dumnezeu pentru toti?...



Nu stiu cum sa spun... Pentru unii, orice-ai spune, nimic "nu-i atinge"! Fiindca "nu vad" si "nu aud" decat ceea ce vor ei. Oare e vreun om amarat, care sa alerge la Dumnezeu, iar Dumnezeu sa se intoarca cu spatele? NU! Cel care se intoarce cu spatele este insasi mandria noastra! Daca pornim de-acasa cu ifose de merite si cu ochii dupa "celularele" parintelui, ceea ce ne loveste in plin, nu e reactia lui Dumnezeu fata de noi, ci personalitatea mandriei noastre care ne scutura din toate incheieturile. Smerenia este cheia de la intrare catre mila lui Dumnezeu. Chiar si atunci cand ti se pare ca nimeni nu te ia in seama, asculta numai. Atunci chiar si pietrele "vorbesc". Nu in limba engleza sau greaca, ci in acel limbaj unic pe care sa nu-l intelegi decat TU! Iar asta tot har se numeste!




In fiecare dintre noi, ipotetic, trebuie sa existe rabdarea lui Iov, iar "vindecarea" va veni negresit!



Iata de ce, unii sunt oranduiti sa ajunga monahi, iar altii liber-cugetatori! Pentru ca Harul lui Dumnezeu sa coboare, trebuie sa se indeplineasca o anumita armonie intre Dumnezeu si om. cand renuntam la "armonie", involuntar, daramam pe om cu har cu tot. Cel ce "cauta" cu adevarat, ii este mai de folos ca rugaciunea sa continue, pentru ca el "sa gaseasca" raspuns framantarilor sale!



De ce fel de ajutor este vorba? Cumva era cazut "in groapa cu lei", si era important sa se intervina urgent? Si pentru asta exista uneori sfinti care apar de niciunde, cand exista Har! "A ajuta", cel putin aici are un sens mult mai adanc, si numai daca nu cunoastem cum lucreaza Dumnezeu, tindem sa bagatelizam dragostea fata de aproape!



Mergand pe aceiasi idee, daca m-as fi nimerit eu in locul taranului, nu cred ca as fi rezistat mai mult de 30 de secunde, sa nu izbucnesc in lacrimi si sa nu ma asez in genunchi, in spatele Parintelui... Pentru ca asa imi imaginez eu o reactie fireasca fata de Dumnezeu alaturi de un rugator, caruia nu sunt vrednic sa-l inchei la sandale!



Eu zic sa nu scoatem din context. Indrazneala de a intra peste un monah in rugaciune, nu-i chiar un caz obisnuit! Doar mintea noastra "cauta" nuante si umbre, in loc sa gaseasca fapte folositoare si ziditoare!



Intotdeauna SUNTEM in situatia celor doi. Doar ca nu realizam. Cat despre "feieie", ea face aici parte din decor, pentru ca intelepciunea Harului lui Dumnezeu sa ajunga mai lesne la inima omului. A omului induhovnicit!!



"Mantuirea mea personala"!... NIMENI nu se mantuieste singur. Dar asta nu inseamna ca putem lua de manuta pe cine vrem noi, ca sa-l bagam in Rai. Asta e treaba lui Dumnezeu, nu a noastra. Cum vrei sa-l mantuiesti tu pe aproapele? Dispui tu de bilete de intrare? Nu cumva trebuie ceva anume pentru acest lucru? Si care ar fi acest "ceva anume"? Nu cumva tocmai rugaciunea pentru aproapele? Nu cumva intrerupand rugaciunea pentru noi si pentru aproapele, facem doua greseli intr-una singura?...



Din pacate NU exista aceasta varianta. Intr-un astfel de caz, nu te invita nimeni "la cina". Adica... eu vin, dar in nici un caz fara pretenu' meu care mi-a dat de baut!... Grija mea este sa "raspund" afirmativ si sa ma straduiesc sa fiu "imbracat" cum-se-cuvine, in "haina smereniei"!...

Sincera sa fiu imi placeau alte postari ale tale, fiind mai blande si mai de inteles.
Aici ai scris cu rautate si mi-ai rastalmacit vorbele si ideile dupa cum ti-a placut.
N-ai inteles nimic (si am scris cu suflet) si nu are rost sa mai discutam.

