Incerc sa rezist...

[Dumitru73]

În prealabil postat de Petre.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

Petre .... agaţă-te de orice.
dacă ai intrat aici, probabil aştepţi ajutor de la Dumnezeu.
întreabă. analizează.
orice fir te poate ajuta.

În prealabil postat de Petre.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

Dragă Petre,

Îmi pare rău de starea în care te afli şi de gândurile negre pe care le ai. E greu să ne dăm cu părerea fără să ştim exact problemele tale. Dar sinuciderea nu este o soluţie, deşi am crezut asta de vreo două ori în viaţă.
Pot să spun că eu am depăşit ultima perioada critică din viaţa mea cu ajutorul părintelui duhovnic şi al unei doamne psiholog. Dumnezeu nu m-a lăsat să mă pierd. Au fost mulţi alţii în jur care m-au ajutat (familia, colegii), dar apăsarea pe care o aveam pe suflet doar Dumnezeu mi-a ridicat-o... după aproape doi ani...
Îmi pare rău că pentru tine spoveditul şi canoanele primite nu te-au ajutat, sau poate nu suficient... La ce te referi când spui că nu poţi fi un bun creştin şi nu respecţi toate regulile? Fiecare avem căderile noastre... Mi se pare mie sau ai pretenţii prea mari de la tine? Cred că ar trebui să îţi găseşti şi bucurii mici, să încerci să stopezi gândurile negre şi mai ales să nu îţi pierzi nădejdea în Dumnezeu!

Poate şti povestioara aceea cu urmele de paşi pe nisip. Un om i se plângea lui Dumnezeu că a fost lăsat singur în greutăţi, dar Dumnezeu i-a arătat patru urme de paşi pe nisip, spunându-i că tot timpul l-a însoţit. Pe o anumită distanţă, erau însă urmele paşilor unei singure persoane - pentru că atunci Dumnezeu l-a purtat în braţe pe cel în nevoi...

Doamne ajută! Nu îţi pierde nădejdea!

[glykys]

Draga Petre,

Curaj!
Incearca, in masura posibilului, sa ceri ajutor celor din jur si sa ceri ajutor medical specializat. Nu e de joaca cu depresia!

Din ce am observat in jurul meu, esentiala in lupta cu depresia e munca, abaterea mintii de la problemele personale prin activitati diverse, care iti cer implicare si efort. Poate reusesti, in masura posibilului, sa incerci sa iti ocupi timpul cu ceva, orice, oricat de lipsit de sens si nefolositor ti s-ar parea la inceput, cum ar fi Sudoku sau integrame. Trebuie sa si socializezi - pe viu - cu oameni veseli si optimisti.

Doamne, ajuta, sa fie bine!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Petre.

Imi doresc moartea atat de tare, vreau sa se termine odata.

Nu stiu cate luni mai rezist, de 5 ani m-am tot infranat de la sinucidere, dar orice om are o limita, daca o sa continue in ritmul asta nu mai pot. Stiu ca Dzeu nu ii da omului o cruce mai grea decat poate sa duca, desi nu stiu de ce vad moartea ca cel mai frumos si dulce cadou pe care El ar putea sa mi-l faca vreodata.

Stiu ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc si Dzeu mi-o da pt un motiv, stiu ca (doar daca am noroc) va veni o zi cand se vor schimba lucrurile (oare peste cati ani ?), stiu ca nu trebuie sa disper, desi panica nu ma lasa.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

Cred că majoritatea dintre noi am trecut prin perioade foarte grele ale vieţii care păreau că nu se mai termină. Am avut şi eu o etapă de mai mulţi ani care m-au încercat psihic şi nu numai. Mă gîndesc obiectiv că unii în locul meu s-ar fi apucat poate de băut sau mai ştiu eu ce ar fi făcut... Slavă Domnului că am rezistat. Îţi doresc acelaşi lucru şi ţie şi ne rugăm Domnului să te întărească şi pe tine.

Nu uita că Sfinţii Părinţi ne învaţă că păcatul are 12 trepte. Penultima treaptă este descurajarea care dacă te biruieşte, poţi cădea - Doamne fereşte - în păcatul ultim şi irevocabil al sinuciderii. Deci încearcă să nu deznădăjduieşti, încearcă să alungi gîndurile negre gîndindu-te la ceva pozitiv şi bun, dacă eşti creştin roagă-te sincer şi Domnul nu va trece cu vederea strigătul tău. Nu te obişnui cu gîndul păcatului, nu vorbi cu cel ce te ispiteşte.

