E intotdeauna pacat sa minti?

[Petre.]

Se numeste a minti atunci cand in loc sa minti dai un raspuns ambigu care poate duce la mai multe interpretari ?

Ca sa dau un exemplu, la intrebarea daca lucrez am raspuns cu ''putin probabil'', eu fiind angajat. Interlocuitorul nu a intrebat mai departe ce vrea sa insemne raspunsul meu.

Deci este minciuna ?

[glykys]

În prealabil postat de Petre.

Se numeste a minti atunci cand in loc sa minti dai un raspuns ambigu care poate duce la mai multe interpretari ?

Ca sa dau un exemplu, la intrebarea daca lucrez am raspuns cu ''putin probabil'', eu fiind angajat. Interlocuitorul nu a intrebat mai departe ce vrea sa insemne raspunsul meu.

Deci este minciuna ?

Pai ori lucrezi, ori nu lucrezi. Nu e cale de mijloc aici. Si nu cred ca doreai sa protejezi, prin acest raspuns, pe cineva de niste soldati care voiau sa il execute.
Interlocutorul si-a dat seama ca nu vrei sa ii spui da sau ba, si foarte probabil ca si-a dat seama ca esti angajat.

[Petre.]

În prealabil postat de glykys

Pai ori lucrezi, ori nu lucrezi. Nu e cale de mijloc aici. Si nu cred ca doreai sa protejezi, prin acest raspuns, pe cineva de niste soldati care voiau sa il execute.
Interlocutorul si-a dat seama ca nu vrei sa ii spui da sau ba, si foarte probabil ca si-a dat seama ca esti angajat.

Pur si simplu nu doream ca persoana respectiva sa stie ca lucrez, dar nu am putut raspunde clar cu da sau nu pentru a nu minti prin vorbe. Intentia era ca el sa inteleaga ca nu sunt angajat.

Ceea ce ma intereseaza e daca acea intentie de a-l face pe celalalt sa presupuna gresit realitatea se numeste a minti.

[heaven]

În prealabil postat de Petre.

Pur si simplu nu doream ca persoana respectiva sa stie ca lucrez, dar nu am putut raspunde clar cu da sau nu pentru a nu minti prin vorbe. Intentia era ca el sa inteleaga ca nu sunt angajat.

Ceea ce ma intereseaza e daca acea intentie de a-l face pe celalalt sa presupuna gresit realitatea se numeste a minti.

Se numeste manipulare,insa nu e cazul sa te condamni atat,toti mintim si manipulam mai mult sau mai putin constient,pacat devine atunci cand ajungi sa faci cuiva rau prin asta: unei alte persoane sau tie insuti,iar in cazul de fata nu vad unde este raul facut.

PS:Apropo de prezenta sau lipsa cuvintelor: exista si minciuna prin omisiune,cand stii adevarul,insa il ascunzi...tot minciuna se numeste.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Petre.

Se numeste a minti atunci cand in loc sa minti dai un raspuns ambigu care poate duce la mai multe interpretari ?

Ca sa dau un exemplu, la intrebarea daca lucrez am raspuns cu ''putin probabil'', eu fiind angajat. Interlocuitorul nu a intrebat mai departe ce vrea sa insemne raspunsul meu.

Deci este minciuna ?

Este, evident, o minciună, cel puţin în intenţie. Întrebarea este dacă e păcat sau nu e păcat. Dacă interlocutorul respectiv era în drept să cunoască adevărul, de exemplu era un angajator la un interviu de angajare, atunci este păcat. Dacă interlocutorul nu era în drept să ştie adevărul, de exemplu era băcanul din colţ, atunci nu este păcat.
Părerea mea.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Petre.

Se numeste a minti atunci cand in loc sa minti dai un raspuns ambigu care poate duce la mai multe interpretari ?

Ca sa dau un exemplu, la intrebarea daca lucrez am raspuns cu ''putin probabil'', eu fiind angajat. Interlocuitorul nu a intrebat mai departe ce vrea sa insemne raspunsul meu.

Deci este minciuna ?

Parintii induhovniciti ne invata ca atunci cand vorba noastra este cu dublu inteles, ambigua, neclara, duala, care lasa intelegere si de da si de nu si care este facuta cu buna stiinta se numeste viclenie. Acesta este un pacat ce izvoraste tot din mandrie.