Doar un singur lucru am sa-ti spun: preotul meu spunea la o predica odata ca noi putem sa ajutam la mantuirea altora. Ca noi putem face mult pentru altii, atunci cand ei insisi nu (mai pot). Pana si prin rugaciunea noastra putem schimba lucruri.
Intr-adevar nu noi alegem, dar suntem chemati sa luam si pe altii cu noi.

[Demetrius]

În prealabil postat de sophia

Traim printre tot felul de oameni, mai buni si mai rai, de diverse credinte.
Si cum facem? Ramanem mandri deoparte cu curatenia noastra, sau ne ducem si al ei si ii ajutam si le raspundem la bunatatea ce ne-o arata.
Unii nu stiu multe, dar iti ofera cu bucurie, uneori din saracia lor cate ceva, chiar o masa. Ii refuzi ca tu esti in post?

Cum poate cineva sa-si demonstreze curatenia incalcand-o?

Duhovnicul mi-a spus: poti face ce vrei, dar ziua de post nu are "pardon".

[leonte]

În prealabil postat de Demetrius

Cum poate cineva sa-si demonstreze curatenia incalcand-o?

Este foarte simplu. Ceea ce intra pe gura nu este spurcat, insa mandria si tinerea de minte a raului sunt.

p.s. Nu mai stiu ce mare ecumenist a spus asta. Mi se pare ca era evreu; unul Iisus din Nazaret.

[cristiboss56]

În prealabil postat de leonte

Este foarte simplu. Ceea ce intra pe gura nu este spurcat, insa mandria si tinerea de minte a raului sunt.

p.s. Nu mai stiu ce mare ecumenist a spus asta. Mi se pare ca era evreu; unul Iisus din Nazaret.

Iata ca omul a reusit sa demonstreze ca si ce intra si baga in gura este spurcat si mult mai mult de atat !
Te rog sa te gandesti la cate baga omul zilelor noastre in gura , caci mie personal imi este rusine sa dau in scris aici toate spurcaciunile care intra pe gura . . . !

[adam000]

În prealabil postat de Yasmina

Exemplu:in Vinerea Mare si alte sarbatori mai de soi,mai degraba nu ma duc la serviciu deoarece stiu ca ma voi da cu gandurile lumesti sau voi fi ispitita de vreo colega artagoasa si voi pierde spiritul sarbatorii si-mi va parea rau acasa,seara sa observ ca in loc sa ma gandesc la insemnatatea acelei zile si sa ma rog,eu m-am certat sau am barfit cu vreo colega(acestea fiind cazuri prezente in ultimii ani in State).

Ei,partea proasta sau grea consta in a face ca toate zilele printre colegi si oameni cu duh diferit sa para ca acelea cu care am stat izolata.
Adica sper ca in fiecare zi sa-mi aduc aminte sa nu mai discut de complezenta-asa cum se practica in occident,sa nu mai barfesc,sa nu mai spun glume sa fiu persoana simpatizata de toti etc

Iata o solutie: sa te rogi mereu in sinea ta pt tine si pt ceilalti spunand "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi".

Este o nevointa, o lunga vreme necesita sa te silesti spre rugaciune, insa daca stai in mijlocul barfei si in loc sa pleci urechea la ce spun ceilalti, te rogi in sinea ta Doamne Iisuse miluieste-ne pe noi, ceilalti te vor percepe prezenta fizic intre ei si poate chiar atenta lor (in general cei ce barfesc sint atat de centrati pe ei insisi ca nici nu observa detalii legate de interlocutor), rugaciunea iti va aduce tie pace si bucurie si probabil dupa un timp vei zambi (iar americanii adora sa le zambesti), ba chiar zambetul tau va fi autentic, nu reflex, nici fortat, deci mai mult apreciat de cei din jur, in timp ce tu traiesti bucuria rugaciunii. In timp, ai sa vezi ce frumos ii vei privi pe ceilalti si cu cata dragoste, daca ii vei privi prin bucuria si binecuvantarea pe care ti-o aduce rugaciunea.
In felul acesta te feresti si de pacat (caci nu aduci in suflet murdaria barfei, nici nu pleci atentia la ea, ci spre rugaciune), si vei face un lucru bun si pentru tine si pt ceilalti - sa te rogi si pt tine si pt ceilalti (si in felul asta ii ajuti si pe ei, rugandu-te pt ei - sa fi convinsa ca daca ceri Lui Dumnezeu mila Lui si asupra lor, negresit Dumnezeu ii va milui si ii va ajuta si pe ei!), iar ceilalti nu te vor simti ca pe un strain (strain de ei, de subiectele lor), ci poate chiar vor considera tacerea ta senina, cu pace si bucurie, alaturi de ei, ca fiind un fel de prietenie / apropiere fata de ei (ceea ce pina la urma si este - caci daca te rogi si pt ei, este o reala apropiere, dar cea mai frumoasa apropiere - anume cea in rugaciune).
In felul acesta nici nu trebuie sa iti mai aduci aminte sa nu mai barfesti, etc, pt ca oricum nu o vei mai face (si nici macar nu iti vei da seama ce frumos si fara efort te va ajuta Dumnezeu sa te lasi de pacate in urma rugaciunii tale), vei tine mintea spre Dumnezeu mereu si in loc sa iti amintesti de pacate, iti amintesti in permanenta de Dumnezeu, iar toate zilele petrecute printre colegi in rugaciune in sinea ta chiar vor fi ca cele in care ai stat izolata (izolata de pacat in masura in care te silesti sa te rogi), dar in acelasi timp in mijlocul lor ducand o viata normala si frumoasa.

