Habotnicia (crestin ortodoxa)

[Eugen7]

În prealabil postat de iustin10

Eu vad o alta habotnicie .Habotnicia notiunilor si a termenilor in dauna intelegerii si a armoniei . Cum zici ceva care nu este asa cum s-ar astepta ortodoxul cult sa auda,imediat el da un search interior intre miile de pagini ,canoane ,reguli ,si pune rapid diagnosticul : "esti in afara ,vai de tine ,pocaieste-te,esti departe de adevar " .Care e argumentul sau ? De cele mai multe ori un citat ,niste cuvinte ,exatrase dintr-un intreg de regula.

Sunt in asentimentul dvs. Multumesc pentru atentionare. Voi reflecta la afirmatiile dvs.

În prealabil postat de iustin10

Nu se stie daca el a experimentat sau nu aceea recomandare,poate a facut-o. Dar daca a facut-o ,in cel mai bun caz el este un bun practicant,dar nicidecum un bun doctor,pentru ca nu se chinuie nici o clipa sa ia asyupra-si neintelegerea celuilalt ,sa inteleaga nivelul sau,dilema sa, si sa vina astfel cu adevarul inspirat de dragoste ,si de abia apoi filtrat de invatatura. Invatatura neinteleasa si neaplicata,netraita deci ,e ca un fel de cal care alearga ,dar care a pierdut de mult contactul cu caruta.

Aveti dreptate. Este foarte greu in spatiul virtual sa se arate ca "doctor este cel care se vindeca pe sine insusi" prin pocainta sincera si smerenie, cu ajutorul harului lui Dumnezeu in Sfanta Biserica Prin Sfintele Taine.
De asemenea consider ca este foarte greu pe spatiul virtual sa il intelegi pe celalat, de aceea sunt de parere ca discutiile trebuie sa aiba un caracter lapidar care sa indemne la trairea studiul si trairea adecvata a ortodoxiei in Sfanta Biserica, Sfintele Taine, dupa modelul filocalic.

In ceea ce ma priveste, conform asertiunii de mai sus... nu ma exclud de la pericolul "ravnei fara intelepciune"... "doctore intai vindeca-te pe tine insuti si apoi vei avea experienta sa poti ajuta si pe ceilalti" "celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada", "celui ce i se pare ca stie ... sa ia aminte ca nu este decat un ingamfat, un infatuat care nu stie nimic".

De aceea afirm:
"stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)
"nu pretind ca stiu ceea ce stiu (sigur) ca nu stiu" (Socrate)
Stiu sigur ca Sfintii Parinti sunt: modelul, exemplul si ajutorul in studiul si trairea adevarata intru Hristos Iisus.

În prealabil postat de iustin10

Sfintii au trait ,si dupa aceea au vorbit.Intai se chinuiau in pustie zeci de ani ,ajungeau la desavarsire interioara,si de abia apoi, raspandeau intelepciunea si dragostea ,si slujeau semenilor.
Intelepciunea nu poate merge decat mina in mina cu dragostea.
Nu poti respecta o regula si incalca alta. Nu poti tine posturi ,nu poti sa iti mortifici trupul,nu poti respecta canoanele si regulile,daca din tine nu razbate ca dintr-o candela iubirea pentru aproapele ,si bucuria,si daca te apuci sa folosesti priceperea multa care o ai,pentru a iti judeca aproapele.
Slava lui Dumnezeu ca a facut astfel ,ca a netezit varfurile ,ca sa poata astupa vaile. Iar cel care este mai inaintat ,sa fie sluga celor nepriceputi, iar nu calaul lor.

Multumesc pentru indemn Iusitn. Voi cauta sa traiesc mai mult (filocalia) si sa vorbesc cat mai putin in cuvinte... si cat mai multe in traire, viata... caci "ceea ce faci te face".
Iertati-ma... poate m-am lasat dus de entuziasm (si sluga a ajus sa para a fi "calau") mai multe decat era cazul si va multumesc ca imi atrageti atentia.
Nici macar sluga nu ma pot numi... si departe de mine gandul de a fi calaul oamenilor (indiferent de starea lor duhovniceasca). Nu trebuie sa uram omul (persoana) ci patimile, pacatele si duhurile diavolesti.
"Vremea este sa lucreze Domnul ca oamenii au stricat legea Ta"(Psalmi.)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruisca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

În prealabil postat de Tartaruga

Eugen,Din cate observ, dvs. vorbiti despre protestanti nu prin prisma celor aflate de dvs. de la ei ci prin prisma a ceea ce spun combatantii lor despre ei, combatanti care la randul lor nu si-au dat osteneala sa ii intrebe si pe protestanti ce cred ei cu adevarat.