Astazi oamenii au dus viclenia la rang de arta. Si foarte multi sunt maestrii in a-si ascunde interiorul sau, cu toate gandurile , de cei cu care interactioneaza.

In cazul acesta strict dat de tine este asa: ai fost intrebat daca lucrezi, nu ai vrut sa stie ca tu lucrezi si ai raspuns ambiguu ca sa lasi impresia ca nu dar sa nici nu minti pe de-a dreptul . In gandul tau este gandita minciuna dar exxprimata exterior ambiguu. Acum mai este un pacat pe care nu il sesizezi. Sesizarea pacatelor la un moment dat tine de finetea mintii care numai un om induhovnicit o poate dobandi.
Motivul pentru care nu ai vrut sa stie ca lucrezi si care te-a facut sa nu vrei sa stie si deci sa minti. Daca ti-a fost teama ca va avea o repercusiune negativa viitorului tau, inseamna ca nu ai incredere suficienta in Dumnezeu si nu primesti totul dand Slava lui Dumnezeu.

Dintr-un pacat intotdeauna izvorasc mai multe pacate. Si toate au o radacina. Noi trebuie sa starpim radacina cu ajutorul lui Dumnezeu.

[Yasmina]

Da,ai perfecta dreptate ca viclenia este ridicata la rang de arta sau calitate iar cat priveste omiterea dezvaluirii unor sentimente sau detalii personale nu stiu daca neaparat intra la pacat.

Uite iti dau un exemplu,sunt destule persoane cu care interactionez,fara a fi neaparat cunoscuti apropiati care te intreaba fel de fel de chestii personale...lumea este imprevizibila,o sinceritate asa prosteasca te poate costa viata,in unele cazuri.
De exemplu iti permiti sa-i raspunzi unui sofer de taxi care opreste in fata casei tale si te intreaba"locuiesti aici singur sau cu familia??"Normal ca daca locuiesti singur nu-i dai pontul!
Se numeste aparare contra invaziei spatiului intim.
Oricum,am da-o uneori trebuie sa denaturam adevarul chiar pt apararea noastra sau a vietii altora,eu de exemplu nu-mi permit sa spun adevarul in unele chestii cand sunt intrebata chiar cu nerusinare de persoane pe care nici nu le cunosc!


Pana la urma de ce le trebuie oamenilor sa toace vorbe?De ce se intereseaza de detalii intime?Crezi ca le pasa cumva?Nici vorba,vor sa barfeasca cu altii cine stie ce detalii picante le-ar pica in mana.Asa un fel de schimburi de barfa,zi-mi tu ce ai aflat despre X ca am niste bombe despre Y...

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Da,ai perfecta dreptate ca viclenia este ridicata la rang de arta sau calitate iar cat priveste omiterea dezvaluirii unor sentimente sau detalii personale nu stiu daca neaparat intra la pacat.

Uite iti dau un exemplu,sunt destule persoane cu care interactionez,fara a fi neaparat cunoscuti apropiati care te intreaba fel de fel de chestii personale...lumea este imprevizibila,o sinceritate asa prosteasca te poate costa viata,in unele cazuri.
De exemplu iti permiti sa-i raspunzi unui sofer de taxi care opreste in fata casei tale si te intreaba"locuiesti aici singur sau cu familia??"Normal ca daca locuiesti singur nu-i dai pontul!
Se numeste aparare contra invaziei spatiului intim.
Oricum,am da-o uneori trebuie sa denaturam adevarul chiar pt apararea noastra sau a vietii altora,eu de exemplu nu-mi permit sa spun adevarul in unele chestii cand sunt intrebata chiar cu nerusinare de persoane pe care nici nu le cunosc!


Pana la urma de ce le trebuie oamenilor sa toace vorbe?De ce se intereseaza de detalii intime?Crezi ca le pasa cumva?Nici vorba,vor sa barfeasca cu altii cine stie ce detalii picante le-ar pica in mana.Asa un fel de schimburi de barfa,zi-mi tu ce ai aflat despre X ca am niste bombe despre Y...

Daca am trai dupa voia lui Dumnezeu si daca ne-am lasa viata in mainile Domnului, daca am avea incredere totala in Dumnezeu atunci am stii ca absolut in orice siuatie am ajunge Dumnezeu este ocrotitorul perfect.