Iata un dar care merita sa ti-l faci de Craciun - comanda si citeste cartea aceasta (este o carte care mie mi-a placut foarte mult si consider ca merita sa o citeasca orice crestin) -

http://www.librarie.net/carti/102114...if-Vatopedinul

in aceasta carte, la sfarsit sint publicate niste scrisori ale monahului atonit Gheron Iosif Isihastul, printre care si niste scrisori catre niste monahii (calugarite - femei) in care le indemna sa se roage rugaciunea inimii si descrie (intr-o maniera cum eu nu as fi in stare sa iti explic) "de ce" / "ce" si "cum" sa se roage.

Craciun fericit! Iar in anul ce vine si in toti anii vietii tale iti doresc sa te ajute Dumnezeu in tot ce iti este de folos!

[IOLANDA]

"De voim in rai sa fim,
Pe Domnul sa-L preaslavim,
Porunca sa I-o pazim
Pe aproapele sa-l iubim.

Biserica s-o cercetam,
Pe preoti sa-i ascultam,
In Scripturi noi sa citim,
De eretici sa fugim.

De rau noi sa ne ferim,
Fapta buna s-o cinstim,
Curat sa ne pocaim
Si sa ne marturisim.

Pe-nsetati sa-i adapam,
Pe bolnavi sa ii cautam,
Pe inchisi sa-i cercetam,
Pe cei goi sa-i imbracam,

Fecioria s-o pazim,
Curatia s-o cinstim,
Limba sa ne-o stapanim,
De rele sa nu vorbim.

Mintea noastra s-o pazim,
La rele sa nu gandim,
De pacat sa ne ferim,
Pe Dumnezeu sa-L iubim.

Iar cine are copilasi,
Frumosi ca niste ingerasi,
De ei foarte sa grijeasca,
In credinta sa ii creasca.

Dac-asa vom vietui,
Noi raiul vom mosteni,
In veci ne vom veseli,
Pe Domnul vom proslavi.".......versuri ale Parintelui Cleopa,in cartea intitulata "Cum putem intra in rai".......Doamne Ajuta!!!!

[Yasmina]

În prealabil postat de adam000

Iata o solutie: sa te rogi mereu in sinea ta pt tine si pt ceilalti spunand "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi".

