Poate deveni abstinenta o problema?

[ory]

Mai intai sa intelegem ce inseamna abstinenta, fiindca s-ar putea sa o intelegem in mod diferit.
Cineva mai sus spunea ca, calugarii si-o insusesc din start. Nu este musai !
Abstinenta pentru unii inseamna doar abtinere de la actul sexual cu o alta persoana, apoi se resemneaza, bine-mersi, printr-o viata neconventionala in aceasta priviinta, adica prin " felatie ". Altii, insa, inteleg abstinenta prin lipsa actului sexual in sine, realizat concret, insa, se bucura in aceiasi masura de alte acte sexuale adiacente conceptului ...crezand ca este oarecum in regula. Gresit ! Daca la baza abstinentei sta ideea de infranare si curatie, orice fapta savarsita in favoarea stimulentului erotic, tot sex se cheama.
Mare este lumea asta, iar omul cea mai ciudata creatura din interiorul ei.
Altii inteleg abstinenta, doar fata de sot/sotie, dar periodic merg si-si satisfac poftele in alte parti. Intalnim adesea aceste genuri de abstinente si " neprihaniri ", insa, realitatea este mult mai urata, mai ales atunci cand vine vorba de omul nostru superior, rational ( cica ) si plin de pofte care nu-i dau pace si se resemneaza, se mangaie cumva invaluindu-le in prersupusa abstinenta plina de valoare spirituala si morala.
Exista, bine-nteles, si abstinenta aceea adevarata, nu stiu in ce masura, poate doar la oamenii morti, sau la oamenii morti la capitolul acestei " porniri animalice "...zise cel ce apeleaza voluntar la abstinenta !
Cumva, aici ma refer la barbati, caci femeile, in mare masura sunt " abstinente " de la mama natura...bine-nteles, nu toate.
Intr-un procent aproape insesizabil exista si abstinenta pura a cuviosilor, sau a budistilor, a yoghinilor...cine mai stie, principiul, practic, este acelasi.
Cei mai realisti si, poate cei mai onesti raman tot cei care nu proclama atata abstinenta si traiesc firesc asa cum I-a lasat Dumnezeu.
Bine este ca s-a inventat conceptul de " intimitate ", daca s-ar vedea toate faptele noastre stiute si nestiute, poate ca nu am mai indrazni sa ne perfectionam atata in discursuri argumentative si-atat de pioase.
Da, poate deveni abstinenta o problema atunci cand doar te amagesti cu ea, nici in car - nici in caruta.
Oameni suntem si " nimic nu ne este strain noua ".

În prealabil postat de teodoraianys

Abstinenta ar putea deveni problematica, in conditiile in care viata sexuala a fost inceputa deja, iar dupa urmeaza aceasta perioada?
Pe de alta parte, ma gandesc ca au fost sfinte (precum Sf Maria Egipteanca, Sf Teodora de la Sihla,etc) care cunoscusera si aceasta parte a vietii mai inainte de a ajunge in pustie, unde si-au petrecut in singuratate zeci de ani. Ele cum de nu au avut probleme? Mirenii ar trebui sa nu mai recurga la varianta calugariei daca deja mai inainte si-au inceput viata sexuala ?

Astept parerile voastre, pro si contra si eventual si participarea cu pareri si din punct de vedere medical, al celor cu astfel de cunostinte. Se poate pune problema, in acest caz, de medicina vs. convingeri religioase?

Poate deveni problematica dar depinde de om. Daca esti un om caruia ii place foarte mult sexul, iti este mult mai greu decat unuia care nu ii pasa de sex pentru ca nu ii place. Un astfel de om care adora sa faca sex, poate avea probleme de comportament gen crize de nervi, depresii daca ramane mult timp abstinent.
Noi nu putem sti ce a fost in mintea sfintilor si cat de greu le-a fost.