Parintele meu mi-a povestit ca intr-o dimineata si-a gasit masina fara nici o roata. Atunci a rugat pe Dumnezeu sa nu ii pedepseaca pe faptasi insa sa vada si sa plece ochii catre necazul lui si sa il scoata cum voieste El din aceasta intamplare nefericita.
La o saptamana s-a trezit cu hotul la usa lui, venise sa ii restituie rotile masinii si sa il roage sa il ierte pentru fapta comisa.

[Daniela87]

În prealabil postat de Petre.

Se numeste a minti atunci cand in loc sa minti dai un raspuns ambigu care poate duce la mai multe interpretari ?

Ca sa dau un exemplu, la intrebarea daca lucrez am raspuns cu ''putin probabil'', eu fiind angajat. Interlocuitorul nu a intrebat mai departe ce vrea sa insemne raspunsul meu.

Deci este minciuna ?

"Da al vostru sa fie da iar nu - nu". Nu imi mai amintesc exact unde scrie dar poate ma ajuta cineva...

[laurastifter]

În prealabil postat de BebeGeo

Am si eu o intrebare. Poate suna aiurea dar chiar sunt nelamurita.Stiu ca este porunca sa nu minti dar daca minti sau ascunzi adevarul ca sa ascunzi ca ai facut o fapta buna tot este pacat? Pentru ca in acelasi timp Mantuitorul ne indeamna sa nu lasam sa se vada faptele noastra bune inaintea oamenilor si sa le facem intr-ascuns.

Doamne ajută!
Cred că Mântuitorul Hristos ne cere, aşa cum au mai scris şi alţi participanţi la dezbatere, să fim discreţi, smeriţi cu faptele noastre bune, netrâmbiţându-le în public.
Mă îndoiesc că Domnul Hristos ne-ar fi cerut să ţinem ascunse faptele noastre bune cu orice preţ (chiar cu preţul încălcării unei porunci, deci cu preţul rostirii unei minciuni), ca şi cum acestea ar fi secrete. :)
În Mt6, 1, Domnul ne explică: "luaţi seama ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor CA SĂ FIŢI VĂZUŢI DE EI".
Observaţi propoziţia circumstanţială finală "ca să fiţi văzuţi de ei"?
Cu alte cuvinte, scopul faptelor noastre bune să nu fie construirea unei minunate imagini despre noi înşine în societate, căci "dacă am plăcea oamenilor, n-am mai fi robi ai lui Hristos" (Gal1, 10), , ci dragostea pentru Dumnezeu şi faţă de semeni.
Tocmai de aceea, ni se cere să le ascundem: cu scopul exercitării smereniei, iar nu pentru că, în clipa în care cineva ar afla despre o faptă bună de-a noastră, gata, ne-am pierde răsplata. :)
Tot Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să-L mărturisim în faţa oamenilor (Mt10, 32; Lc12, 8 ş. a.), iar mărturisirea pentru Hristos se realizează nu doar prin cuvinte, ci şi (mai ales!) prin fapte.
Dacă dorinţa noastră de a ascunde o faptă bună are drept izvor lăuntric smerenia şi urmăreşte scopul întăririi în această virtute, atunci intenţia noastră e binecuvântată de Dumnezeu.
Dacă, însă, aceeaşi intenţie porneşte din ruşinea de a-L mărturisi pe Hristos... devine preferabil să strigăm cât ne ţin puterile că am săvârşit acea faptă, pentru a învinge în noi, fără milă, tendinţa ruşinoasă şi laşă de a ne ruşina de Domnul.
"Dumnezeu nu judecă fapta, ci intenţia" - ne învaţă Sfinţii noştri Părinţi.
De aceea, cred că, smerindu-ne pentru faptele noastre bune, urmând discreţia lui Hristos (Care, de câte ori săvârşea o minune, evita să fie văzut şi chiar le poruncea celor vindecaţi să nu spună nimănui), avem, totodată, datoria exercitării discernământului duhovnicesc (dreapta socotinţă), pentru a împlini, cu la fel de multă râvnă, îndemnul Aceluiaşi Învăţător suprem: "aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei, VĂZÂND FAPTELE VOASTRE CELE BUNE", să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Mt5, 16).
Să vadă oamenii faptele noastre cele bune, nu din laudele noastre (să nu fie!), ci faptele să fie atât de multe, atât de autentic creştineşti, încât să atragă atenţia fără voia noastră,
iar unicul nostru scop să fie, în orice faptă creştinească pe care o săvârşim,
NU SLAVA DEŞARTĂ, ci IUBIREA!
Domnul fie lăudat!