E intotdeauna pacat sa minti?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Erethorn

Domnule Zaharia, în loc să vă avântaţi în felurite aprecieri privind persoana mea, care, oricât de iscusit ar fi formulate, se numesc tot atac la persoană în lipsa argumentelor la obiect; şi în loc să aduceţi în discuţie un fragment biblic pe care, dacă îl transpunem situaţiei concrete, vom descoperi cu surprindere că l-aţi ales în aşa manieră încât poziţia dumneavoastră (cel care refuză să răspundă unei întrebări) o reflectă tocmai pe a ... Mântuitorului ..... (halal smerenie, monşer)....

....n-ar fi fost oare mai bine, mai simplu, mai corect şi mai onest să răspundeţi la întrebarea pe care v-am adresat-o ?

Repet întrebarea: Este sau nu permis să minţim, atunci când un răspuns conform cu adevărul ar duce în mod direct la moartea unui nevinovat ?

Ce trebuie să răspundă badea Gheorghe, care are evrei ascunşi în pivniţă, când gestapovistul de la uşă îl întreabă dacă sunt evrei în casa sa ?




Îmi pare rău, dar acesta nu este un răspuns la întrebare. Badea Gheorghe trebuie să spună unul din două lucruri:

Da, am evrei în pivniţă,

sau

Nu, nu am văzut niciun evreu şi în niciun caz nu se ascund evrei la mine în casă.

Deci, care e răspunsul creştinesc ?

Va doresc o zi cu pace ! Sunteti tendentios si absurd ! Deja aveti raspunsurile mele !

[Erethorn]

În prealabil postat de zaharia_2009

Va doresc o zi cu pace !

Asemenea.

În prealabil postat de zaharia_2009

Sunteti tendentios si absurd !

Posibil, dar la întrebarea mea tot n-aţi răspuns.

În prealabil postat de zaharia_2009

Deja aveti raspunsurile mele !

Avem, dar nu răspunsuri la întrebarea cea simplă pe care am pus-o.

De aceea, îmi permit să repet întrebarea, cu speranţa că şi ceilalţi cititori ai topicului vor medita la ea:

Badea Gheorghe, om milos şi bun creştin, a ascuns câţiva evrei în pivniţă, deoarece a auzit că sut vânaţi de Gestapo pentru a fi trimişi în lagărele de concentrare şi omorâţi.

Într-o zi, la usă bate cineva, badea Gheorghe deschide şi constată că e o patrulă a Gestapo-ului.

Comandantul patrulei întreabă: Ai văzut cumva evrei ? Ştii cumva dacă se ascund evrei prin împrejurimi ? Nu cumva ai evrei în casă ?

Care este răspunsul creştinesc pe care trebuie să-l dea badea Gheorghe ?

Daca imi ingaduiti o opinie, fratilor si surorilor, imi pare ca acest topic se dezvolta mai frumos decat anticipam, tinind cont ca tema propusa este fundamentala pentru om in genere, pentru omul crestin in special. Vrem nu vrem, calatorind spre miezul temei, suntem purtati spre legaturi cu alte probleme/cheie: pacatul, relatia de iubire cu aproapele si cu Dumnezeu, dreptatea etc. (Apoi, nu stiu de ce sa apropii mai mult tema: de problematica Adevarului sau de cea a Dreptatii... Pot aparea nuante diferite, imi pare acum)
Singurul impediment este cel pe care il cunoastem cu totii: nu reusim sa colaboram la dezvoltarea unei teme, deoarece apar reactiile de orgoliu, mania etc. Fiecare contribuim cu ceva aici, din pacate. Rau imi pare.
O, daca am putea jertfi acestea pentru a elibera zari noi si rodnice pentru fiecare!...

Ma gandesc asa: nu cumva un act omenesc primeste uneori calificativul de "minciuna", iar alteori numele de "intelepciune" sau chiar "dreptate" in functie de o multime (un sistem unitar) de factori care tintesc cu totii intr-un singur loc?: dragostea jertfelnica, lepadarea de voia proprie (inaintea Domnului, din dragoste pentru El si pentru aproapele).

Ceea ce poate fi etichetat ca minciuna in plan omenesc, se dovedeste uneori ca fiind dreptate in raport cu planul lui Dumnezeu (planul de mantuire a omului).
Teologia nu se reduce, imi pare ca inteleg acum, la filosofie etica si morala. Acestea din urma raman circumscrise relatiei de la om la om, in timp ce teologia include inca un temen: Domnul si Voia Lui, care ne scapa, mai mereu, la prima cuprindere.

Eu cred, incercind exercitiul de a fi crestin, ca a minti inseamna pur si simplu a rupe legatura personala cu Dumnezeu.
Prin mandrie.
In toate formele ei.
Orice pacat fiind, in fata lui Dumnezeu, minciuna. Inselare a Dragostei Lui si autosabotare a devenirii fiintei noastre intru sfintenie.
Tot ce impiedica Intoarcerea Acasa a Fiului Risipitor se numeste minciuna.
Orice blocare sau alterare a pocaintei (prin harului Duhului declansata si sustinuta) se numeste minciuna.

Ma iertati ca, din cate vad acum, m-am lasat dus de analogii si am corelat mai degraba cu: dreptatea, comuniunea vie cu Domnul, pocainta... decat cu adevarul (asa cum apare el in comunicarea obisnuita dintre oameni).

În prealabil postat de ioan cezar

Eu cred, incercind exercitiul de a fi crestin, ca a minti inseamna pur si simplu a rupe legatura personala cu Dumnezeu.
Prin mandrie.
In toate formele ei.
Orice pacat fiind, in fata lui Dumnezeu, minciuna. Inselare a Dragostei Lui si autosabotare a devenirii fiintei noastre intru sfintenie.

Cu adevărat, asta este minciuna. Şi nu numai în raport cu Dumnezeu, ci şi la nivel omenesc. Când îl mint pe cineva simt că m-am închis faţă de el, mi-am ascuns faţa.

Frate Zaharia, se prea poate că n-am citit cu atenţie răspunsul ce mi l-ai dat, ca să pricep mai exact sensul. Eu aşteptam un răspuns scurt la o întrebare simplă. Să-mi fi spus doar ce anume ai face într-o astfel de situaţie. A răspunde cu întrebări înseamnă a evita răspunsul.
Iar dacă nu mi l-ai dat, te voi ruga să comentezi Ioan 7,8-10.