[ory]

Eu cred, si am observat acest lucru la oameni care practica " abstinenta ", ca abstinenta este mai problematica la oamenii care nu au avut niciodata viata sexuala, decat la oamenii care au avut o perioada si se hotarasc, in mod voluntar( invatand sa controleze situatia prin maturitate, obligat la o oarecare maturitate te hotarasti sa renunti), sa incheie acest capitol prin abstinenta, din diferite motive. Tocmai pentru ca la oamenii " neatinsi " persista acea curiozitate, acea neimplinire fizica si psihologica din acest punct de vedere, acel ceva imaginar care nu poate fi inteles decat in stadiul de infaptuire.
Omul nu se resemneaza atat de usor, firea lui naturala nu-i da voie acest lucru.
Dar, cum ramane cu oamenii, respectiv cu adolescentii care pleaca in manastire si se integreaza in acel mediu la varsta de 16 ani ( am intalnit multe cazuri ),o varsta cand aspectul sexual se manifesta doar intr-un stadiu infantil, o varsta cand nu esti constient de sexualitatea ta, cand oricum nu ai acces la ea ( deci, psihic nu-ti creezi posibilitati clare de implinire), cand nu esti independent si cand nu se pune problema conceperii copiilor( cand nu stii pe ce lume esti),. Apoi cresti, ti se dezvolta apetitul sexual, ti se transforma, practic, vezi altfel lucrurile/viata, vezi altfel aceste porniri, vezi altfel femeile/barbatii, dorintele ti le imaginezi altfel, darul tau de-a procrea ti-l constientizezi mai bine, chiar daca acel mediu iti pune permanent frau la simtaminte si instincte. Ce faci atunci ?
Ori te resemnezi, ori mergi pe doua carari, ori te perfectionezi in credinta, ori pleci si-ti vezi linistit de treaba ta in lumea normala, Impropriu spus " linistit ", caci te vor devora crestinii de viu si te vor sfarteca ca hienele cu dintii si buzele lor pline de rugaciuni...in acelasi timp in care ei se simt cei mai vrednici pamanteni, vrednici de sex, de familie, de dragoste omeneasca...in timp ce tu nu ai voie, esti animal, sprejur si un idiot ce a facut o alegere care nu i se mai potriveste, dar nu poti da inapoi. Orice decizie pe lumea asta poate fi revizuita, numai asta nu. De ce, n-o sa inteleg niciodata ?
Nu vreau abureli de genul : " ca l-ai parasit pe Dumnezeu ! ", ca nu merg la mine. Nu cred in astfel de baliverne, tocmai fiindca am credinta ca Dumnezeu nu a creat o lume mare, un suflet mare de om, ca sa se ascunda, mai cu precadere, intre niste ziduri...da, doar ziduri pamantene, sufletul omului ramane adevaratul templu Dumnezeiesc.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Eu cred, si am observat acest lucru la oameni care practica " abstinenta ", ca abstinenta este mai problematica la oamenii care nu au avut niciodata viata sexuala, decat la oamenii care au avut o perioada si se hotarasc, in mod voluntar( invatand sa controleze situatia prin maturitate, obligat la o oarecare maturitate te hotarasti sa renunti), sa incheie acest capitol prin abstinenta, din diferite motive. Tocmai pentru ca la oamenii " neatinsi " persista acea curiozitate, acea neimplinire fizica si psihologica din acest punct de vedere, acel ceva imaginar care nu poate fi inteles decat in stadiul de infaptuire.

Nu cred ca ai dreptate.

Curozitatea se manifesta daca este stimulata.

De ex. daca ai televizor si vezi pana si la programele de stiri busturi revarsate peste decolteu. Sau fete mai mult dezbracate pe strada etc.. Sau ai ore de "educatie sexuala" in scoala.

La manastire esti ferit de astfel de lucruri.
Si ai multe alte preocuopari care nu-0ti dau ragaz sa-ti umpli mintea cu .. fantezii.