Viaţa e una şi merită trăită indiferent de greutăţile cu care sîntem încercaţi. Să ştii că indiferent dacă presupunem că familia cuiva moare într-un accident şi acela rămîne sărac şi bolnav, el trebuie să rămînă puternic şi cu mintea întreagă pentru a o lua de la capăt. Nu e uşor, dar cu ajutorul Domnului orice este posibil, pentru că El a transformat moartea în înviere şi suferinţele Sfinţilor în motiv de bucurie.

[ioanna]

În prealabil postat de Petre.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Mai tineti minte ce citat din Biblie ati spus ca e preferatul d-voastra?
„Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul?''
Eu cred ca nu intamplator l-ati ales. Sufletul d-voastra e in legatura cu Dumnezeu, chiar daca nu realizati asta si simtiti ca totul se inchide si darama, El va este alaturi, asa cum sunt parintii d-voastra si va ajuta, va va intari.

Nu exista om care sa n-aiba momente de deznadejde, insa suferinta e un instrument de cunoastere si trece, daca este impartasita, chiar si pe forum:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=20
va multumesc tuturor..... dupa ce am vazut primele voastre mesaje saptamana trecuta mi-am revenit instantaneu..... m-am trezit dimineata si minune, ma simteam atat de bine, am inceput instantaneu sa ma rog..... reveneam la viata mea normala.... I-am spus lui Dumnezeu ca poate sa ma loveasaca mereu cum poate El mai tare, nu o sa mai cad.... ca de obicei L-am rugat sa aiba grija de ea..... si ieri dimineata, o prietena comuna a noastra m-a cautat si a inceput sa imi spuna ca fosta mereu ma cauta, ii e dor de mine, o implora practic sa imi dea numarul ei sa o caut si ca vrea sa se impace cu mine.... dar problema e ca mi-e frica sa nu mai sufar din nou.... Doamne ajuta!!! se mai petrec minuni in viata noastra....

[Mihailc]

Pentru Petre timpul încurajărilor retorice, al verbalizărilor evlavioase şi al sfaturilor pseudoduhovniceşti a trecut demult, nu vă mai osteniţi să umpleţi topicul ăsta cu vorbe că o faceţi degeaba.
Omul are nevoie de cineva care să-i fie aproape cu trup şi suflet, o prezenţă în carne şi oase plus o uriaşă disponibilitate pentru sacrificiu de sine.

Petre trăieşte în Bucureşti precum cel puţin o treime din membrii acestui forum. Căutaţi-l neîntârziat, fiindcă este în mare primejdie şi, Doamne fereşte, dacă se întâmplă ceva rău, s-ar putea ca vrodată să vă spună Hristos că rugăciunile pe care le-aţi făcut, slujbele la care aţi participat, ideile înalte inspirate de oameni sfinţi şi microscopicele voastre înfrânări să nu valoreze cât negru sub unghie în comparaţie cu salvarea acestui om.

În momentul de faţă omul are voinţa la cota minus, nu aşteptaţi o iniţiativă din partea lui. E paralizat ca prada unui painjen şi nu se mai poate ajuta singur. Intraţi în mocirlă după el, nu-i daţi sfaturi experte de pe mal că nu ţine. Cine ştie, poate că în mocirla aia o să găsiţi chiar diamantul pe care-l căutaţi de-o viaţă!

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Pentru Petre timpul încurajărilor retorice, al verbalizărilor evlavioase şi al sfaturilor pseudoduhovniceşti a trecut demult, nu vă mai osteniţi să umpleţi topicul ăsta cu vorbe că o faceţi degeaba.
Omul are nevoie de cineva care să-i fie aproape cu trup şi suflet, o prezenţă în carne şi oase plus o uriaşă disponibilitate pentru sacrificiu de sine.

Petre trăieşte în Bucureşti precum cel puţin o treime din membrii acestui forum. Căutaţi-l neîntârziat, fiindcă este în mare primejdie şi, Doamne fereşte, dacă se întâmplă ceva rău, s-ar putea ca vrodată să vă spună Hristos că rugăciunile pe care le-aţi făcut, slujbele la care aţi participat, ideile înalte inspirate de oameni sfinţi şi microscopicele voastre înfrânări să nu valoreze cât negru sub unghie în comparaţie cu salvarea acestui om.