Iertati-ma va rog daca aceta a fost intelesul postarilor mele. Invit pe cei mai competenti decat mine sa se implice activ... nu doar in discutii ci in indemnul de a trai, studia si intelege teologia ortodoxa dupa modelul filocalic.

In acest context sunt nevoit sa afrim (conform constiintei) ca nu codamn omul ci devierea (pacatul, patima) si evident pe mine nu ma exclud... iar in ceea ce priveste invatatura protestanta si neoprotestanta, afirm ca o cunosc, aproape... poate prea aproape (din "gura lor" si nu doar din scrierile lor) incat m-am "ars" si incerc prin postarile mele doar sa atrag atentia asupra anumitor pericole. Intr-adevar stilul pare prea scolastic, sistematic... nu sunt cu nimic mai bun decat altii... rog persoane competente sa intervina si sa (ma) ajute la intelegerea si trairea corecta a mesajului ortodoxiei filocalice.

În prealabil postat de Tartaruga

Dvs. spuneti "ati inteles gresit" ca si cum eu as fi citit o carte si i-as fi inteles gresit mesajul ori eu nu scriam deloc din carti ci din ceea ce mi s-a intamplat mie in biserica. Din pacate.

Afirmatia mea lapidara are ca referinta Sfintii Parinti... si nu vizeaza persoana dvs ci doar o anumita intelegere, ce poate fi corectata sau poate persista. Va rog sa nu o intelegeti in sens juridic, justitiar... nu judec pe nimeni (persoana). Si eu invat... si eu am o gramada de nedumeriri, neintelegeri, intrebari... si ma rog Domului, Sfintilor Sai si la Sfanta Liturhgie sa ma ajute Domnul sa inteleg si sa traiesc... Mantuirea este importanta.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Heurtebise]

În prealabil postat de Eugen7

Conform filocaliei pacatele sunt pe categorii.

Păcatele de moarte sunt împărţite în 3 categorii:
 Păcate capitale;
 Păcate strigătoare la cer;
 Păcate împotriva Duhului Sfânt.

a) 7 pacate capitale, corespunzatoare celor 7(8) duhuri demonice: lacomie, desfranare, avaritie, manie, invidie, tristete, slava desarta, mandrie.
Desigur ca exista si combinatii derivate din acestea: minciuna, viclenia...

b) Păcatele strigătoare la cer sunt cele împotriva ordinii lumii, împotriva darurilor lui Dumnezeu:
 Uciderea;
 Păcatele împotriva părinţilor;
 Asuprirea persoanelor care au o situaţie mai precară (ex.: văduvele şi orfanii, persoanele cu dizabilităţi, copiii);
 Neplata lucrătorilor;
 Păcatele de natură sexuală (avort, nenaturale – ex.: homosexualitate; împiedicarea zămislirii prin mijloace sterile)

c) Apoi sunt pacatele impotriva Dhului Sfant: negarea adevarului dovedit. Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt în legătură cu virtuţile teologice (credinţa, nădejdea, dragostea), şi e vorba de căderi de la ele.

Gravitatea pacatului nu este data de sensul juridic (ofensa adusa lui Dumnezeu, asa cum este in teologia romano-catolica si cea protestanta) ci de sensul bolnavicios... de efectele nocive asupra omului: trup si suflet. Cu cat pacatul este mai greu cu atat omul este ologit (dezumanizat) mai tare si nu mai poate alerga la Hristos sa fie iertat si tamaduit. Sunt cazuri cand este nevoie se fie dus pe targa pomelnicelor de catre altii la Sfanta Liturghie, la Hristos Iisus...

Conform filocaliei, Hristos Iisus cu aceeasi lucrare iarta si vindeca atat cele mai mici pacate si boli cat si cele mai mari pacate si boli. Totul depinde numai de smerenia si de pocainta noastra. Omul se poate pocai, sfinti, mantui, hristifica, de sera pana dimineata... (vezi talharul de pe cruce).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Un mic adaos la pacatele de la punctul a) (pacatele capitale): ati uitat de trandavie.