Despre moarte si pomenirea mortilor

[ioanna]

În prealabil postat de AnnaEnache

De unde se știe ce au zis îngerii? Cum se justifica parastasul in Biblie? Si pana la urma ce seintampla cu noi când murim?
Acest articol nu prea m-a luminat.

Moartea e o Taina ce nu poate fi cunoscuta pe deplin, insa din putinul pe care-l stim este ca ea nu inseamna nefiinta, nu e un sfarsit, ci e o trecere spre o alta existenta, cea vesnica. La moartea crestinilor se spune ca si-au dat „sufletul in mainile Domnului”, asa cum s-a predat Hristos strigand: „Parinte, in mainile Tale imi dau duhul Meu” (Lc. 23: 46). Sufletul celui adormit se afla intr-o stare in care se impartaseste cu fericire sau cu suferinta, iar noi ne rugam pentru el si-l pomenim pentru ca ne dorim sa ajunga la Judecata Universala, cand are loc invierea trupeasca, intr-o stare mai buna decat a plecat dintre noi. Ne rugam pentru ca doar bunatatea nemarginita a lui Dumnezeu ii poate usura un eventual chin si sa-i aduca mangaiere, caci dupa moarte, omul nu mai poate sa faca fapte bune prin care sa se dezlege de legaturile "iadului", ce implica suferinta, doar Dumnezeu il poate elibera. In aceasta raspundere a noastra pentru fratii nostri decedati se reflecta voia lui Dumnezeu care vrea sa ne tina legati mai departe si prin aceasta legatura sa-si reverse iubirea Sa peste cei decedati prin iubirea celor vii fata de ei.

În prealabil postat de AnnaEnache

De unde se știe ce au zis îngerii? Cum se justifica parastasul in Biblie? Si pana la urma ce seintampla cu noi când murim?Acest articol nu prea m-a luminat.

Inmormantarea si pomenirea mortilor.Daca mai sunt si alte neclaritati sa nu ezitati sa va uitati in coloana din dreapta,in linkul indicat,unde veti gasi multe articole folositoare.Doamne ajuta!+

[osutafaraunu]

Acum că s-a închis încă un topic despre stare morţilor, postez aici un verset foarte ontopic:

"Cei vii ştiu măcar că vor muri, pe când cei morţi nu mai ştiu nimic; nu mai au parte de nici o plată; până şi pomenirea le este dată uitării" (Ecl.9,5 - versiunea NTR)

[Ekaterina]

În prealabil postat de osutafaraunu

Acum că s-a închis încă un topic despre stare morţilor, postez aici un verset foarte ontopic:

"Cei vii ştiu măcar că vor muri, pe când cei morţi nu mai ştiu nimic; nu mai au parte de nici o plată; până şi pomenirea le este dată uitării" (Ecl.9,5 - versiunea NTR)

Versetul postat de dumneavoastra difera substantial de acelasi verset intalnit in Biblia ortodoxa: Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.Ecl.9,5; de aici se vede clar ca si intelegerea asupra lucrurilor este diferita.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Ekaterina

Versetul postat de dumneavoastra difera substantial de acelasi verset intalnit in Biblia ortodoxa: Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.Ecl.9,5; de aici se vede clar ca si intelegerea asupra lucrurilor este diferita.

Aveţi dreptate. Biblia ortodoxă prezintă această diferenţă notabilă faţă de alte versiuni, acesta fiind şi motivul pentru care am ales să postez versetul în altă traducere. Deoarece topicul despre diferenţe între versiuni a fost închis, postez aici în ce constă diferenţa:

• substantivul folosit în originalul ebraic este [זִכְרָ] zeker şi are sensul de amintire, pomenire, memorie, memorial; nu nume.
• substantivul folosit în traducerea Septuaginta este [μνήμη] mneme şi înseamnă pomenire, memorie, amintire, în niciun caz nume.

Versiunea din care Biblia Sinodală Ortodoxă s-a inspirat este Septuaginta. Iată cum sună versetul într-o versiune literară a Septuagintei:

"cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic; şi nu mai este pentru ei nicio răsplată, căci s-a şters amintirea lor." (Septuaginta - Polirom 2006, p.561)

Deci nicio legătură cu substantivul "nume". Probabil că autorul ortodox a forţat textul, deoarece venea în contradicţie cu practica ortodoxă a pomenirii morţilor. Păi e frumos, spuneţi dumneavoastră?

[ucenic]

În prealabil postat de osutafaraunu

Aveţi dreptate. Biblia ortodoxă prezintă această diferenţă notabilă faţă de alte versiuni, acesta fiind şi motivul pentru care am ales să postez versetul în altă traducere. Deoarece topicul despre diferenţe între versiuni a fost închis, postez aici în ce constă diferenţa:

• substantivul folosit în originalul ebraic este [זִכְרָ] zeker şi are sensul de amintire, pomenire, memorie, memorial; nu nume.
• substantivul folosit în traducerea Septuaginta este [μνήμη] mneme şi înseamnă pomenire, memorie, amintire, în niciun caz nume.

Versiunea din care Biblia Sinodală Ortodoxă s-a inspirat este Septuaginta. Iată cum sună versetul într-o versiune literară a Septuagintei:

"cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic; şi nu mai este pentru ei nicio răsplată, căci s-a şters amintirea lor." (Septuaginta - Polirom 2006, p.561)

Deci nicio legătură cu substantivul "nume". Probabil că autorul ortodox a forţat textul, deoarece venea în contradicţie cu practica ortodoxă a pomenirii morţilor. Păi e frumos, spuneţi dumneavoastră?

Fii binecuvantat, fratele meu!

Vin in sustinerea intelegerii tale cu o varianta ortodoxa - Bartolomeu Anania:
"Fiindcă cei vii ştiu că trebuie să moară; cei morţi însă nu ştiu nimic şi pentru ei nu mai este nici o răsplată, căci amintirea lor a fost dată uitării." (Ecl.9:5 - var.Bartolomeu)

sursa: http://www.biblia-bartolomeu.ro/inde...p?id=VT-Ecc-09