Asta-mi aminteste ca atunci cand fiul meu era in clasa 1, mama unui coleg imi explica ca abordarea mea in educarea copilului nu este "sanatoasa", ca nu trebuie sa-i ascund aspectele "sexuale" ale existentei. Ea argumenta ca baietii sunt curiosi si trebuie sa le fie spuse unele lucruri de mici, de ex. ea i-a zis fiului ei cum se fac copiii etc..
In doua luni de la aceasta discutie, fiul ei a dezbracat o colega ca sa-i examineze anatomia (de fapt nu se stie exact ce s-a intamplat, doar i-a prins bona dezbracati). La 7 ani.
Cred ca este un exemplu bun despre efectul educatiei sexuale precoce.

[heaven]

Sunt de acord ca posturile sunt binevenite in viata unui cuplu,insa continui sa cred ca abstinenta,mai ales cand vorbim de un cuplu,nu este pentru oricine si nu inteleg de ce se bate moneda cu fanatism pe acest aspect si de ce viata intima este privita ca o plaga,ca o rusine,pacat despre care nu vorbim,nu gandim,nu simtim si probabil multi nici nu o traiesc cu adevarat,in special o mare parte din femei (dar si anumiti barbati) care traiesc o mutilare aproape psihica creata de societate si tot felul de idei de genul inoculate.
Cand o femeie nu a atins in viata ei placerea intima cu adevarat alaturi de un partener,evident ca va spune ca e de preferat sa mearga la teatru,la spectacole,cu copiii in parc si orice altceva.Pentru ea relatia intima cu partenerul de viata nu este o placere,o bucurie,ci o corvoada,o "datorie conjugala" de la care s-ar sustrage bucuroasa!Dar asta nu este din cauza vreunui nivel spiritual prea inalt,ci din inhibitii,lipsa cunoasterii propriei fiinte,teama de intimitate etc.
Multi traiesc inca cu conceptia ca singurul scop al ei este facerea de prunci.Sa am iertare,dar asta si animalele fac!
Insa,spre deosebire de ele,pe noi spiritual,dar si sexual vorbind Dumnezeu ne-a construit altfel: omul are acel orgasm,care la animale nu este intalnit decat in cazuri extrem de rare,de mamifere evoluate,precum delfinul.
Totodata,teoria reproducerii ca singur scop al legaturii fizice barbat femeie,iarasi nu sta in picioare avand in vedere ca femeia este construita la randul sau pentru a avea orgasm.Spre deosebire de barbat,ea ar putea ramane insarcinata si fara ca acest lucru sa se intample,deci,atunci care ar mai fi rolul acestui fenomen?Oare Dumnezeu chiar nu stia ce face,atunci cand ne-a construit asa,ca barbat si femeie?
Toata lumea vorbeste despre pacatul vietii intime,posturi,abstinenta,dar nu am gasit pe nimeni discutand despre sacralizarea actului de amor intre doi oameni casatoriti.
Cand consideri ca faci un pacat,oare te vei mai darui cu adevarat celuilalt?Si nu fac referire la trup,ci de o comuniune si mentala,dar mai ales spirituala!Cu siguranta ca nu,iar cei doi vor sta alaturi ca doi oameni falsi cu ei,straini de propria persoana,dar si de a celuilalt.Si intr-o relatie de iubire asta mi se pare cu adevarat un pacat...

[anna21]