Este o nevointa, o lunga vreme necesita sa te silesti spre rugaciune, insa daca stai in mijlocul barfei si in loc sa pleci urechea la ce spun ceilalti, te rogi in sinea ta Doamne Iisuse miluieste-ne pe noi, ceilalti te vor percepe prezenta fizic intre ei si poate chiar atenta lor (in general cei ce barfesc sint atat de centrati pe ei insisi ca nici nu observa detalii legate de interlocutor), rugaciunea iti va aduce tie pace si bucurie si probabil dupa un timp vei zambi (iar americanii adora sa le zambesti), ba chiar zambetul tau va fi autentic, nu reflex, nici fortat, deci mai mult apreciat de cei din jur, in timp ce tu traiesti bucuria rugaciunii. In timp, ai sa vezi ce frumos ii vei privi pe ceilalti si cu cata dragoste, daca ii vei privi prin bucuria si binecuvantarea pe care ti-o aduce rugaciunea.
In felul acesta te feresti si de pacat (caci nu aduci in suflet murdaria barfei, nici nu pleci atentia la ea, ci spre rugaciune), si vei face un lucru bun si pentru tine si pt ceilalti - sa te rogi si pt tine si pt ceilalti (si in felul asta ii ajuti si pe ei, rugandu-te pt ei - sa fi convinsa ca daca ceri Lui Dumnezeu mila Lui si asupra lor, negresit Dumnezeu ii va milui si ii va ajuta si pe ei!), iar ceilalti nu te vor simti ca pe un strain (strain de ei, de subiectele lor), ci poate chiar vor considera tacerea ta senina, cu pace si bucurie, alaturi de ei, ca fiind un fel de prietenie / apropiere fata de ei (ceea ce pina la urma si este - caci daca te rogi si pt ei, este o reala apropiere, dar cea mai frumoasa apropiere - anume cea in rugaciune).
In felul acesta nici nu trebuie sa iti mai aduci aminte sa nu mai barfesti, etc, pt ca oricum nu o vei mai face (si nici macar nu iti vei da seama ce frumos si fara efort te va ajuta Dumnezeu sa te lasi de pacate in urma rugaciunii tale), vei tine mintea spre Dumnezeu mereu si in loc sa iti amintesti de pacate, iti amintesti in permanenta de Dumnezeu, iar toate zilele petrecute printre colegi in rugaciune in sinea ta chiar vor fi ca cele in care ai stat izolata (izolata de pacat in masura in care te silesti sa te rogi), dar in acelasi timp in mijlocul lor ducand o viata normala si frumoasa.

Iata un dar care merita sa ti-l faci de Craciun - comanda si citeste cartea aceasta (este o carte care mie mi-a placut foarte mult si consider ca merita sa o citeasca orice crestin) -

http://www.librarie.net/carti/102114...if-Vatopedinul

in aceasta carte, la sfarsit sint publicate niste scrisori ale monahului atonit Gheron Iosif Isihastul, printre care si niste scrisori catre niste monahii (calugarite - femei) in care le indemna sa se roage rugaciunea inimii si descrie (intr-o maniera cum eu nu as fi in stare sa iti explic) "de ce" / "ce" si "cum" sa se roage.

Craciun fericit! Iar in anul ce vine si in toti anii vietii tale iti doresc sa te ajute Dumnezeu in tot ce iti este de folos!

Multumesc foarte frumos pentru urari si pentru sfaturile alese.
Am sa caut bucuroasa si cartea.
Va doresc la randul meu multa pace si bucurii duhovnicesti pentru noul an.
Numai bine!

[adam000]

În prealabil postat de Yasmina

Va doresc la randul meu multa pace si bucurii duhovnicesti pentru noul an.
Numai bine!

Multumesc. Sa te auda Dumnezeu ! Si tie la fel, cu drag!

[Demetrius]

În prealabil postat de sophia

Demetrius si Zaharia - am inteles mesajul vostru.
Voi propovaduiti manastirea, izolarea, singuratatea. Pentru voi nu exista omul.
Totul lasat pe lumea asta de Dumnezeu este rau si pacatos, dar absolut totul. De la piatra la animal si la om.

Adevarat spun tie ca si eu am crezut ca sunt bun, pana am citit:

10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.(Rom3,10-12)

[zaharia_2009]

Desi nu este threadul meu (deschis de mine , propus de mine) totusi multumesc mult fratilor care au postat.
Parerile lor/voastre , modul lor de a-L vedea pe Dumnezeu, de a_L cerceta , de a cauta sa-i inteleaga cuvintul si ceea ce ne daruieste si ne trimite zilnic, modul lor de nevointa si de cugetare cit mai deasa la El, povestile , exemplele si dorinta sincera (inima deschisa) de a face vorbire intru folos despre cum sa traim zilnic, ceas de ceas, cu Hriostos in inima mi-a produs multa bucurie .
Asa de frumoase, de dulci, au fost interventiile voastre incit astazi este o zi in care am mai invatat ceva, un nou sens la : "nimic nu puteti fara Mine " , "... ramineti intru Mine!"

Sa fiti binecuvintati , frati intru Hristos, cu pace si multa bucurie !


NB : "Poporul slab credincios, care îşi manifestă evlavia prin a se da după lume, nu poate pricepe ce înseamnă a trai intru Hristos , de aceea el traieste aproape in totaliate intru lumea aceasta crezind astfel ca sunt in Hristos !
Pe unii ii salveaza din aceasta instrauinare necazurile si nenorocirile care vin peste ei , pe altii nici macar atit ..."
ANONIMUS !