În momentul de faţă omul are voinţa la cota minus, nu aşteptaţi o iniţiativă din partea lui. E paralizat ca prada unui painjen şi nu se mai poate ajuta singur. Intraţi în mocirlă după el, nu-i daţi sfaturi experte de pe mal că nu ţine. Cine ştie, poate că în mocirla aia o să găsiţi chiar diamantul pe care-l căutaţi de-o viaţă!

Iată un semnal de alarmă care să sperăm va fi auzit de câțiva forumiști inimoși care vor lua legătura cu Petre înainte să se întample ceva rău. Doamne ajută !

În prealabil postat de Mihailc

Pentru Petre timpul încurajărilor retorice, al verbalizărilor evlavioase şi al sfaturilor pseudoduhovniceşti a trecut demult, nu vă mai osteniţi să umpleţi topicul ăsta cu vorbe că o faceţi degeaba.
Omul are nevoie de cineva care să-i fie aproape cu trup şi suflet, o prezenţă în carne şi oase plus o uriaşă disponibilitate pentru sacrificiu de sine.

Petre trăieşte în Bucureşti precum cel puţin o treime din membrii acestui forum. Căutaţi-l neîntârziat, fiindcă este în mare primejdie şi, Doamne fereşte, dacă se întâmplă ceva rău, s-ar putea ca vrodată să vă spună Hristos că rugăciunile pe care le-aţi făcut, slujbele la care aţi participat, ideile înalte inspirate de oameni sfinţi şi microscopicele voastre înfrânări să nu valoreze cât negru sub unghie în comparaţie cu salvarea acestui om.

În momentul de faţă omul are voinţa la cota minus, nu aşteptaţi o iniţiativă din partea lui. E paralizat ca prada unui painjen şi nu se mai poate ajuta singur. Intraţi în mocirlă după el, nu-i daţi sfaturi experte de pe mal că nu ţine. Cine ştie, poate că în mocirla aia o să găsiţi chiar diamantul pe care-l căutaţi de-o viaţă!

Cea mai bine gândită postare. Mihai are dreptate! Cei din București care ați mai făcut și alte ori fapte bune căutați-l neântârziat. Sărbătorile de iarnă petrecute în singurătate accentuează depresia. Poate vă ajută administratorul să-i aflați numărul de telefon.

[bizantina]

Petre,
nu pot sa-ti spun decat ca mersul regulat la Biserica, este cel mai benefic lucru pe care il poti face pentru tine insuti! Amin!

[fallen]

În prealabil postat de Mihailc

Pentru Petre timpul încurajărilor retorice, al verbalizărilor evlavioase şi al sfaturilor pseudoduhovniceşti a trecut demult, nu vă mai osteniţi să umpleţi topicul ăsta cu vorbe că o faceţi degeaba.
Omul are nevoie de cineva care să-i fie aproape cu trup şi suflet, o prezenţă în carne şi oase plus o uriaşă disponibilitate pentru sacrificiu de sine.

Petre trăieşte în Bucureşti precum cel puţin o treime din membrii acestui forum. Căutaţi-l neîntârziat, fiindcă este în mare primejdie şi, Doamne fereşte, dacă se întâmplă ceva rău, s-ar putea ca vrodată să vă spună Hristos că rugăciunile pe care le-aţi făcut, slujbele la care aţi participat, ideile înalte inspirate de oameni sfinţi şi microscopicele voastre înfrânări să nu valoreze cât negru sub unghie în comparaţie cu salvarea acestui om.

În momentul de faţă omul are voinţa la cota minus, nu aşteptaţi o iniţiativă din partea lui. E paralizat ca prada unui painjen şi nu se mai poate ajuta singur. Intraţi în mocirlă după el, nu-i daţi sfaturi experte de pe mal că nu ţine. Cine ştie, poate că în mocirla aia o să găsiţi chiar diamantul pe care-l căutaţi de-o viaţă!

Pai...poate il gasiti inaintea noastra...Succes!
Sper sa aiba tot ajutorul de la Dumnezeu atat gasitorul cat si persoana cautata.