În prealabil postat de heaven

Sunt de acord ca posturile sunt binevenite in viata unui cuplu,insa continui sa cred ca abstinenta,mai ales cand vorbim de un cuplu,nu este pentru oricine si nu inteleg de ce se bate moneda cu fanatism pe acest aspect si de ce viata intima este privita ca o plaga,ca o rusine,pacat despre care nu vorbim,nu gandim,nu simtim si probabil multi nici nu o traiesc cu adevarat,in special o mare parte din femei (dar si anumiti barbati) care traiesc o mutilare aproape psihica creata de societate si tot felul de idei de genul inoculate.
Cand o femeie nu a atins in viata ei placerea intima cu adevarat alaturi de un partener,evident ca va spune ca e de preferat sa mearga la teatru,la spectacole,cu copiii in parc si orice altceva.Pentru ea relatia intima cu partenerul de viata nu este o placere,o bucurie,ci o corvoada,o "datorie conjugala" de la care s-ar sustrage bucuroasa!Dar asta nu este din cauza vreunui nivel spiritual prea inalt,ci din inhibitii,lipsa cunoasterii propriei fiinte,teama de intimitate etc.
Multi traiesc inca cu conceptia ca singurul scop al ei este facerea de prunci.Sa am iertare,dar asta si animalele fac!
Insa,spre deosebire de ele,pe noi spiritual,dar si sexual vorbind Dumnezeu ne-a construit altfel: omul are acel orgasm,care la animale nu este intalnit decat in cazuri extrem de rare,de mamifere evoluate,precum delfinul.
Totodata,teoria reproducerii ca singur scop al legaturii fizice barbat femeie,iarasi nu sta in picioare avand in vedere ca femeia este construita la randul sau pentru a avea orgasm.Spre deosebire de barbat,ea ar putea ramane insarcinata si fara ca acest lucru sa se intample,deci,atunci care ar mai fi rolul acestui fenomen?Oare Dumnezeu chiar nu stia ce face,atunci cand ne-a construit asa,ca barbat si femeie?
Toata lumea vorbeste despre pacatul vietii intime,posturi,abstinenta,dar nu am gasit pe nimeni discutand despre sacralizarea actului de amor intre doi oameni casatoriti.
Cand consideri ca faci un pacat,oare te vei mai darui cu adevarat celuilalt?Si nu fac referire la trup,ci de o comuniune si mentala,dar mai ales spirituala!Cu siguranta ca nu,iar cei doi vor sta alaturi ca doi oameni falsi cu ei,straini de propria persoana,dar si de a celuilalt.Si intr-o relatie de iubire asta mi se pare cu adevarat un pacat...

Ce am subliniat era aluzie la ce am postat eu?

Eu afirm ca placerea adusa de sexualitate este mult supradimensionata.
Si spun asta nu pentru ca, ce sa spun, nu mi-am descoperit feminitatea, am inhibitii sau mai stiu eu ce aiureli.
Tocmai ca am avut mari steptari am incercat foarte multe lucruri, nu vreau sa smintesc cu detalii.. dar concluzia a fost aceeasi: chiar daca la inceput lucrurile sunt fascinante, intervine repede o acomodare cu placerea care nu poate fi sparta decat prin ceva si mai iesit din comun si tot asa.. Ca intr-o mare pacaleala. Daca ajungi sa crezi ca intr-adevar sexualitatea ofera satisfactie si este ceva care merita trait, invariabil ajungi la depravare (de la lucruri care au intrat astazi in normalitate, dar sunt in fapt depravare, nu le mai numesc.. pana la lucruri extreme). Si asta se poate intampla chiar in cadrul unei casatorii.

Ca daca este sa te mentii strict in sfera iubirii romantice, aceea poate exista si fara sexualitate. Sunt oameni care traiesc in castitate pana la casatorie si eu cred ca au sansa extraordinara de a se descoperi cu adevarat unul pe altul.. caci fiecare om este un intreg univers. Ceea ce este mult mai interesant decat sa te grabesti catre o viata sexuala.

Cat despre facerea de copii, cred ca tu nu ai inca.. de aceea nu intelegi.
Copiii adancesc relatia dintre soti, ii dau o noua dimensiune. Te uiti la copii si recunosti sotul in ei si-l iubesti pe el prin ei si pe el pt ca ii ai pe ei si tot asa.. Sunt stangace in a descrie cum copiii adancesc iubirea dintre soti, dar crede-ma ca nu sunt povesti, copiii chiar implinesc relatia dintre soti.
Altfel ar fi o relatie foarte seaca si egoista. Egoism in doi, daca poti sa-ti imaginezi. O relatie inchisa in ea.

[zaharia_2009]

Nu stiu ce speculatii se tenteaza , ori poate nu am inteles postul initial dar ceea ce am sustinut este urmatorul lucru : abstinenta in cununie este un lucru rarisim si deobicei este rezervat cazurilor de patologie , altmineteri este un nonsens pt viata in doi . Mai este o situatie dar aceea este extrem, extrem de rara si la ea nu nazuiesc decit sfintii . Asemenea cruce nu est pt. fistecine !
Abstinenta inafara cununiei este regula de viata pt. mintuire . Realitatea insa arata ca oamenii nu mai vor sa se mintuiasca ci culmea , isi cer dreptul la pacat, la imbratisat cu ispititorul ... si pina la urma il gasesc !

[adam000]

În prealabil postat de ory

Ori te resemnezi, ori mergi pe doua carari, ori te perfectionezi in credinta, ori pleci si-ti vezi linistit de treaba ta in lumea normala

Exista unii monahi care chiar inainteaza in crediinta. Isi asuma locul in care i-a pus Dumnezeu si merg mai departe inaintand in crediinta. Acestia sint cu adevarat invingatorii.

În prealabil postat de ory

Impropriu spus " linistit ", caci te vor devora crestinii de viu si te vor sfarteca ca hienele cu dintii si buzele lor pline de rugaciuni...in acelasi timp in care ei se simt cei mai vrednici pamanteni, vrednici de sex, de familie, de dragoste omeneasca...in timp ce tu nu ai voie, esti animal, sprejur si un idiot ce a facut o alegere care nu i se mai potriveste, dar nu poti da inapoi. Orice decizie pe lumea asta poate fi revizuita, numai asta nu. De ce, n-o sa inteleg niciodata ?

Insa eu intreb altceva Ory, ce le-or pasa acestora de ce zic oamenii, fie ei si declarati/autodeclarati crestini?
Ei au de dat seama doar propriei lor constiinte si Lui Dumnezeu. Atat. Nu vad unde intra oamenii (crestinii) in ecuatia asta.
Daca ei au luat aceasta decizie in deplin acord cu constiinta lor si cu Dumnezeu, chiar ar trebui sa fie linistiti, pt ca nu le-ar pasa de ce zic oamenii.
Daca nu sint linistiti, inseamna ca inca fie nu si-au asumat pe deplin decizia, fie nu au luat-o in acord cu constiinta lor fata de Dumnezeu (adicatelea fie sint ei insisi inca nehotarati, fie inca ii mustra constiinta pe undeva.
Iar daca ii mustra constiinta, oare de ce? Pt ca daca ii mustra din cauza oamenilor, atunci crediinta lor nu e atat ca il simt pe Dumnezeu ca iubitor si iertator si avand grija de om tot timpul, chiar si dupa ce greseste uneori, ci pe undeva e o mandrie de-a lor la mijloc, de inca ii mai doare sa dea bine in fata tertelor persoane (crestini, gura lumii, etc), in loc sa aiba in continuare o relatie personala si tainica cu Dumnezeu si altceva sa nu mai conteze pt ei.

[mihailt]

Viata sexuala redusa sau deloc e foarte sanatoasa pentru organism.
Asta se stie din timpuri mai vechi.
Spre exemplu la sportivi de performanta se practica abstinenta totala in perioada competitiilor.
Exista destui care traiesc in abstinenta nu pe motive religioase.

[laviniu]

În prealabil postat de mihailt

Viata sexuala redusa sau deloc e foarte sanatoasa pentru organism.
Asta se stie din timpuri mai vechi.
Spre exemplu la sportivi de performanta se practica abstinenta totala in perioada competitiilor.
Exista destui care traiesc in abstinenta nu pe motive religioase.

Serios? Unde sta batuta in cuie chestia asta? Sunt destui care si-au impus abstinenta si desi niste persoane de zahar, au ajuns sa aiba gust de fiere, deci nimic prelungit peste masura nu este benefic, cred eu! Numai bine!